ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 420/PI/ din

3 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5872/P/2002, în baza

art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare,

cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 435 zile închisoare neexecutată din

pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1064/1998 a Judecătoriei Arad, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată urmând

să execute 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

reținerea și arestul din 24 martie 2002 și 25 martie 2002 la zi și a menținut

starea de arest.

S-a constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să

plătească statului 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției a sumei de 300.000 lei onorar avocat oficiu către Baroul

Timiș.

Din probele dosarului instanța a

reținut că, în data de 24 martie 2002, în jurul orelor 11,00, inculpatul M.D. a

urmărit-o pe partea vătămată P.A. ce se deplasa pe str. gen. Dragalina din

Timișoara, având în mână o poșetă, iar inculpatul în momentul ajungerii în

dreptul ei, i-a smuls poșeta din mână după care a luat-o la fugă. Partea

vătămată a cerut ajutorul trecătorilor aceștia fiind martorii C.I. și M.P., care

s-au luat după inculpat, l-au imobilizat și i-au restituit părții vătămate

poșeta în care se afla suma de 550.000 lei.

Împotriva sentinței penale nr. 420

din 3 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș a declarat apel inculpatul

M.D. solicitând admiterea acestuia arătând că fapta a fost comisă pe timpul

zilei, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia penală nr. 302/ A din 9 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat constatând, că instanța de fond a reținut o stare de fapt

corespunzătoare probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăția

inculpatului și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.

În privința pedepsei aplicate s-a

apreciat că a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, cuantumul acesteia

fiind determinat de pericolul faptei săvârșite și de persoana inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată față de

circumstanțele reale și personale.

Recursul este neîntemeiat.

Verificând hotărârile atacate în

raport cu motivul de casare invocat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute

de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată, că atât

instanța de fond, cât și cea de apel au aplicat și respectiv menținut o

pedeapsă just individualizată la a cărei dozare s-au avut în vedere toate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel încât, pedeapsa să servească scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Dealtfel o reducere a acestei

pedepse nici nu este posibilă atâta timp cât aceasta este situată la limita

minimă prevăzută de textul de lege incriminator, iar reținerea unor

circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului care să permită

reducerea acestei pedepse sub minimul special, nu se justifică.

Este de reținut că inculpatul a

comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior la

o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de

furt calificat.

Așa fiind, Curtea apreciază că o

redozare a pedepsei aplicate nu se mai impune, recursul declarat de inculpat

fiind nefondat, astfel că îl va respinge ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 302/ A din 9

septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2002, la

16 ianuarie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului

1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2003.