ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 750/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 21

martie 2003, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul B.I. la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare cu bombă, prevăzută de

art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

L-a obligat pe inculpat să plătească

Poliției municipiului Brăila, suma de 1.992.000 lei, reprezentând cheltuielile

acesteia efectuate ca urmare a infracțiunii și statului suma de 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare.

Prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

În ziua de 16 decembrie 2002,

inculpatul B.I., însoțit de soția sa, s-a întâlnit la domiciliul bunicii sale,

B.P., cu cumnatul său I.S. și soția acestuia I.D., care lucrează în calitate de

confecționeră la SC B. Brăila.

În cursul discuțiilor purtate, I.D.

și-a exprimat îngrijorarea că nu va putea participa la serbarea de sfârșit de

an a fiicei sale, de la grădiniță, din data de 19 decembrie 2002, datorită

programului de lucru de la fabrica respectivă.

În glumă, soțul acesteia a spus că

ar fi tentat să dea un telefon la fabrică și să comunice că a pus o bombă

(pentru a determina întreruperea programului de lucru).

A doua zi dimineața, inculpatul a

mers din nou la bunica sa, iar, în jurul orelor 9,00, a apelat telefonic

Poliția municipiului Brăila, afirmând: „Aseară am pus o bombă la B.; dacă nu mi

se dă ce mi s-a promis, va exploda bomba în două ore”.

Pentru acest apel, inculpatul a

folosit un telefon mobil cu nr. 0721896706, utilizând o cartelă telefonică.

Imediat a fost sesizată conducerea

societății și au fost deplasate efective de polițiști și specialiști

pirotehniști.

În fabricii se aflau la lucru peste

2.200 de persoane, în rândul cărora s-a creat o stare de panică, iar conducerea

a încercat să liniștească personalul, evacuând numai pe cei din punctele

considerate cele mai vulnerabile.

Inculpatul a fost identificat la

scurt timp și a fost chemat la organele de poliție, unde a declarat că a recurs

la apelul telefonic, pentru a determina întreruperea lucrului la acea societate

și astfel cumnata sa să poată pleca de la program și să se ducă la serbarea de

la grădiniță.

După aproximativ două ore de

cercetări efectuate de specialiștii pirotehniști și urmare și a celor declarate

de inculpat la poliție, s-a stabilit că a fost vorba de o alarmă falsă.

Împotriva sus-menționatei sentințe,

a declarat apel inculpatul, iar Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.

252 din 23 aprilie 2003, a admis apelul, a desființat în parte sentința și, în

rejudecare, a aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.,

și a modificat pedeapsa principală, în sensul că a redus-o de la 5 ani, la 3

ani închisoare.

A menținut pedeapsa complementară

aplicată și celelalte dispoziții ale sentinței.

A dedus reținerea inculpatului,

pentru data de 17 decembrie 2002.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, susținând că nu sunt realizate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002,

lipsind atât latura subiectivă a acestei infracțiuni, respectiv intenția de a

tulbura grav ordinea publică, care de fapt nici nu s-a produs, cât și latura

materială căci nu a amenințat societatea vizată prin anunțul telefonic, ci a

alarmat doar organele de poliție. A solicitat în principal, achitarea în baza

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prima critică nu este fondată.

Anunțul telefonic făcut de inculpat,

în sensul că a pus o bombă la B. și dacă nu i se dă ce i s-a promis, va exploda

bomba în două ore, exprimă evident o amenințare serioasă, iar faptul că a fost

făcut direct la organele de poliție, accentuează acest caracter.

Din moment ce inculpatul urmărea

întreruperea programului de lucru, pentru ca să poată pleca de la fabrică

cumnata sa, el era desigur conștient că va urma și luarea unor alte măsuri

speciale, între care și evacuări de personal, că vestea amenințării cu bombă se

va răspândi la un număr mare de salariați și va creea o stare de temere, de panică,

și se va tulbura grav ordinea publică.

Martorii S.G., șef serviciu pază și

N.A., director general la B., au confirmat că s-a produs o asemenea situație.

În consecință, încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002 este

corectă.

Critica vizând individualizarea

pedepsei este întemeiată.

Instanța de apel a reținut corect în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) C. pen.,

având în vedere conduita bună anterioară infracțiunii, lipsa antecedentelor

penale, precum și comportarea sa sinceră.

La stabilirea și individualizarea

pedepsei, s-a considerat însă eronat că minimul pedepsei închisorii pentru

infracțiunea respectivă este de 10 ani și conform art. 76 lit. a) C. pen., în

cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa se coboară sub minimul

special, dar nu mai jos de 3 ani.

Or, la infracțiunea reținută,

minimul special este cinci ani și conform art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa se

coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an.

Față de circumstanțele atenuante

reținute în favoarea inculpatului și apreciind că o pedeapsă de 2 ani

închisoare este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen., totodată, având în vedere că greșeala de individualizare a pedepsei

constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

teza 1 C. proc. pen., urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d)

din același cod, a se admite recursul și a se casa decizia atacată numai cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate, care se va reduce, de la 3, la 2 ani

închisoare.

Celelalte dispoziții ale deciziei

vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I.

împotriva deciziei penale nr. 252 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.I., pe care îl reduce

de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2004.