ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5185/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 87 din 7 aprilie

2004, Tribunalul Sibiu, secția penală, a respins cererea de revizuire formulată

de condamnatul S.N., împotriva sentinței penale nr. 250 din 20 noiembrie 2002 a

Tribunalului sibiu (rămasă definitivă prin nerecurare la data de 20 mai 2003),

prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208

alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., respectiv, distrugere și semnalizare falsă, prevăzută și pedepsită

de art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, cu

motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Respingând cererea, instanța a

reținut că „revizuirea unei hotărâri judecătorești, poate fi solicitată conform

art. 394 C. proc. pen., pentru motive strict determinate, precizate în mod

expres și limitativ”.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia nr. 209 din 1 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul

formulat de condamnat împotriva sentinței menționate, constatând că printre

cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătorești nu se regăsește și acela al

lipsei vinovăției, invocată de revizuient, după ce acesta și-a recunoscut-o.

În termen legal, prin cererea

trimisă din penitenciar, revizuientul condamnat a declarat recurs nemotivat

împotriva deciziei, pe care l-a susținut, cu prilejul judecării acestuia, în

sensul că, a fost condamnat pe nedrept, deoarece nu se consideră vinovat de

săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, neștiind ce vor să facă ceilalți

participanți el indicându-le doar locul, acela.

Examinând hotărârea atacată în

raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi

respins.

În acest sens, conform dispozițiilor

cuprinse în art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi

supuse revizuirii în cazurile expres și limitativ, prevăzute de art. 394 în

literele de la a) la e).

Motivul invocat de condamnat

neregăsindu-se printre cele avute în vedere de legiuitor, cum se reține,

dealtfel, și în referatul întocmit de procuror, secția penală a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient

S.N. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient S.N., împotriva deciziei penale nr. 209/ A

din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2004.