ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1241 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata A.M.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 11 luni și 25 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 58 din 18 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința atacată, inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția de la 25 martie 2002, la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 1.500.000 lei și a fost obligată la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 19 martie 2002, în jurul orelor 17,30, partea vătămată C.A. s-a deplasat spre Piața Rahova pentru a face cumpărături împreună cu cei doi copii minori, fetița de 5 ani pe care o ținea de mână și băiatul de 5 luni pe care-l transporta cu căruciorul.

Neavând geanta, partea vătămată ținea telefonul mobil în mâna dreaptă, cu aceeași mână împingea și căruciorul, iar cu mâna stângă ținea fetița. În momentul când a ajuns pe șos. Alexandriei, vis-a-vis de Piața Rahova, a observat pe inculpata A.M.V., deplasându-se din sens opus. Aceasta era însoțită de numitul R.T.R., atrăgându-i atenția, deoarece, deși trotuarul era destul de lat, iar circulația intensă cei doi s-au deplasat direct spre ea. Ajungând în dreptul părții vătămate, cei doi au trecut pe lângă partea vătămată, fiecare pe câte o parte. Inculpata, în timp ce a trecut prin partea stângă a părții vătămate a adresat cuvinte jignitoare, și-a continuat deplasarea, ulterior s-a întors și a smuls din mâna dreaptă a părții vătămate telefonul mobil.

Inculpata, în aceeași zi a vândut telefonul cu suma de 1.500.000 lei martorei B.L. care nu a cunoscut proveniența lui, telefon pe care la rândul ei l-a vândut unei persoane necunoscute. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 46/ A din 4 februarie 2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul reținând că instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, criticând-o sub aspectul individualizării și al greșitei încadrări juridice, respectiv ea apreciind că a săvârșit fapta de furt și nu de tâlhărie. Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat. Individualizarea pedepsei pentru săvârșirea faptei de tâlhărie cu reținerea recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) este corectă, în condițiile în care inculpata a mai fost condamnată de două ori la câte 1,6 ani și respectiv 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, precum și avându-se în vedere limitele de pedeapsă, prevăzute pentru infracțiunea de tâlhărie. Și încadrarea juridică este corectă, inculpata, profitând de neatenția părții vătămate, smulgându-i din mână telefonul mobil, astfel că violența, specifică laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie subzistă. În consecință, cum nici din oficiu nu se evidențiază motive care să conducă la casarea hotărârilor, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.M.V. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 4 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 25 martie 2002, la 15 mai 2003. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.