ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1241 din 20

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin.

(2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată

inculpata A.M.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 11 luni și 25 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin

sentința penală nr. 58 din 18 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București pe

care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința atacată, inculpata urmând

să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., au fost

interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția de la 25 martie 2002, la zi. S-a

menținut starea de arest a inculpatei și s-a luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpată suma de 1.500.000 lei și a fost obligată la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință

s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 19 martie 2002, în jurul

orelor 17,30, partea vătămată C.A. s-a deplasat spre Piața Rahova pentru a face

cumpărături împreună cu cei doi copii minori, fetița de 5 ani pe care o ținea

de mână și băiatul de 5 luni pe care-l transporta cu căruciorul. Neavând

geanta, partea vătămată ținea telefonul mobil în mâna dreaptă, cu aceeași mână

împingea și căruciorul, iar cu mâna stângă ținea fetița.

În momentul când a ajuns pe șos. Alexandriei,

vis-a-vis de Piața Rahova, a observat pe inculpata A.M.V., deplasându-se din

sens opus. Aceasta era însoțită de numitul R.T.R., atrăgându-i atenția,

deoarece, deși trotuarul era destul de lat, iar circulația intensă cei doi s-au

deplasat direct spre ea. Ajungând în dreptul părții vătămate, cei doi au trecut

pe lângă partea vătămată, fiecare pe câte o parte.

Inculpata, în timp ce a trecut prin

partea stângă a părții vătămate a adresat cuvinte jignitoare, și-a continuat

deplasarea, ulterior s-a întors și a smuls din mâna dreaptă a părții vătămate

telefonul mobil.

Inculpata, în aceeași zi a vândut

telefonul cu suma de 1.500.000 lei martorei B.L. care nu a cunoscut proveniența

lui, telefon pe care la rândul ei l-a vândut unei persoane necunoscute.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 46/ A din 4

februarie 2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul reținând

că instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata, criticând-o sub aspectul individualizării și al greșitei

încadrări juridice, respectiv ea apreciind că a săvârșit fapta de furt și nu de

tâlhărie.

Examinând cauza în raport de motivele

invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 și 17

C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Individualizarea pedepsei pentru

săvârșirea faptei de tâlhărie cu reținerea recidivei prevăzută de art. 37 lit.

a) este corectă, în condițiile în care inculpata a mai fost condamnată de două

ori la câte 1,6 ani și respectiv 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, precum și avându-se în vedere limitele de

pedeapsă, prevăzute pentru infracțiunea de tâlhărie.

Și încadrarea juridică este corectă,

inculpata, profitând de neatenția părții vătămate, smulgându-i din mână

telefonul mobil, astfel că violența, specifică laturii obiective a infracțiunii

de tâlhărie subzistă.

În consecință, cum nici din oficiu

nu se evidențiază motive care să conducă la casarea hotărârilor, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata A.M.V. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 4

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 25 martie 2002, la 15 mai 2003.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.