ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2799/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 931 din 8

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca

neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, dată faptei săvârșită

de inculpatul S.O.B., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus

condamnarea inculpatului S.O.B. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 64 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la zi.

A luat act că partea vătămată SC

M.C. SRL nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit integral

prin restituire.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

300.000 lei onorariu de avocat oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

În ziua de 31 ianuarie 2002,

inculpatul S.O.B. aflându-se în magazinul M. de pe Bd. I.C. Brătianu, s-a

hotărât să fure un tricou în valoare de 400.000 lei. În acest scop, a luat două

umerașe cu două tricouri, a intrat în cabina de probă unde a îmbrăcat unul din

tricouri pe sub bluza sa, rupând și sistemul de siguranță. Apoi a ieșit din

cabină și a pus cel de-al doilea tricou și cele două umerașe la loc în stand,

acest aspect fiind observat de martorul N.L.G., supraveghetor al magazinului M.

Acesta a intrat în cabina de probă unde fusese inculpatul și a constatat că

acesta nu lăsase nimic în cabină. Mai mult, a găsit și sistemul de siguranță al

tricoului luat de inculpat, sistem ce era ascuns sub covorul din cabină. În

acest timp, inculpatul S.O.B. s-a mai uitat la articolele de îmbrăcăminte și

apoi a încercat să iasă din magazin. A fost oprit de martorul N.L.G. chiar de

la ușa de acces a magazinului, după ce trecuse de sistemul de alarmă, care însă

nu s-a declanșat deoarece, inculpatul rupsese sistemul de siguranță.

În momentul reținerii, martorul

N.L.G. a văzut că inculpatul avea îmbrăcat pe sub bluza verde ce-i aparținea,

tricoul sustras din magazin. De martorul N.L.G., s-a apropiat martorul B.A.I.,

șef al magazinului M. și a fost informat cu privire la cele întâmplate. Cei doi

martori l-au condus pe inculpatul S.O.B. în curtea din spate a magazinului,

solicitând celorlalți angajați să anunțe poliția. Inculpatul a fost escortat,

fiind ținut de câte o mână de către cei doi martori. Ajunși în curtea din

spate, martorul B.A.I. a dat drumul mâinii inculpatului, acesta a profitat de

moment și cu mâna liberă a încercat să-l lovească cu pumnul în figură pe

martorul N.L.G. Acesta s-a ferit însă, inculpatul a profitat de moment și și-a

eliberat mâna ce mai era imobilizată de martorul N.L.G., fugind din curtea

magazinului. Cei doi martori au pornit în urmărirea inculpatului, pe care, de

altfel, l-au prins foarte repede, pe str. Blănari, stradă în care răspunde

ieșirea din spate a magazinului.

La venirea organelor de poliție,

inculpatul S.O.B. era imobilizat de martori și avea asupra lui tricoul așa cum

îl îmbrăcase.

În prezența organelor de poliție,

respectivul tricou a fost verificat constatându-se că era rupt în zona

umărului, acolo unde fusese prins sistemul de siguranță. Tricoul a fost

restituit reprezentantului magazinului M. pe bază de dovadă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul S.O.B., solicitând schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat și

aplicarea unei pedepse în raport de această încadrare.

Prin decizia penală nr. 791/ A din 4

decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

declarat de inculpat.

A desființat în parte hotărârea

atacată și rejudecând în fond, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., texte de lege

în baza cărora a fost condamnat inculpatul S.O.B. la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile

referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

A fost computată prevenția

inculpatului de la 31 ianuarie 2002, la 4 decembrie 2002.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul S.O.B.

În recursul său, Parchetul a

solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacată și menținerea ca legală

și temeinică a hotărârii primei instanțe, în sensul că fapta săvârșită de

inculpatul S.O.B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., și nu ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Inculpatul S.O.B. a solicitat

admiterea recursului său, casarea deciziei atacate, sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate și reducerea acesteia.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București este fondat, iar recursul declarat de inculpatul

S.O.B. nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză,

au făcut o corectă încadrare juridică a faptei comisă de inculpat, în textul de

lege corespunzător și i-au aplicat o pedeapsă just proporționalizată, conform

criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

constituie tâlhărie „furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau

amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de

a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace

pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmărilor infracțiunii,

ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea”.

Rezultă deci, că tâlhăria este o

infracțiune complexă în componența căreia intră infracțiunea de furt și o

acțiune violentă îndreptată contra persoanei.

Totodată, mai rezultă că există

infracțiune de tâlhărie numai în cazul când furtul este comis printr-o acțiune

violentă, îndreptată contra unei persoane, ci și atunci când făptuitorul, după

comiterea furtului, exercită acțiuni violente pentru înlăturarea urmelor

infracțiunii ori pentru a-și asigura scăparea.

Ori, în cauză, din probele

administrate, rezultă că după ce au observat că inculpatul a sustras tricoul,

martorii N.L.G. și B.A.I. l-au condus pe inculpat în curtea din spatele

magazinului, solicitând celorlalți salariați să anunțe poliția, inculpatul a

fost escortat, fiind ținut de câte o mână de către doi martori.

Ajunși în curtea din spatele

magazinului, martorul B.A.I. a dat drumul mâinii inculpatului, iar acesta a

profitat de moment și cu mâna liberă a încercat să îl lovească pe martorul

N.L.G. în față cu pumnul. Acesta s-a ferit, iar inculpatul a reușit să se

elibereze și să fugă din curtea magazinului, fiind însă urmărit și prins de cei

doi martori.

Așadar, „scăparea” din mâinile

martorilor este o acțiune violentă, inculpatul smulgându-se din strânsoarea

acestora, surprinzându-i și încercând astfel să-și asigure scăparea.

În consecință, fapta comisă de

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, cum

în mod corect a apreciat instanța de fond și nu pe cele ale infracțiunii de

furt calificat, cum în mod eronat a reținut instanța de apel.

În ce privește critica formulată de

inculpat, în sensul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată,

se constată că nu este întemeiată și urmează să fie respinsă.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, prima instanță a ținut seama de toate criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de

pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și

de persoana inculpatului, care este recidivist, dovedind perseverență pe calea

infracționalității, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul

desfășurării procesului penal și se află la o vârstă tânără.

De altfel, pedeapsa de 6 ani

închisoare, sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele legale,

prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea

inculpatului în vederea reinserției sale în comunitate și prevenția generală,

conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așadar, se constată că nu există

temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca recursul

său să fie respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să fie admis.

Se va casa decizia atacată și se va

menține hotărârea pronunțată de prima instanță, și anume, sentința nr. 931 din

8 octombrie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.O.B.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la 11 iunie

2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul urmează să fie obligat la plata cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr.

791/ A din 4 decembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul S.O.B.

Casează decizia atacată și menține

sentința nr. 931 din 8 octombrie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a

penală.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.O.B. împotriva deciziei sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 31 ianuarie 2002, la 11 iunie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2003.