ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6309/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 768 din 23

noiembrie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul D.C., la:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74

alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În cauză a fost condamnat, pentru

aceeași infracțiune și inculpatul S.M.C. la o pedeapsă de 2ani închisoare,

pedeapsă pentru care s-a făcut aplicarea art. 110

1

C. pen.

Prin aceeași sentință, s-a admis

acțiunea civilă promovată de partea civilă E.Șt., în sensul că inculpații D.C.

și S.M.C., acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.M.,

a fost obligați la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost respinsă cererea părții

civile de acordare a cheltuielilor judiciare.

Inculpatul D.C., a fost obligat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din

oficiu, iar suma de 142.000, costul raportului de constatare medico – legală.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 23 martie 2004, în jurul

orei 21,30, partea vătămată E.Șt., a cumpărat de la un magazin din comuna

Dăbuleni, un baton de salam și o pungă cu cafea pe care le-a pus într-o plasă

pe bicicletă, după care a placat pe DN 55 spre comuna Ostroveni, sat Lișteava.

Ajungând pe raza comunei Călărași,

în fața locuinței inculpatului D.C., partea vătămată l-a observat pe acesta și

pe inculpatul S.M.C. și s-a apropiat de ei cerându-le un foc pentru a-și

aprinde o țigară.

După ce a schimbat câteva cuvinte,

partea vătămată și inculpații s-au deplasat pe DN 55 spre centrul comunei

Călărași.

Pe traseu, între inculpați și partea

vătămată au avut loc unele discuții mai aprinse care au degenerat în ceartă,

împrejurare în care inculpații i-au aplicat părții vătămate, lovituri cu

picioarele, doborând-o la pământ.

După ce și-au însușit plasa de pe

bicicletă și suma de 350.000 lei, aflată în buzunarul părții vătămate,

inculpații au fugit, escaladând gardul unui imobil aflat în construcție, unde

au controlat conținutul sacoșei, abandonând bunurile din interior.

Alertat de țipetele părții vătămate,

la locul faptei a venit numitul G.G., paznic comunal, pe care a condus-o până

în aproprierea locuinței numitei Șt.M., la care a rămas până dimineață.

Din conținutul raportului de

constatare medico - legală întocmit în cauză rezultă că partea vătămată E.Șt. a

prezentat leziuni ce au fost produse prin lovire cu corp dur la data de 23

martie 2004 pentru a căror vindecare, sunt necesare un număr de 8 – 9 zile îngrijiri

medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul D.C.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la greșita încadrarea juridică a faptei, în sensul

că s-a omis a se reține și dispozițiile art. 211 alin. (1) C. pen., precum și

la greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați pe care le

consideră prea blânde, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Inculpatul D.C. a criticat aceeași sentință

cu privire la greșita reținere în sarcina sa a prevederilor art. 37 lit. b) C.

pen., solicitând a se constata că pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 3039/1994 a Judecătoriei Craiova s-a împlinit termenul

de reabilitare.

Diferit, inculpatul a mai criticat

hotărârea primei instanțe și cu privire la greșita încadrare juridică a faptei,

în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute pentru existența infracțiunii

de tâlhărie, urmând a fi condamnat pentru două fapte distincte și anume lovire

ori alte violențe și furt calificat, iar pedeapsa rezultată ce i se va aplica

să fie suspendată condiționat.

Curtea de Apel Craiova, secția minori

și familie, prin decizia penală nr. 39 din 24 mai 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul D.C.,

acesta din urmă fiind obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat că:

- motivul de recurs invocat de

parchet constând în omisiunea reținerii art. 211 alin. (1) C. pen., este

nefondat, „întrucât această omisiune are caracter pur formal, sentința

pronunțată nefiind afectată de nelegalitate prin această omisiune, de vreme ce

pe de o parte alin. (1) al art. 211 C. pen., reglementează conținutul

constitutiv al infracțiunii de tâlhărie și pe de altă parte această infracțiune

a fost reținută în sarcina inculpaților în forma sa calificată, aceștia fiind

condamnați.”;

- în ce privește cel de al doilea

motiv de netemeinicie este tot nefondat, deoarece la stabilirea cuantumului pedepselor

aplicate instanța de fond a ținut seama în mod corect de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., în raport de modul

concret de săvârșire a faptei, de consecințele acesteia, leziuni ușoare de

violență provocate părții vătămate ce au necesitat pentru vindecare 9 zile

îngrijiri medicale, cuantumul prejudiciului care este modic, precum și

circumstanțele personale ale inculpaților, faptul că aceștia au recunoscut și

regretat faptele comise;

- susținerea inculpatului potrivit

căreia în mod greșit prima instanță a reținut în sarcina sa circumstanța

agravantă a recidivei este nefondată, întrucât, în cauză, nu s-a făcut

aplicarea prevederilor art. 37 lit. a) ori art. 37 lit. b) C. pen., astfel că

referitor la acest aspect s-a aflat în eroare;

- în ce privește cel de al doilea

motiv de casare și anume, greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea

de tâlhărie s-a arătat că este nefondată întrucât fapta de a sustrage părții

vătămate plasa pe care acesta o avea, indiferent de conținutul acesteia și ce

au făcut ulterior cu ea, precum și suma de 350.000 lei după ce în prealabil

i-au aplicat acesteia lovituri cu pumnii și picioarele, lăsând-o la pământ, provocându-i

leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, iar nu de

lovire, cum s-a solicitat atât loviturile aplicate părții vătămate cât și sustragerea

bunurilor aparținând acesteia fiind săvârșite cu o unică rezoluție

infracțională;

- în cauză, față de considerentele

expuse anterior, dar și față de prevederile art. 81 alin. (3) teza I C. pen.,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul D.C. pe care a criticat-o cu privire la

încadrarea juridică a faptei în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie întrucât instanța lor nu a fost de a

o deposeda pe victimă prin violență de bunurile ce le avea asupra sa, în cauză

urmând a se dispune condamnarea pentru infracțiunile de lovire și furt

calificat.

Recursul declarat de inculpatul D.C.

este nefondat.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, furtul

săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințare a unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat

sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și

asigure scăparea.

În speță, fapta inculpatului

recurent D.C. care, împreună cu inculpatul S.M.C., după ce au avut o altercație

cu partea vătămată pe care au lovit-o și amenințat-o și profitând de neputința

acesteia, de a se apăra și a stării de beție avansată în care se afla i-au

sustras o sacoșă în care se aflau diferite bunuri, iar din buzunar i-au luat

suma de 350.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie în formă agravată, intenția lor de a săvârși doar fapta fiind

evidentă: așa încât solicitarea sa de a se schimba încadrarea juridică a faptei

din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de loviri ori alte violențe și

furt calificat este nefondată.

Constatând că încadrarea juridică

dată faptei de cele două instanțe este corectă și legală, având în vedere și

faptul că verificând decizia atacată în raport de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constat că recursul

declarat de inculpatul D.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția de minori și familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2005.