ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5103/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 3 martie 2004, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul COSTIN STELIAN la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 din același cod. A constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate R.I. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Partea vătămată R.I., împreună cu concubina sa H.V. locuiesc într-un imobil situat pe str. Astrului din municipiul Brăila, unde ocupă două camere de la stradă.

În același imobil, în alte două camere din spate locuiesc R.M. (soră cu H.V.) împreună cu concubinul său, C.D. Pe aceeași stradă cu partea vătămată, într-un imobil situat la nr. 30, locuiește inculpatul C.S. împreună cu concubina sa, M.Z. Inculpatul și partea vătămată se cunosc. Cel dintâi, în vara anului 2003, a cumpărat en gross pepeni, pe care i-a vândut în piețele din municipiul Brăila, fiind ajutat de cel de-al doilea pe care îl remunera zilnic cu suma de 120.000 lei. La începutul lunii august 2003, partea vătămată R.I. a cumpărat un televizor marca Kitt defect, de la B.N., cu suma de 500.000 lei. Neavând bani să-l repare, s-a împrumutat cu suma de 450.000 lei de la inculpat, urmând să-i rețină această datorie din munca prestată cu vânzarea pepenilor.

În seara zilei de 7 august, în jurul orelor 23,00, inculpatul C.S., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, înarmat cu o sapă, a mers la locuința părții vătămate R.I., a forțat poarta de la intrare în curte, a pătruns în interior amenințând cu moartea și cerând banii pe care partea vătămată îi datora. De frică, R.I. a sărit gardul prin spatele curții și a fugit pe Calea Călărașilor în stația de maxi-taxi, din fața Spitalului Sf. Pantelimon Brăila, unde lucra ca taximetrist C.D. și căruia i-a povestit despre cele întâmplate. Din curte, inculpatul a pătruns în camera în care se aflau martorele R.M. și H.V., de unde fugise R.I. Având sapa în mână, a continuat să amenințe cu moartea, cerând banii înapoi.

De pe o măsuță pe care se aflau televizorul reparat și telecomanda, inculpatul a luat televizorul pe care l-a dus la domiciliul său. A părăsit apoi locuința sa, plecând în oraș. Partea vătămată R.I. a sesizat de îndată organele de poliție, care s-au deplasat la locul faptei, efectuând cercetările care s-au impus. Televizorul găsit în locuința inculpatului și telecomanda au fost restituite părții vătămate. Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză a rezultat că valoarea televizorului marca Kitt la data săvârșirii faptei, a fost de 2.430.000 lei. Situația de fapt reținută de către prima instanță a fost dovedită cu: plângerea și declarațiile părții vătămate R.I., cu declarațiile martorilor R.M., H.V., C.D., M.L., declarațiile și interogatoriul inculpatului, procesul – verbal de cercetare a locului faptei și procesele verbale de confruntare.

Fapta inculpatului C.S. de a sustrage, prin amenințare, din locuința părții vătămate R.I., la data de 7 august 2003, orele 23,00, un televizor marca Kitt în valoare de 2.430.000 lei, în condițiile în care acesta îl cumpărase defect cu suma de 500.000 lei și îi datora inculpatului 450.000 lei, împrumutați pentru repararea bunului și pe care nu i-a restituit la termenul scadent, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 206/ A din 8 aprilie 2004, admițând apelul declarat de inculpat, l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., raportat la art. 18 1 C. pen. și i-a aplicat 3.000.000 lei amendă administrativă, cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât este lipsită în mod vădit de importanță datorită împrejurărilor în care a fost comisă și anume că inculpatul nu a urmărit nici un moment să intre pe nedrept în posesia unui bun a părții vătămate, că nu a folosit vreo violență în acest scop și că fuga părții vătămate s-ar fi datorat propriei culpe, constând în neonorarea promisiunii făcute și ținându-se seama de conduita bună a făptuitorului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța de apel a considerat că fapta inculpatului care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ar fi lipsită în mod vădit de importanță.

Recursul este fondat. Potrivit art. 18 1 alin. (1) C. pen., „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile prevăzută de legea penală și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii”. Aprecierea, în concret, a gradului de pericol social se realizează, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În speță nu era cazul a se face aplicarea art. 18 1 C. pen., din examinarea lucrărilor dosarului rezultând că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Astfel, referitor la modul și mijloacele de săvârșirea faptei este de reținut că, inculpatul înarmat cu o sapă, a forțat poarta de la intrare în curtea părții vătămate și pătrunzând în timpul nopții, în locuința acesteia, prin amenințare cu moartea, mai întâi față de partea vătămată și, apoi, față de martorele R.M. și H.V. și-a însușit obiecte în valoare totală de 2.430.000 lei, ceea ce depășește semnificația unei fapte lipsite în mod vădit de importanță. Cât privește persoana făptuitorului, se constată că acesta în timpul procesului a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând că a luat bunurile, negând însă acțiunea de exercitarea amenințării asupra părții vătămate și celor două persoane prezente în locuința acesteia.

Prin urmare, împrejurările menționate vădesc existența pericolului social al faptei și făptuitorului, ceea ce caracterizează fapta comisă ca infracțiune, ce trebuie sancționată conform legii penale. Împrejurarea că, prin sustragerea bunului, în condițiile folosirii amenințării, inculpatul a urmărit determinarea părții vătămate să-i achite o datorie, ca și conduita anterioară bună a inculpatului, nu sunt de natură a infirma concluzia de mai sus, ci urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei. Ca atare, inculpatul trebuia condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Așa fiind, instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală atunci când a achitat pe inculpat în baza art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., raportat la art. 18 1 C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, a cărei casare se impune. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond constatând circumstanțe atenuante în favoarea sa, a stabilit o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei și făptuitorului. În consecință, urmează a se admite recursul procurorului, a se casa decizia instanței de apel, menținându-se sentința de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. Se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive, de o zi, respectiv 8 iulie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei nr. 206 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul C.S. Casează decizia atacată și menține sentința nr. 98 din 3 martie 2004 a primei instanțe, Tribunalul Brăila. Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive, de o zi respectiv 8 iulie 2003. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2004.