ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, prin sentința penală

nr. 166 din 22 august 2002, a condamnat pe inculpații:

- P.I. la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 din același cod,

s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 28/2002 a

Judecătoriei Agnita și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa

aplicată, urmând ca, în total, inculpatul P.I. să execute 10 ani închisoare.

- K.I. la 4 ani și 6 luni

închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a), cu art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus din pedepse perioada reținerii și arestării

preventive la zi.

Inculpații au fost obligați să

plătească, în solidar, părții civile O.C. suma de 1.500.000 lei, cu titlu de

despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, în noaptea de 13 iunie 2002, inculpații au consumat

băuturi alcoolice în mai multe baruri din orașul Agnita, în incinta barului C.

văzându-l pe O.C., casier încasator la SC E. SA.

Având în vedere că în ziua

respectivă se încasase taxele pentru curent, iar partea vătămată O.C. era

într-o avansată stare de ebrietate și avea asupra sa geanta cu banii proveniți

din taxe, inculpatul P.I. i-a propus inculpatului K.I. să sustragă geanta

părții vătămate.

În jurul orei 24,00, când partea

vătămată a părăsit localul, inculpații au urmărit-o, iar inculpatul P.I. i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii în față și i-a smuls geanta cu banii

rezultați din încasări, respectiv 20.190.000 lei. O mare parte din acești bani

au fost apoi ascunși la domiciliul inculpatului K.I., unde organele de poliție

i-a găsit cu ocazia percheziției.

În urma loviturilor primite partea

vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 325/ A din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs ambii inculpați. Inculpatul K.I. a solicitat schimbarea

încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în

infracțiunea de furt calificat, deoarece nu a exercitat violențe asupra părții

vătămate. Totodată, a solicitat să-i fie aplicată, pentru această faptă, o

pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege.

La rândul său, inculpatul P.I. a solicitat

reducerea pedepsei de 7 ani închisoare.

Recursurile inculpaților, întemeiate

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen., sunt

nefondate.

În concordanță cu probele

administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de

aceștia.

Astfel, prin probele administrate,

s-a stabilit că inculpații s-au înțeles să deposedeze partea vătămată de geanta

cu bani pe care o avea asupra sa. Urmare acestei înțelegeri, au urmărit victima

în momentul când aceasta a părăsit localul și în timp ce P.I. a lovit-o și a

deposedat-o de geantă, K.I. a stat în apropiere pentru a interveni la nevoie.

Ulterior, marea majoritate a banilor astfel sustrași au fost ascunși la domiciliul

acestui ultim inculpat.

Ca atare, inculpatul K.I. a cunoscut

împrejurările în care a fost săvârșit furtul, și anume prin întrebuințarea

violenței, respectiv în condițiile uneia din modalitățile de realizare a

laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie și a voit să participe la

săvârșirea acestei infracțiuni.

În consecință, fapta săvârșită de

inculpat constituie complicitate la infracțiunea de tâlhărie săvârșită în timp

de noapte și într-un loc public cum corect au reținut instanțele.

Pentru faptele săvârșite,

inculpaților și s-au aplicat pedepse corect individualizate în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că, neexistând alte motive de

casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, recursurile inculpaților vor fi

respinse ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va deduce

la zi timpul reținerii și al arestării preventive, iar recurenții inculpați vor

fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și

onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații K.I. și P.I. împotriva deciziei penale nr. 325/ A din

19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iunie 2002 la 14 martie

2003, pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2003.