ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5103/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din 3

martie 2004, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul COSTIN STELIAN la un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 din același cod.

A constatat acoperit prin restituire

prejudiciul cauzat părții vătămate R.I.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată R.I., împreună cu

concubina sa H.V. locuiesc într-un imobil situat pe str. Astrului din

municipiul Brăila, unde ocupă două camere de la stradă. În același imobil, în

alte două camere din spate locuiesc R.M. (soră cu H.V.) împreună cu concubinul

său, C.D.

Pe aceeași stradă cu partea

vătămată, într-un imobil situat la nr. 30, locuiește inculpatul C.S. împreună

cu concubina sa, M.Z.

Inculpatul și partea vătămată se

cunosc. Cel dintâi, în vara anului 2003, a cumpărat en gross pepeni, pe care

i-a vândut în piețele din municipiul Brăila, fiind ajutat de cel de-al doilea

pe care îl remunera zilnic cu suma de 120.000 lei.

La începutul lunii august 2003,

partea vătămată R.I. a cumpărat un televizor marca Kitt defect, de la B.N., cu

suma de 500.000 lei.

Neavând bani să-l repare, s-a

împrumutat cu suma de 450.000 lei de la inculpat, urmând să-i rețină această

datorie din munca prestată cu vânzarea pepenilor.

În seara zilei de 7 august, în jurul

orelor 23,00, inculpatul C.S., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice,

înarmat cu o sapă, a mers la locuința părții vătămate R.I., a forțat poarta de

la intrare în curte, a pătruns în interior amenințând cu moartea și cerând

banii pe care partea vătămată îi datora.

De frică, R.I. a sărit gardul prin

spatele curții și a fugit pe Calea Călărașilor în stația de maxi-taxi, din fața

Spitalului Sf. Pantelimon Brăila, unde lucra ca taximetrist C.D. și căruia i-a

povestit despre cele întâmplate.

Din curte, inculpatul a pătruns în

camera în care se aflau martorele R.M. și H.V., de unde fugise R.I. Având sapa

în mână, a continuat să amenințe cu moartea, cerând banii înapoi. De pe o

măsuță pe care se aflau televizorul reparat și telecomanda, inculpatul a luat

televizorul pe care l-a dus la domiciliul său. A părăsit apoi locuința sa,

plecând în oraș.

Partea vătămată R.I. a sesizat de

îndată organele de poliție, care s-au deplasat la locul faptei, efectuând

cercetările care s-au impus.

Televizorul găsit în locuința

inculpatului și telecomanda au fost restituite părții vătămate.

Din raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat în cauză a rezultat că valoarea televizorului marca Kitt la

data săvârșirii faptei, a fost de 2.430.000 lei.

Situația de fapt reținută de către

prima instanță a fost dovedită cu: plângerea și declarațiile părții vătămate

R.I., cu declarațiile martorilor R.M., H.V., C.D., M.L., declarațiile și

interogatoriul inculpatului, procesul – verbal de cercetare a locului faptei și

procesele verbale de confruntare.

Fapta inculpatului C.S. de a sustrage,

prin amenințare, din locuința părții vătămate R.I., la data de 7 august 2003,

orele 23,00, un televizor marca Kitt în valoare de 2.430.000 lei, în condițiile

în care acesta îl cumpărase defect cu suma de 500.000 lei și îi datora

inculpatului 450.000 lei, împrumutați pentru repararea bunului și pe care nu

i-a restituit la termenul scadent, întrunește în drept elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. b) și c) C. pen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 206/ A din 8 aprilie 2004, admițând apelul declarat de inculpat, l-a

achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., raportat la art. 18

1

C. pen. și i-a aplicat 3.000.000

lei amendă administrativă, cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni întrucât este lipsită în mod vădit de importanță

datorită împrejurărilor în care a fost comisă și anume că inculpatul nu a

urmărit nici un moment să intre pe nedrept în posesia unui bun a părții

vătămate, că nu a folosit vreo violență în acest scop și că fuga părții

vătămate s-ar fi datorat propriei culpe, constând în neonorarea promisiunii

făcute și ținându-se seama de conduita bună a făptuitorului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că este nelegală

și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța de apel a considerat că fapta

inculpatului care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ar fi

lipsită în mod vădit de importanță.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 18

1

alin.

(1) C. pen., „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă

prin atingerea minimă adusă uneia din valorile prevăzută de legea penală și

prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al infracțiunii”.

Aprecierea, în concret, a gradului

de pericol social se realizează, potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau

care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În speță nu era cazul a se face

aplicarea art. 18

1

C. pen., din examinarea lucrărilor dosarului

rezultând că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social al unei

infracțiuni.

Astfel, referitor la modul și

mijloacele de săvârșirea faptei este de reținut că, inculpatul înarmat cu o

sapă, a forțat poarta de la intrare în curtea părții vătămate și pătrunzând în

timpul nopții, în locuința acesteia, prin amenințare cu moartea, mai întâi față

de partea vătămată și, apoi, față de martorele R.M. și H.V. și-a însușit

obiecte în valoare totală de 2.430.000 lei, ceea ce depășește semnificația unei

fapte lipsite în mod vădit de importanță.

Cât privește persoana făptuitorului,

se constată că acesta în timpul procesului a avut o atitudine parțial sinceră,

recunoscând că a luat bunurile, negând însă acțiunea de exercitarea amenințării

asupra părții vătămate și celor două persoane prezente în locuința acesteia.

Prin urmare, împrejurările

menționate vădesc existența pericolului social al faptei și făptuitorului, ceea

ce caracterizează fapta comisă ca infracțiune, ce trebuie sancționată conform

legii penale.

Împrejurarea că, prin sustragerea

bunului, în condițiile folosirii amenințării, inculpatul a urmărit determinarea

părții vătămate să-i achite o datorie, ca și conduita anterioară bună a

inculpatului, nu sunt de natură a infirma concluzia de mai sus, ci urmează a fi

avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Ca atare, inculpatul trebuia

condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, astfel cum în mod corect a reținut

instanța de fond.

Așa fiind, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală atunci când a achitat pe inculpat

în baza art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., raportat la art.

18

1

C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, a cărei casare se

impune.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond constatând circumstanțe atenuante în favoarea

sa, a stabilit o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile

art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei și

făptuitorului.

În consecință, urmează a se admite

recursul procurorului, a se casa decizia instanței de apel, menținându-se

sentința de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen.

Se va computa din pedeapsa aplicată

durata reținerii preventive, de o zi, respectiv 8 iulie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei nr. 206 din 8

aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul C.S.

Casează decizia atacată și menține

sentința nr. 98 din 3 martie 2004 a primei instanțe, Tribunalul Brăila.

Compută din pedeapsa aplicată durata

reținerii preventive, de o zi respectiv 8 iulie 2003.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2004.