ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, prin sentința penală nr. 166 din 22 august 2002, a condamnat pe inculpații: - P.I. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 83 din același cod, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 28/2002 a Judecătoriei Agnita și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată, urmând ca, în total, inculpatul P.I. să execute 10 ani închisoare. - K.I. la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse perioada reținerii și arestării preventive la zi. Inculpații au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile O.C. suma de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în noaptea de 13 iunie 2002, inculpații au consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din orașul Agnita, în incinta barului C. văzându-l pe O.C., casier încasator la SC E. SA. Având în vedere că în ziua respectivă se încasase taxele pentru curent, iar partea vătămată O.C. era într-o avansată stare de ebrietate și avea asupra sa geanta cu banii proveniți din taxe, inculpatul P.I. i-a propus inculpatului K.I.

să sustragă geanta părții vătămate. În jurul orei 24,00, când partea vătămată a părăsit localul, inculpații au urmărit-o, iar inculpatul P.I. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în față și i-a smuls geanta cu banii rezultați din încasări, respectiv 20.190.000 lei. O mare parte din acești bani au fost apoi ascunși la domiciliul inculpatului K.I., unde organele de poliție i-a găsit cu ocazia percheziției. În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 325/ A din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați.

Inculpatul K.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, deoarece nu a exercitat violențe asupra părții vătămate. Totodată, a solicitat să-i fie aplicată, pentru această faptă, o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege. La rândul său, inculpatul P.I. a solicitat reducerea pedepsei de 7 ani închisoare. Recursurile inculpaților, întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen., sunt nefondate. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de aceștia. Astfel, prin probele administrate, s-a stabilit că inculpații s-au înțeles să deposedeze partea vătămată de geanta cu bani pe care o avea asupra sa.

Urmare acestei înțelegeri, au urmărit victima în momentul când aceasta a părăsit localul și în timp ce P.I. a lovit-o și a deposedat-o de geantă, K.I. a stat în apropiere pentru a interveni la nevoie. Ulterior, marea majoritate a banilor astfel sustrași au fost ascunși la domiciliul acestui ultim inculpat. Ca atare, inculpatul K.I. a cunoscut împrejurările în care a fost săvârșit furtul, și anume prin întrebuințarea violenței, respectiv în condițiile uneia din modalitățile de realizare a laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie și a voit să participe la săvârșirea acestei infracțiuni. În consecință, fapta săvârșită de inculpat constituie complicitate la infracțiunea de tâlhărie săvârșită în timp de noapte și într-un loc public cum corect au reținut instanțele.

Pentru faptele săvârșite, inculpaților și s-au aplicat pedepse corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că, neexistând alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate. Din pedepsele aplicate se va deduce la zi timpul reținerii și al arestării preventive, iar recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații K.I. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 325/ A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iunie 2002 la 14 martie 2003, pentru ambii inculpați. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.