ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 1

martie 2002, Tribunalul Constanța i-a condamnat pe inculpații:

P.I.

în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4

ani și 8 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen., la 5 ani și 8 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art.

64 și art. 71 C. pen.

I.V. în baza art. 257 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 6 luni

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpata va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.

64 și art. 71 C. pen.

S.I. în baza art. 215 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. b) și alin. (2),

art. 76 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., la 8 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și alin. (2), art. 76 și art.

37 lit. b) C. pen., la 4 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. b) și alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen., la

2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa de 8 luni închisoare.

Z.E în baza art. 215 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 și

art. 37 lit. a) C. pen., la 5 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. a)

C. pen., la 3 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 luni

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpata va executa pedeapsa de 5 luni închisoare.

Conform art. 61 C. pen., a fost

menținută liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 259 zile

închisoare din pedeapsa de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.

1395/1996, a Judecătoriei Constanța.

Pentru toți cei patru inculpați s-a

făcut aplicația art. 71 alin. (2) și art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul P.I.

este arestat în altă cauză.

Au mai fost condamnați inculpații:

N.P., C.M., C.I., C.R., B.F. în baza

art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și

art. 76 C. pen., la câte 10 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 luni

închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

Inculpații:

N.A. și M.I. în baza art. 215 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C.

pen., la câte 6 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni

închisoare, iar inculpatul M.I. la 3 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la o lună și, respectiv, 2 luni

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpații vor executa câte 6 luni închisoare.

Inculpații:

G.E., M.C., R.F. și T.T., în baza

art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și

art. 76 C. pen., la câte 8 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., au fost

condamnați inculpații G.E. la 3 luni închisoare, inculpatul M.C. la 5 luni

închisoare, iar inculpații R.F. și T.T. la câte 4 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni

închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpații urmează să execute câte 8 luni închisoare.

Inculpații:

T.T., C.E., F.V. și S.S., S.A., în

baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 și art. 76 C. pen., la câte 7 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpata S.A. la

4 luni închisoare, iar ceilalți patru inculpați la câte 3 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen,

inculpații vor executa fiecare câte 7 luni închisoare.

Inculpatele:

D.E., R.P. și D.P., în baza art. 215

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 5 luni

închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni

închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte o lună închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatele vor executa câte 5 luni închisoare.

Inculpații:

A.E., A.E., A.E., B.M. și B.I., în

baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 și art. 76 C. pen., la câte 4 luni închisoare, iar inculpatul A.E. la 9 luni

închisoare.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul A.E.

la 4 luni, iar ceilalți patru inculpați la câte 2 luni închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul A.E. la 2 luni, iar ceilalți

patru inculpați la câte o lună închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul A.E. va executa 9 luni închisoare, iar ceilalți patru inculpați vor

executa câte 4 luni închisoare.

Inculpații:

M.I., N.G., P.N., A.M., B.P., B.P.,

S.A. și G.G., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte un an și 3 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpații M.I.

și N.G. la câte 4 luni închisoare, iar ceilalți șase inculpați la câte 5 luni

închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, de un an și 3 luni închisoare

fiecare.

Inculpații:

P.I., A.D., I.D., T.O. și A.I., în

baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 și art. 76 C. pen., inculpatul A.I. la un an și 4 luni închisoare, iar

ceilalți inculpați la câte un an și 2 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 5 luni

închisoare.

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul A.I. va executa pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, iar ceilalți

patru inculpați câte un an și 2 luni închisoare fiecare.

În baza art. 81 și

art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

rezultante, aplicate inculpaților N.P., N.A., C.M., C.I., G.E., T.T., C.E.,

D.E., C.R., R.P., M.I., F.V., A.E., M.I., N.G., P.N., A.E., A.M., P.I., A.E.,

A.D., B.F., B.P., I.D., B.P., T.O., D.P., B.M., S.A., B.I., S.S., M.C., G.G.,

A.I., S.A., R.F. și T.T., pe timp de câte 2 ani plus durata pedepselor aplicate

fiecăruia.

În baza art. 11 pct. 2 lit. d)

combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului

penal față de inculpații:

D.G., C.I., în baza art. 257 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpatul P.I. a sumei de 200.000 lei și de la inculpata I.G.V. a sumei de

2.300.000 lei.

Conform art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., inculpații

condamnați au fost obligați la despăgubiri către părțile civile prejudiciate

prin infracțiunile săvârșite.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut următoarele.

Inculpatul P.I., rom, a desfășurat

în perioada 1994-1999 o amplă activitate infracțională, în care a implicat

peste 100 de persoane, după ce, în anul 1993, l-a cunoscut pe numitul C.V.,

funcționar la arhiva Direcției Instanțelor Militare din cadrul Ministerului

Justiției, cu atribuții în serviciul competent cu soluționarea cererilor

referitoare la aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor

drepturi persoanelor, printre altele, care au fost strămutate din localitatea

de domiciliu într-o altă localitate.

Actul normativ sus-menționat

stabilește o indemnizație lunară calculată pentru fiecare an de detenție și

instituie gratuități în ceea ce privește asistența medicală, medicamentele,

transportul în comun rutier și pe cale ferată, plata taxelor abonament pentru

radio, televizor și postul telefonic, plata taxelor și impozitelor locale, de

plata impozitului pe salariu și altele.

Situația de persoană strămutată care

se regăsește în prezenta cauză se putea dovedi în primul rând cu acte oficiale

eliberate de Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor Militare, care a

preluat evidența acestora și apoi cu orice alt mijloc de probă prevăzut de

lege.

Prevederile Decretului lege nr.

118/1990 se aplicau de fiecare instituție în parte, dar numai în baza

hotărârilor comisiilor constituite pentru aplicarea acestui act normativ,care

au funcționat până la 31 iulie 1997, iar apoi, în baza deciziilor direcțiilor

generale de muncă și protecție socială.

Pe baza relațiilor pe care și le-a

făcut cu C.V., inculpatul P.I. a discutat cu doritorii de a obține statutul de

„strămutat”, fie direct cum este cazul romilor din cartierul Palazu Mare,

Constanța, fie prin intermediul unei foste concubine, inculpata I.G.V.,

stabilind să depună copii de pe actul de identitate, certificatul de naștere și

adeverința de salarizare și să le pretindă diverse sume de bani, cuprinse între

100.000 lei în anul 1996 până la 1.500.000 lei,în anul 1998.

Prin rechizitoriul nr. 878/P/1999

din 21 februarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța au fost

trimiși în judecată inculpații P.I., I.G.V. și C.M. pentru infracțiunile

săvârșite în perioada 1998-1999.

Activitatea infracțională ce face

obiectul prezentului dosar a fost desfășurată de inculpați în perioada anilor

1995-1996, perioadă în care, prin intermediul fie a inculpatului P.I., fie a

inculpatei I.G.V., ceilalți inculpați din cauză au obținut adeverințe false

pentru statutul de „strămutat”, eliberate de Direcția Instanțelor Militare din

Ministerul Justiției.

După ce intrau în posesia

adeverințelor solicitanții inculpați se prezentau personal ori prin intermediul

celor doi inculpați organizatori, la Comisia Județeană Constanța, pentru

întocmirea formalităților privind aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 în

scopul eliberării unei hotărâri, care să le ateste calitatea de strămutat.

Hotărârea obținută era folosită

apoi, de respectivii solicitanți la diverse instituții de stat și agenți

economici, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ

sus-arătat.

În cauză s-au constituit părți

civile, pentru prejudiciile produse urmare acordării drepturilor prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 în baza adeverințelor false, Direcția Generală a

Muncii și Protecției Sociale Constanța, R.A. de Transport în Comun Constanța,

R.A. de Distribuire a Energiei Termice Constanța, C.N. Poșta Română, Direcția

de Poștă Constanța, C.C.C.H. Constanța, ROMTELECOM, S.C. C. S.A., S.C. O.T.

S.A., Spitalul Clinic Județean Constanța, S.C. D. S.A. și Liceul nr. 8

Constanța.

Vinovăția inculpaților a fost

reținută în baza procesului-verbal de constatare, adresele Ministerului

Justiției, Direcția Instanțelor Militare, din care rezultă că adeverințele

eliberate inculpaților sunt false, neavând corespondent în evidențele

instituției, iar persoanele pentru care s-au eliberat nefigurând în categoria

celor strămutate, adresele părților civile care atestă sumele de care au

beneficiat inculpații prin aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990,

cererile făptuitorilor de emitere a deciziilor de către comisia de aplicare a

actului normativ coroborate cu declarațiile date de către făptuitori în special

la urmărirea penală, reținând că o parte dintre aceștia au revenit în fața

instanței, fără o motivare credibilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații P.I., I.G.V., C.E., B.F., N.G., B.P., T.O., S.I. și

Z.E. și partea civilă Casa Județeană de Pensii Constanța.

În esență inculpații au solicitat în

principal achitarea pentru lipsa vinovăției, invocând necunoașterea corectă a

situației ascendenților lor în privința strămutării.

Inculpatul N.G. prin cerere scrisă

și-a retras apelul.

Partea civilă apelantă nu și-a

motivat în scris apelul și nici nu l-a susținut oral în fața instanței.

Prin decizia penală nr. 178 din 10

iulie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile

inculpaților P.I., I.G.V., C.E., B.F., B.P., T.O., S.I. și Z.E. precum și al

părții civile.

S-a luat act de retragerea apelului

de către inculpatul N.G.

S-a constatat de către instanța de

apel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică stabilind faptele

pe baza mijloacelor de probă și dându-le o încadrare juridică corespunzătoare.

A fost înlăturată apărarea

apelanților-inculpați privind necunoașterea exactă a situației strămutării

părinților lor.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpații S.I. și Z.E., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

S-a solicitat în principal, casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind

încălcate prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,întrucât lipsesc din

dosar cererile inculpaților adresate Ministerului Justiției.

În subsidiar s-a cerut achitarea

inculpaților, care au comis faptele fără vinovăție, necunoscând că adeverințele

sunt false.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de

casare, întemeiate pe prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 2 și 12

C. proc. pen., nu sunt fondate.

Așa cum rezultă din mijloacele de

probă administrate, inculpații S.I. și Z.E. l-au contactat pe inculpatul P.I.,

liderul romilor din Palazu Mare, județul Constanța, despre care au aflat că

poate procura adeverințe necesare obținerii drepturilor prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990.

Pe baza relațiilor sale cu arhivarul

C.V. (decedat la data de 3 ianuarie 1999) inculpatul P.I. i-a remis acestuia

cererile și celelalte înscrisuri necesare și tot el, după un anumit timp, a

ridicat de la arhivar adeverințele, înmânându-le apoi titularilor.

Este dovedită înțelegerea

inculpatului P.I. cu arhivarul de la Direcția Instanțelor Militare pentru

obținerea în fals a adeverințelor, fiind stabilit că însuși sus-numitul

inculpat a beneficiat de un astfel de act, în condițiile în care, anterior

solicitând legal, i s-a comunicat că nu figurează în evidențe cu nici un fel de

restricții domiciliare.

Inculpatul S.I. a obținut, astfel,

adeverința S/420 din 25 ianuarie 1996 din care rezulta că la 15 ianuarie 1958 a

fost strămutat, împreună cu o mătușă, din Palazu Mare în comuna Olaru. În baza

acesteia, Comisia Județeană Constanța a adoptat hotărârea nr. 431 din 9 iulie

1996, prin care se constată statutul de strămutat.

Hotărârea a fost apoi folosită

pentru obținerea unor drepturi și de urmare, s-a cauzat un prejudiciu total în valoare

de 13.112.000 lei din care suma de 5.788.377 lei în dauna D.G.M.P.S. Constanța,

suma de 732.000 lei în dauna R.A.T.C. și suma de 6.591.623 lei în dauna

R.A.D.E.T.

Inculpata Z.E. a obținut în același

mod adeverința nr. G/168 din 23 octombrie 1996, din care rezultă că la 15

martie 1957 a fost deportată,împreună cu părinții din Caracal, județul Olt, în

orașul Fetești, județul Ialomița.

Folosind apoi hotărârea nr. 47 din 5

noiembrie 1996, a Comisiei Județene Constanța pentru acordarea unor drepturi

conform Decretului-lege nr. 118/1990, inculpata a cauzat un prejudiciu total în

sumă de 7.327.299 lei în dauna D.G.M.P.S. Constanța.

Critica privind nelegala sesizare a

instanței pentru motivul constând în lipsa de la dosarul cauzei a cererilor

inculpaților recurenți adresate Ministerului Justiției de efectuare a

verificărilor și eliberare a adeverințelor necesare stabilirii statutului de

strămutat, nu este întemeiată.

Așa cum s-a arătat, pentru

eliberarea adeverințelor a existat o înțelegere între inculpatul P.I. și

arhivarul Direcției Instanțelor Militare tocmai pentru a încălca dispozițiile

legale și a obține astfel de înscrisuri pentru persoane care nu s-au aflat în

situația de strămutați.

Din adresa nr. I.133 din 17 mai 1999

a Ministerului Justiției, Direcția Instanțelor Militare, rezultă că

adeverințele folosite și de inculpații S.I. și Z.E. nu au fost eliberate de

acea instituție, fiind false.

Din aceeași adresă mai rezultă că

alte adeverințe, eliberate legal, au fost înregistrate la emitent, care deține

exemplarele nr. 2 precum și cererile solicitanților.

Așadar, devreme ce adeverințele

folosite de inculpații S.I. și Z.E. sunt false, ele nu sunt nici legal

înregistrate, având număr de ordine fals și, de urmare, nu există în păstrarea

instituției cererile de eliberare a acestora.

Dacă totuși au existat aceste

cereri, ele s-au aflat în posesia arhivarului C.V., decedat ulterior, astfel

încât, nu mai este posibilă identificarea lor.

De altfel, nu cererile formale de

eliberare a adeverințelor constituie obiectul inculpărilor, ci demersurile cu

bună știință pentru obținerea unor astfel de înscrisuri cu conținut

necorespunzător adevărului și apoi folosirea lor pentru procurarea unor

avantaje materiale, fără drept.

Este, de asemenea, nefondată

susținerea inculpaților privind lipsa vinovăției în obținerea și folosirea

adeverințelor necunoscând că părinții, respectiv rudele, nu au fost strămutați.

Vinovăția inculpaților a fost corect

stabilită de instanțe pe baza mijloacelor de probă legal administrate.

Ca și ceilalți peste 40 de

beneficiari ai unor astfel de adeverințe false,inculpații S.I. și Z.E. au

apelat la inculpatul P.I. pentru facilitarea obținerii înscrisurilor, admițând

că nu cunosc dacă, în realitate, au fost sau nu strămutați.

Incertitudinea asupra acestui fapt,

evocată de către inculpați, este de circumstanță, fiind neîndoielnic că un

asemenea episod din existența familiei, dacă ar fi existat, ar fi fost bine

cunoscut.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui

caz de casare a hotărârilor pronunțate, recursurile inculpaților S.I. și Z.E.

urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.I. și Z.E. împotriva deciziei penale nr. 178/P din 10

iulie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2003.