ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 20

februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial, inculpatul B.A. a fost

condamnat după cum urmează:

- în baza art. 18 alin. (1) lit. b)

din Decretul 400/1981, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 pedepse de

câte 2 luni închisoare;

- în baza art. 18 alin. (1) lit. a)

din Decretul nr. 400/1981, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni

închisoare;

- în baza art. 18 alin. (2) lit. b)

din Decretul nr. 400/1981, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni

închisoare;

- în baza art. 189 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 luni închisoare;

- în baza art. 239 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare;

- în baza art. 279 alin. (3) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la un an și 6 luni

închisoare;

- în baza art. 20, raportat la art.

175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c)

C. pen.

În temeiul art. 33 – art. 34 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat pe

perioada executării pedepsei să urmeze tratament medical de specialitate.

S-a constatat acoperit prejudiciul

cauzat I.P.J. Brăila.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-au reținut următoarele:

În după-amiaza zilei de 9 decembrie

1997, inculpatul a consumat o importantă cantitate de vin și rachiu, după care,

la ora 15,00 s-a prezentat la locul de muncă, respectiv la L.M. din cadrul SC

L. SA Brăila, unitate care intră sub incidența Decretului 400/1981.

În jurul orei 16,00, inculpatul a

lăsat fără supraveghere utilajul pe care își desfășura activitatea și fără

aprobarea conducătorului locului de muncă, a părăsit unitatea, deplasându-se la

un chioșc alimentar de unde a cumpărat două sticle de vodcă pe care le-a

introdus în unitate unde a consumat conținutul acestora.

Fiind în stare de ebrietate,

inculpatul a sustras de la martorul R.C. un cuțit și, în jurul orei 21,30, s-a

deplasat la Biroul Transporturi. Aici le-a cerut părților vătămate P.P., S.M.

și C.L., care erau de serviciu, să-i arate unde se află armele militare cu care

paznicii asigurau paza unității.

Întrucât părțile vătămate au

refuzat, inculpatul le-a amenințat că le omoară cu cuțitul și timp de

aproximativ 10 minute nu le-a permis să părăsească încăperea sau să folosească

telefonul pentru a lua legătura cu salariații unității. Apoi inculpatul a

plecat spre poartă, iar pe drum s-a întâlnit cu martorul G.N. și cu persoana

vătămată, paznicul M.N., care avea asupra sa o armă militară marca ZB cu 4

cartușe, închiriată de SC L. SA Brăila de la I.P.J. Brăila.

Inculpatul a amenințat-o cu cuțitul

pe partea vătămată și i-a cerut arma și muniția.

Partea vătămată a refuzat iar

inculpatul a lovit-o, i-a smuls arma din mână după care a tras asupra acesteia,

de la o distanță de aproximativ 2 m și la o înălțime de cca. 1,50 m, un cartuș.

În momentul în care a intenționat să

tragă și al doilea cartuș, datorită manevrării violente, închizătorul armei a

căzut.

Partea vătămată a fugit și și-a

anunțat colegii.

Martorii T.J. și I.C. au reușit să-l

imobilizeze pe inculpat și să-l dezarmeze.

Din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică s-a reținut că inculpatul prezintă o stare psihopatoidă

explozivă pe fond mixt postmeningitic, postraumatic și toxietanolic și un

politraumatism recent și are discernământul păstrat față de faptele comise.

S-a reținut că faptele comise de

inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de introducere

sau consumare de băuturi alcoolice în unitate de prezența în unitate sub

influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 18 alin. (1) lit. b) din

Decretul nr. 400/1981; lăsarea fără supraveghere a utilajului prevăzută de art.

18 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 400/1981; părăsirea locului de muncă fără

aprobarea conducătorului, prevăzută de art. 18 alin. (2) lit. b) din Decretul

nr. 400/1981; lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen.; ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen.; tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen; nerespectarea regimului armelor și

munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen. și tentativă la omor

calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. b) și d) C. pen.

Prin decizia nr. 36 din 5 iunie

2003, pronunțată de Curtea Militară de Apel s-a admis apelul inculpatului și

s-a desființat sentința.

Au fost repuse în individualitatea

lor pedepsele aplicate și s-au constatat grațiate în întregime și condiționat

cele 4 pedepse de câte 2 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile

prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. a), art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 18

alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 400/1981, precum și pedeapsa de 2 luni

închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor negrațiate în pedeapsa cea

mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și c) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că din

probele administrate rezultă că la data de 9 decembrie 1997, inculpatul a

consumat băuturi alcoolice înainte de a veni la locul de muncă, dar și pe

durata îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu, astfel încât este neîntemeiată

susținerea că faptele au fost comise în stare de beție involuntară complete.

S-a mai reținut că potrivit

expertizei medico-legale, inculpatul are discernământul păstrat față de faptele

comise.

De asemenea, s-a apreciat că

pedepsele au fost just individualizate.

S-a constatat că apelul este

întemeiat în aport de dispozițiile Legii nr. 543/2000, astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 (M. Of. nr. 224/3.04.2003), potrivit cărora,

pedepsele aplicate inculpatului cu excepția celor pentru art. 211 alin. (2)

lit. b), art. 279 alin. (3) lit. a) și art. 20, raportat la art. 174 – art. 175

lit. b) și d), sunt grațiate.

Inculpatul a declarat recurs,

solicitând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) în

temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și în subsidiar, schimbarea

încadrării juridice în tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal.

S-a solicitat, de asemenea,

achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 C. pen., întrucât

inculpatul nu a știut că arma are glonț pe țeavă, precum și achitarea pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 C. pen., în temeiul

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea pedepselor, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente

penale, nu a existat prejudiciu în cauză, este bolnav și a fost sincer pe

parcursul procesului.

Recursul nu este fondat.

Astfel, susținerea că fapta de

lipsire de libertate în mod ilegal nu există este neîntemeiată, întrucât din

probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul înarmat fiind cu un

cuțit, le-a împiedicat pe părțile vătămate P.P., S.M. și C.L. să părăsească

timp de aproximativ 10 minute încăperea în care se aflau.

Această acțiune a inculpatului întrunește toate

elementele constitutive ale infracțiunii consumate de lipsire de libertate în

mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., astfel încât, încadrarea

juridică dată faptei este corectă, fiind nejustificată susținerea că această

infracțiune a rămas în formă de tentativă.

Este, de asemenea, nefondată

solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.

289 alin. (3) lit. a) C. pen. și de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175

lit. a) C. pen., atâta timp cât este cert dovedit în cauză că inculpatul l-a

deposedat pe paznicul M.N. de arma militară și muniția pe care acesta le avea

în dotare, iar apoi a încercat și folosit arma, trăgând asupra acestuia un

cartuș și încercând să tragă și pe al doilea.

Așa fiind, corect s-a reținut că

inculpatul a încălcat regimul armelor și munițiilor deținând fără drept o armă

militară și muniția aferentă, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de

art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

Tot astfel, corect s-a reținut că

inculpatul se face vinovat de tentativă la infracțiunea de omor. Susținerea că

inculpatul nu ar fi cunoscut că arma este încărcată este infirmată de probele

administrate, respectiv de declarațiile părții vătămate M.N. și ale martorului

G.N. din care rezultă că inculpatul a încărcat arma, punându-i cartușele.

Solicitarea apărătorului

inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din tentativă la infracțiunea

de omor calificat în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav nu

poate fi examinată, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 385

8

C.

proc. pen., referitoare la neagravarea situației în propriul recurs.

Curtea apreciază că este nefondată

și critica referitoare la greșita individualizare a pedepselor în condițiile în

care împrejurările invocate în susținerea motivului de recurs au fost avute în

vedere la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

judiciare.

Față de considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei nr. 36 din 5 iunie 2003 a Curții

Militare de Apel.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 aprilie 2004.