ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6863/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 979 din 10 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul C.M. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., s-a dedus prevenția de la 17 ianuarie 2003 la zi și s-a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 116 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în folosul statului, a fesului folosit la săvârșirea infracțiunii. A fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în seara zilei de 16 ianuarie 2003, inculpatul C.M., împreună cu T.D. și N.A., a deposedat-o prin violență pe partea vătămată I.C. de un portofel ce conținea suma de aproximativ 1.500.000 lei. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În apelul său, parchetul a criticat sentința pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante și greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. Prin apelul declarat, inculpatul a cerut reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 750 din 19 octombrie 2004, admițând apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința și, în fond: A majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, a înlăturat aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. și în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A motivat instanța de apel că în raport de modalitatea de comitere a faptei, prin premeditare și folosind o cagulă pe față, precum și de persoana inculpatului, care a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, nejustificat prima instanță a apreciat că numai lipsa antecedentelor penale și conduita bună a acestuia anterior săvârșirii faptei, pot fi considerate circumstanțe atenuante. În consecință, a înlăturat aplicarea art. 74 și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care o consideră prea mare și a solicitat reducerea ei.

Recursul este neîntemeiat. În raport de probele administrate, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar încadrarea juridică dată faptei este legală. Pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare. Se constată astfel că pedeapsa de 7 ani închisoare corespunde unei individualizări proporționale, fiind de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă. Corect instanța de apel a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea recurentului, împrejurările că nu posedă antecedente penale și a avut o comportare bună anterior săvârșirii faptei, sunt elemente de care a avut în vedere instanța de apel când a dozat cuantumul pedepsei orientat spre mediul limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de lege încriminator.

Neexistând și alte motive de recurs care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Urmează a deduce pentru inculpat prevenția de la 17 ianuarie 2003 la 17 decembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 750 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 17 ianuarie 2003 la 17 decembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.