ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3003/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 418 din 6

iunie 2005 a Tribunalului Iași,  s-au dispus următoarele:

Condamnă pe inculpatul

M.B.M.

, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3

ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346

C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., admite în parte acțiunea civilă

formulată de partea civilă C.R., și în consecință obligă inculpatul să

plătească părții civile suma de 15.000.000 lei despăgubiri materiale.

În baza dispozițiilor art. 189 C.

proc. pen., onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 400.000 lei va fi suportat

din fondul special al Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în

cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., obligă inculpatul să plătească suma de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare

avansate de stat, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul de avocat

din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În seara zilei de 18 decembrie 2003,

în jurul orelor 19,30, M.A.C. l-a întâlnit pe inculpatul M.B.M. și împreună

s-au deplasat la un magazin alimentar.

S-au întâlnit cu partea vătămată C.R.

și toți trei au mers la locuința părinților lui M.A.C. Astfel că, după ce au

consumat vodcă împreună cu tatăl lui M.A.C., partea vătămată însoțită de

inculpat și de martorul M.A.C. s-au deplasat la locuința numitului T.V., unde

au mai consumat băuturi alcoolice apoi s-au deplasat la barul R. din Iași, unde

au continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 22,30. Martorul M.A.C.

a plecat din bar în jurul orelor 22,30.

Partea vătămată și inculpatul au

rămas la bar până în jurul orelor 1,00. Partea vătămată a ieșit înainte din bar

după ea plecând și inculpatul.

La un moment dat partea vătămată a

fost lovită de către inculpat în zona feței și în urma loviturii a căzut.

Inculpatul a mai lovit-o cu pumnii și picioarele peste corp, apoi i-a sustras

din buzunar telefonul mobil, suma de 7.000.000 lei, geaca din piele și cartea

de identitate.

Partea vătămată a suferit leziuni

care au necesitat 12-13 zile de îngrijiri medicale.

În termenul prevăzut de art. 363 alin.

(1) C. proc. pen., sentința a fost apelată de inculpat, care deși legal citat

nu s-a prezentat la instanță la judecarea apelului.

Oral, apărătorul inculpatului a

arătat că inculpatul nu ar fi sustras geaca din piele și suma de 7.000.000 lei,

astfel cum s-a reținut, ci o sumă mai mică (2.800.000 lei).

Totodată, a criticat sentința cu

privire la individualizarea pedepsei, susținând că nu s-a ținut seama de

carențele educaționale ale inculpatului.

Prin decizia penală nr. 51 din 21

februarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat și l-a obligat să plătească statului suma de 170 RON cheltuieli judiciare.

Se motivează că instanța de fond a

procedat la administrarea unui probatoriu complet, atât în latura penală, cât

și în latura civilă a cauzei, probatoriu care a fost judicios apreciat conform art.

63 C. proc. pen.

Apărările inculpatului au fost în

mod just înlăturate ca nereale de către instanța de fond, ele fiind infirmate

de probele dosarului.

Susținerile inculpatului că partea

vătămată l-a injuriat fără motiv și l-a lovit cu capul în gură au fost

contrazise de probele de la dosar.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, se arată că este dozată sub limita minimului special prevăzut de

textul incriminator, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c) C.

pen., deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind în timpul minoratului

o faptă similară și a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal.

Dat fiind că nu i se poate crea o

situație mai grea în propria cale de atac, inculpatul urmează a executa

pedeapsa ce i s-a aplicat.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar în fața instanței s-au reiterat

motivele invocate în apel.

Recursul este nefondat.

Din examinarea dosarului cauzei se

constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate,

respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate C.R., certificatul

medico-legal nr. 3156 din 19 decembrie 2003 care atestă că partea vătămată a

suferit leziuni corporale care au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale

pentru vindecare și depozițiile martorilor M.A.C., C.C. și A.R., coroborate cu

recunoașterile inculpatului la urmărirea penală.

În fața instanței, inculpatul a

revenit parțial asupra recunoașterilor, susținând că partea vătămată l-a

injuriat și lovit cu pumnul, iar când partea vătămată și-a scos geaca i-a căzut

alături telefonul mobil, apoi a lovit-o pe partea vătămată și aceasta a căzut

la sol. În continuarea a băgat mâna în buzunarul gecii și a luat suma de

2.800.000 lei, de asemenea a luat și telefonul pe care l-a vândut.

Revenirea parțială asupra

recunoașterilor inculpatului, corect nu a fost luată în considerare, fiind

contrazisă de probele administrate.

Este de menționat și faptul că majoritatea

declarațiilor inculpatului la urmărirea penală au fost luate în prezența apărătorului

desemnat din oficiu, încât nu poate exista suspiciuni cu privire la exactitatea

celor consemnate.

În raport de situația de fapt corect

reținută, încadrarea juridică a faptei în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C.

pen. este, de asemenea, corectă.

În ceea ce privește pedeapsa de 3

ani închisoare aplicată în baza acestui text de lege cu aplicarea art. 74 lit.

c) și art. 76 C. pen., nu poate fi apreciată ca prea mare și nu se impune a se

reduce, ci dimpotrivă a se menține pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52

C. pen.

Cum nu se constată nici motive care

se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat și urmează a se

respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.B.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 21 februarie

2006 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2006.