ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74 din 25 martie

2002 pronunțată de Tribunalul Alba, inculpatul minor V.ȘT. a fost condamnat la

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a

Judecătoriei Alba Iulia, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 2 ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu 15 februarie

2002, la zi.

S-a constatat că partea vătămată

D.E. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 14 februarie 2002,

inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar și la discoteca din

localitatea Oarda de Jos, ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 23,

părăsind discoteca, inculpatul s-a deplasat, pe jos, spre municipiul Alba

Iulia. În timp ce traversa pasarela din cartierul Partoș, Alba Iulia, a

observat-o pe partea vătămată D.E., care se deplasa spre domiciliu. Hotărând

să-i sustragă poșeta, inculpatul s-a așezat pe o bordură, așteptând ca partea

vătămată să-l depășească, după care a atacat-o, a trântit-o la pământ, lovind-o

cu pumnii și picioarele.

În timp ce victima se apăra,

inculpatul i-a smuls geanta de pe umăr, îndepărtându-se în fugă. La scurt timp,

inculpatul a fost prins de martorii P.P. și S.N.A., fiind imobilizat până la

sosirea organelor de poliție.

În urma agresiunii, partea vătămată

a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile termen

de îngrijiri medicale.

Audiat fiind, inculpatul a

recunoscut comiterea infracțiunii.

În drept s-a reținut că faptele

comise de inculpatul minor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

La individualizarea pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

persoana inculpatului și împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă.

Prin apelul declarat, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desființarea hotărârii apelate și

aplicarea unei pedepse legale și temeinice.

În esență, în motivarea apelului

declarat, hotărârea apelată este criticată în primul rând sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate, în sensul că deși nu s-au reținut circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa se situează sub limita specială prevăzută

de lege pentru această infracțiune. Tot în acest context se apreciază că față

de caracterul flagrant al faptei, recunoașterea inculpatului nu se poate reține

ca circumstanță atenuantă.

În al doilea rând, hotărârea atacată

este criticată și sub aspectul că deși prin sentința penală nr. 712/2001 a

Judecătoriei Alba Iulia inculpatul a fost condamnat la un an și 9 luni

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicând

prevederile art. 83 C. pen., în mod nelegal instanța de fond a adăugat la

pedeapsa aplicată doar pedeapsa de un an și 3 luni închisoare.

Prin apelul declarat și memoriul

depus, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motivând

că părinții săi sunt bolnavi și nu au mijloace de subzistență.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia penală nr. 153/A din 25 iunie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 74 din 25 martie

2002 a Tribunalului Alba.

Desființează această sentință sub

aspectul individualizării pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite

dispune:

Stabilește pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 9 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a

Judecătoriei Alba Iulia, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani, urmând ca

inculpatul să execute 4 ani și 9 luni închisoare.

Respinge ca nefondat apelul declarat

de inculpatul V.Șt., împotriva aceleiași sentințe.

Menține starea de arest și deduce

din pedeapsă perioada executată cuprinsă între 25 februarie 2002 – 25 iunie

2002.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

În termenul legal, inculpatul V.Șt.,

a declarat recurs, nemulțumit de faptul că i s-a respins apelul, ce privea

reducerea pedepsei, cerere reiterată și în prezent.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele și probatoriul

administrat, se constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel, de 3 ani

închisoare este în imediata apropiere a limitei minime prevăzută pentru

infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpat în timpul minorității, azi devenind

major, de la 20 mai 2002.

Pedeapsa finală pe care o are de

executat, este de 4 ani și 9 luni închisoare, ca urmare a sancțiunii legale ce

a intervenit prin aplicarea art. 83 C. pen. (revocarea suspendării condiționate

a pedepsei anterioare aplicată inculpatului) și deci a adăugării la pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, de 3 ani închisoare, a pedepsei anterioare de un an

și 9 luni închisoare, cu suspendare, ce i s-a aplicat inculpatului prin

sentința penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pentru

comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

Deci, în termenul de încercare a

inculpatulului atunci minor, deși i s-a acordat șansa reeducării fără privare

de libertate, nu a dovedit că s-a îndreptat și a comis o nouă faptă penală și

deosebit de periculoasă, tâlhărie, ce face obiectul dosarului de față și de

aceea legal s-a aplicat art. 83 C. pen.

Toate aceste elemente caracterizează

periculozitatea sporită pe care o reprezintă inculpatul recurent, pentru

societate, așa încât, pedeapsa aplicată, nu apare excesivă, și ca atare nu se

impune a fi redusă.

În consecință, recursul declarat de

inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.Șt. împotriva deciziei penale nr. 153/A din

25 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 la 28

februarie 2003.

Obligă recurentul

inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din

care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2003.