Decizia nr. 3641/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 800/2004 a Tribunalului Iași

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 800 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații: T.M.C., A.A., C.C. și A.I. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la câte 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plată către partea civilă D.I. a sumelor de 3.800.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că în seara zilei de 19 ianuarie 2004, partea vătămată D.I.

se întorcea în Iași cu trenul personal 6413, în jurul orelor 22,30, când trenul a ajuns în Halta Piciorul Lupului inculpații s-au apropiat de compartimentul în care se afla partea vătămată. Inculpatul T.M. a intrat în compartiment și a început să se certe cu partea vătămată, pe care a încercat să o lovească, apoi a revenit pe hol. După scurt timp inculpatul T.M. a revenit în compartiment însoțit de A.A. și cei doi au început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele. În compartiment a intrat și C.C. care a luat geaca din piele a părții vătămate și sacoșa acestuia, bunuri pe care i le-a dat lui A.I. Cei patru inculpați au coborât din tren la Halta Piciorul Lupului s-au deplasat la locuința martorului V.L.

care a refuzat să ia sacoșa, au consumat alimentele găsite în sacoșă și au aruncat sacoșa în curtea martorului. În aceeași noapte inculpații au vândut geaca de piele martorului G.F. cu suma de 300.000 lei; iar cu banii rezultați au consumat băuturi alcoolice la un bar din Iași. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, a procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmite de organele de urmărire penală, a declarațiilor martorilor R.C., M.V., G.F.E. și V.L. probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Având în vedere conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și comportamentul din timpul procesului instanța a reținut în favoarea tuturor inculpaților circumstanțelor atenuante, coroborând pedepsele sub minimul legal.

Curtea de Apel Iași, secția penală nr. 109 din 15 martie 2005, a respins apelurile declarate de inculpații T.M.C., A.A. și C.C. considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că nu ar fi vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Astfel, instanța de control judiciar, a reținut că inculpații T.M.C. și A.A. au lovit victima, iar inculpatul C.C. a sustras bunurile părții vătămate, faptele constituind infracțiunea de tâlhărie calificată corect reținută de tribunal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M.C., care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susținut că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând achitarea.

Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului T.M.C. în săvârșirea, în noaptea de 19 ianuarie 2004, împreună cu coinculpații A.A., C.C. și A.I., a infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Probele administrate în cauză, evocate anterior au confirmat că la data arătată inculpatul recurent și ceilalți făptuitori condamnați în cauză au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele victimei, iar unul dintre coautori respectiv C.C. i-a sustras victimei geaca din piele și sacoșa conținând alimente și alte bunuri personale.

După săvârșirea faptelor inculpații au consumat alimentele și au vândut geaca din piele, cu suma rezultată cumpărându-se băuturi alcoolice. Împrejurarea că violențele au fost exercitate de inculpatul recurent și de inculpatul A.A., iar sustragerea bunurilor victimei s-a făcut de C.C. care le-a înmânat lui A.I., este lipsită de relevanță câtă vreme acțiunile făptuitorilor, au fost, potrivit înțelegerii dintre ei, concomitente și cooperante, în vederea realizării aceluiași scop de deposedare a persoanei vătămate de bunuri, ceea ce caracterizează coautoratul în săvârșirea infracțiunii complexe de tâlhărie. Întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent.

Față de considerentele arătate, constatând neîntemeiată critica formulată și nerezultând existența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 109 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2005.