ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 740/2004

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 280 din 22 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul

Constanța, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea

art.13 C. pen. și art. 74 lit.b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul:

-M.S.

la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza

art.211 alin. (2) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. și art. 74

lit.a) și art. 76 lit.b) C. pen., a fost condamnată inculpata:

- R.S.

la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza

art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit.a), d), f) C. pen. cu aplicarea

art.13 C. pen. și art. 74 lit.a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată

inculpata:

- O.F.

la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza

art.329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. și art.74 lit.a) și 76

lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 10 luni

închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.

În baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata O.F.  să

execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71 cu referire la art. 64 C. pen., pentru toți inculpații.

S-a

constatat ca inculpatul M.S. este arestat în altă cauză.

S-a

constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părții civile în cauză.

Au fost

obligați inculpații, la cheltuieli judiciare către stat, conform art.191 C.

proc. pen.

În

fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 14 decembrie 1996, inculpata O.F.,

însoțită de fiica ei – minora, în vârstă de 12 ani – s-au deplasat la

domiciliul martorei B.E., pentru a merge împreună la restaurantul „M.N.” din

Mangalia.

După

aproximativ o oră de la sosirea în restaurant, martora B.E. a fost trimisă de

inculpata O.F. la masa învecinată, unde se aflau părțile vătămate – 2 cetățeni

filipinezi – pentru a le propune acestora să întrețină raporturi sexuale contra

cost. Totodată, au fost întrebați și dacă o plac pe martora A.G., chemată tot

de O.F. și care între timp intrase în restaurant.

Sus-numitele

s-au deplasat apoi, însoțite de părțile vătămate și inculpatele O.F. și R.S.,

la aprtamentul fratelui inculpatei O.F., unde ulterior a venit și inculpatul M.S.,

care, fiind trimis de inculpata O.F., a început să-i lovească pe cetățenii

filipinezi, cerându-le banii și ceasurile. Același tip de activitate a fost

desfășurat și de inculpata R.S., prin lovirea părților vătămate cu o curea,

urmată de sustragerea banilor acestora.

Sumele

de bani în valută și lei, ceasurile, actele și hainele tip geacă, ale

cetățenilor filipinezi, care au reușit să fugă de la locul faptei, au fost

luate de inculpații M.S. și R.S. și duse acasă la inculpata O.F., la îndemnul

căreia a fost săvârșită fapta de tâlhărie.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților, au

fost stabilite pe baza proceselor verbale de constatare întocmit la 16

decembrie 1996, declarațiilor părților vătămate – cetățenii filipinezi,

relatărilor martorilor, proceselor verbale de confruntare între inculpați și

martori, dovezilor privind restituirea banilor și actelor, coroborate cu

declarațiile inculpaților.

La

individualizarea pedepselor, instanța a recunoscut în favoarea tuturor

inculpaților existența unor circumstanțe atenuante, coborând cuantumul acestora

sub limitele minime prevăzute de lege.

Apelurile

declarate de parchet, care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și

de inculpata O.F., care a negat vinovăția sa, au fost respinse prin decizia

penală nr. 251 din 29 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Împotriva

ultimei hotărâri a declarat recurs numai inculpata O.F., fără a-l motiva.

Oral

apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea hotărârii și achitarea

inculpatei, în baza art.11 pct. (2) lit.a), raportat la art.10 lit.c) C. proc.

pen., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie.

Examinând

hotărârea atacată în raport cu motivul invocat și verificând-o cu privire la

cazurile de casare ce pot fi luate  în considerare din oficiu, Înalta Curte,

constată că recursul este nefondat.

Coroborând

declarațiile martorilor, ale părților vătămate și ale celorlalți inculpați,

instanțele au stabilit corect vinovăția inculpatei O.F., atât pentru săvârșirea

complicității la infracțiunea de tâlhărie cât și a infracțiunii de proxenetism.

La

îndemnul inculpatei O.F., a fost comisă tâlhăria asupra celor două părți

vătămate, iar sumele de bani în valută și lei, ceasurile, hainele și actele

sustrase de la victime au fost duse acasă la aceeași inculpată, care apoi le-a

împărțit. Unele dintre acestea au fost ridicate ulterior, de la inculpată și

restituite părților vătămate.

Deși

inculpata a ajutat la comiterea infracțiunii de tâlhărie săvârșită asupra a

două părți vătămate, dar a fost condamnată numai pentru o singură faptă, în

propriul recurs nu i se poate agrava situația.

În ceea

ce privește infracțiunea de proxenetism, aceasta a fost pe deplin dovedită și

reținută corect de instanțe, pe baza probelor administrate, din care a rezultat

cu certitudine că O.F. a înlesnit practicarea prostituției de către martorele B.E.

și A.G., cărora le-a asigurat locuința în acest scop și a tras foloase

materiale.

Pentru

toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. (1)

lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatei, menținând

hotărârile atacate.

Văzând și

dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.F.  împotriva deciziei penale nr.

251 din 29 iulie  2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă

recurenta inculpată să plătescă statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea  din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 februarie  2004.