ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.12.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6863/2004

HOTĂRÂRE
17.12.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6863/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 979 din 10 septembrie 2004, a condamnat pe

inculpatul C.M. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

)

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, s-a făcut aplicarea art. 71art. 64 C. pen., s-a dedus prevenția

de la 17 ianuarie 2003 la zi și s-a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 116 C. pen., s-a luat

față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul

București o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în folosul statului, a fesului

folosit la săvârșirea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul la

5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în seara zilei de 16 ianuarie 2003, inculpatul C.M., împreună cu

T.D. și N.A., a deposedat-o prin violență pe partea vătămată I.C. de un

portofel ce conținea suma de aproximativ 1.500.000 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În apelul său, parchetul a criticat

sentința pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante și greșita

aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen.

Prin apelul declarat, inculpatul a

cerut reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 750 din 19 octombrie 2004, admițând apelul declarat de

procuror, a desființat în parte sentința și, în fond:

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului

la 7 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, a înlăturat aplicarea art.

118 lit. b) C. pen. și în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la

inculpat suma de 1.500.000 lei.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că în

raport de modalitatea de comitere a faptei, prin premeditare și folosind o

cagulă pe față, precum și de persoana inculpatului, care a avut o atitudine

parțial sinceră pe parcursul procesului penal, nejustificat prima instanță a

apreciat că numai lipsa antecedentelor penale și conduita bună a acestuia

anterior săvârșirii faptei, pot fi considerate circumstanțe atenuante.

În consecință, a înlăturat aplicarea

art. 74 și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului

pedepsei pe care o consideră prea mare și a solicitat reducerea ei.

Recursul este neîntemeiat.

În raport de probele administrate,

starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar

încadrarea juridică dată faptei este legală.

Pedeapsa aplicată inculpatului de

instanța de apel a fost just individualizată în raport de criteriile generale

de individualizare.

Se constată astfel că pedeapsa de 7

ani închisoare corespunde unei individualizări proporționale, fiind de natură

prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă.

Corect instanța de apel a apreciat că nu se

justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea recurentului,

împrejurările că nu posedă antecedente penale și a avut o comportare bună

anterior săvârșirii faptei, sunt elemente de care a avut în vedere instanța de

apel când a dozat cuantumul pedepsei orientat spre mediul limitelor de pedeapsă

prevăzute de textul de lege încriminator.

Neexistând și alte motive de recurs

care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Urmează a deduce pentru inculpat

prevenția de la 17 ianuarie 2003 la 17 decembrie 2004.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr.

750 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 17 ianuarie 2003 la 17 decembrie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2004.

Sursă