ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 930 din 8

octombrie 2002, Tribunalul București a condamnat pe inculpata S.C.N. la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod și la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.

pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 22 noiembrie

2001, la zi.

S-a luat act că părțile vătămate SC

K.T. SRL și C.M., nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Inculpata a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 4.000.000 lei.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpată, suma de 4.345.000 lei, obținuți prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, că la data de 7 noiembrie 2001, în timp ce se afla în locuința

numitei C.M. pentru o convorbire telefonică i-a solicitat acesteia să-i

împrumute suma de 1.000.000 lei. După ce a intrat în posesia acestei sume, sub

pretextul că dorește să meargă la toaletă, profitând de neatenția părții

vătămate, i-a sustras un portofel în care se afla suma de 600.000 lei, cât și

cheile aflate în ușă.

Ulterior, inculpata a restituit

părții vătămate, la cererea acesteia, cheile și portofelul, fără cei 600.000

lei.

În ziua de 14 noiembrie 2001,

inculpata a revenit la locuința părții vătămate pretextând că dorește să-și

ceară scuze pentru fapta comisă, și constatând că aceasta era singură, prin

amenințări și violență i-a sustras două verighete din aur, suma de 2.000.000

lei și un televizor color pe care ulterior le-a înstrăinat.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 772/ A din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat,

apelul, prin care inculpata solicita redozarea pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri

inculpata a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea

severă față de împrejurarea că nu posedă antecedente penale, având o poziție

sinceră în cursul procesului.

Examinând hotărârile atacate în

raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei,

încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. f) și art. 208 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesele-verbale de constatare întocmite de organele poliției, actul de

constatare medico-legală, declarațiile constante ale persoanei vătămate,

declarațiile martorului S.G.I., coroborate cu declarațiile inculpatei care au

fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, fără dubiu,

că la data de 7 noiembrie 2001, în timp ce se afla în locuința părții vătămate

C.M., profitând de neatenția acesteia, inculpata i-a sustras un portofel în

care se afla suma de 600.000 lei și cheile din ușă, iar la data de 14 noiembrie

2001, prin amenințări și acte de violență a sustras aceleiași părți vătămate

din locuință, două verighete din aur, suma de 2.000.000 lei și un televizor

color.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpatei, se constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a

acestora, conform art. 72 C. pen., ținând seama atât de gradul de pericol

social sporit al infracțiunilor comise, care rezidă în pătrunderea prin

violență în locuința victimei și sustragerea unor sume de bani și obiecte de

valoare prin amenințare și violență, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

cât și de împrejurarea că inculpata nu posedă antecedente penale, adoptând o

poziție sinceră în cursul procesului.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpata a fost arestată

preventiv, respectiv de la 22 noiembrie 2001, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpata S.C.N. împotriva deciziei penale nr. 772 din 27 noiembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada

arestării preventive de la 22 noiembrie 2001 la 20 martie 2003.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 martie 2003.