ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4725/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În temeiul art. 409 și art. 410 alin.

I partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva deciziei penale nr. 261 din 6 mai 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia, motivând că în mod greșit instanța de recurs a constatat că

pedepsele aplicate inculpatului J.F. sunt grațiate în baza art. 1 din Legea nr.

543/2002.

Prin sentința penală nr. 45 din 13

ianuarie 2003, Judecătoria Deva l-a condamnat pe inculpatul J.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare și

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.

20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni

închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 533 din 8 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva,

pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute alături de cea stabilită în

cauză, în final, 2 ani și 3 luni închisoare.

S-a reținut că inculpatul minor J.F.,

fără o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunii, i-a ajutat

pe inculpații R.M. și S.F. să valorifice o parte din bunurile sustrase de

aceștia în noaptea de 17 octombrie 2002.

În noaptea de 30 octombrie 2002,

prin efracție, inculpatul a încercat să sustragă carburant din autoturismul

părții vătămate M.A., parcat în loc public.

Prin aceeași sentință penală,

instanța i-a condamnat și pe inculpații R.M. și S.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(pentru inculpatul R.M. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.) la pedeapsa de

4 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare.

Faptele comise de inculpatul R.M. au

avut loc la datele de 17 octombrie 2002, 24 octombrie 2002, 29 octombrie 2002,

iar cele comise de inculpatul S.F. la 17 octombrie 2002 și 29 octombrie 2002.

Tribunalul Hunedoara, prin decizia

penală nr. 98/ A din 27 februarie 2003, a admis apelurile declarate de procuror

și de inculpatul J.F., a desființat în parte sentința atacată și, în baza art. 83

C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 426 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Deva,

pe care a contopit-o cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare dispusă prin

sentința penală nr. 533 din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

Totodată, a dispus ca această

pedeapsă să fie executată alături de cea de 9 luni închisoare aplicată în cauza

dedusă în prezent judecății, urmând ca inculpatul să execute, în final, 2 ani

și 3 luni închisoare.

Apelul declarat de inculpatul R.M. a

fost respins ca nefondat.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 261 din 6 mai 2003, a admis recursul declarat de inculpatul J.F.,

a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare aplicată inculpatului în

prezenta cauză, în componentele de 2 luni închisoare pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. și de 9 luni închisoare pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. e), g) și i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. din același

cod.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543

din 4 octombrie 2002, instanța de recurs a constatat că cele două pedepse sunt

grațiate în întregime și condiționat, urmând ca inculpatul să execute numai

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 533

din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva.

În temeiul art. 385

7

C.

proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a extins efectele recursului și cu

privire la inculpatul S.F. și în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a

constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată acestuia pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul S.F. a

fost arestat preventiv la 1 noiembrie 2002, iar în baza art. 350 C. proc. pen.,

s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în

altă cauză.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea deciziei penale a Curții de Apel Alba Iulia și menținerea

hotărârii instanței de apel cu privire la inculpatul J.F.

La termenul de judecată din data de

22 septembrie 2004, procurorul de ședință a precizat că solicită extinderea

recursului în anulare și cu privire la inculpatul S.F., urmând să se constate

că instanța de recurs a pronunțat în cazul ambilor inculpați o hotărâre

contrară legii, constatând grațiate pedepsele aplicate potrivit dispozițiilor art.

1 din Legea nr. 543/2002.

Examinând recursul în anulare,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat.

Potrivit art. 1 din legea nr. 543/2002,

publicată în M. Of. nr. 726 din 4 octombrie 2002, se grațiază în întregime

pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate pentru fapte comise

până la data publicării actului normativ.

Ori, în speță, infracțiunile deduse

judecății, prevăzute de art. 264 alin. (1) și de art. 20, raportat la art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. g), e) și i) C. pen., au fost săvârșite de

inculpatul minor J.F. la 18 octombrie 2002, respectiv 30 octombrie 2002, deci

ulterior datei de 4 octombrie 2002.

În consecință, în mod greșit

instanța de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare

aplicată în cauză inculpatului J.F. în componentele acesteia, de 9 luni,

respectiv de 2 luni închisoare, și a constatat că sunt grațiate potrivit art. 1

din Legea nr. 543/2002.

Procedând în acest mod, a stabilit

ca inculpatul să execute o pedeapsă mai mică cu 9 luni închisoare decât

pedeapsa legală de 2 ani și 3 luni închisoare.

Pe de altă parte, în mod eronat a

constatat că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare este aplicată numai prin

sentința penală nr. 533 din 8 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva, câtă vreme, în

realitate, această pedeapsă este, cum a reținut și instanța de apel, rezultanta

sancțiunilor aplicate pentru infracțiuni concurente, prin sentințele penale nr.

533 din 8 aprilie 2002 și nr. 426 din 19 martie 2002, ambele ale aceleiași

instanțe.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei

penale nr. 261 din 6 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia care va fi casată

numai cu privire la inculpatul J.F., menținându-se sentința penală nr. 98/ A

din 27 februarie 2003 a Tribunalului Hunedoara.

Efectele recursului în anulare în

defavoare nu pot fi extinse și cu privire la inculpatul S.F. întrucât, în

conformitate cu dispozițiile art. 412

1

C. proc. pen., instanța nu

poate crea părților cu privire la care recursul în anulare nu se referă, prin

extinderea efectelor acestuia, o situație mai grea.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva deciziei penale nr. 261 din 6 mai 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia, privind pe inculpatul J.F.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la inculpatul J.F. și menține sentința penală nr. 98/ A din 27

februarie 2003 a Tribunalului Hunedoara.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 septembrie 2004.