ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2907/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 688 din 3

decembrie 2002 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații:

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, din

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen.

Interzice inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsă durata executată, de la 13 noiembrie 2001, la zi.

- câte 4 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de tâlhărie, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.;

- câte 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea a câte unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea liniștei publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b), contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni

închisoare.

Interzice inculpaților exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

menține starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsă durata executată, de la 13 noiembrie 2001, la zi pentru ambii

inculpați.

Constată că părțile vătămate M.I.U.D.

și M.I.U.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Obligă inculpații C.D. și S.V. să

plătească părții civile M.I.U.I. suma de 50.000 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

Obligă inculpatul L.J.F. să

plătească 4.114.661 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iași și 4.067.319 lei către

Spitalul Orășenesc Tg. Frumos, județul Iași, reprezentând cheltuieli ocazionate

de spitalizarea părții vătămate M.I.U.D.

Obligă inculpații L.J.F., C.D. și S.V.

să plătească, fiecare, câte 2 milioane lei, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

În ziua de 25 iulie 2001,

inculpații, împreună cu alte aproximativ 30-40 persoane din comuna Lungani,

județul Iași, au mers la Stațiunea de Cercetări Agricole Podu Iloaiei pentru

a-și ridica retribuția cuvenită.

La ora 21,00, cei trei inculpați,

aflați în stare de ebrietate și alți consăteni au urcat în trenul personal 5407

Iași - Bacău, din Stația Budăi, cu intenția de a se deplasa la domiciliu.

În trecere se aflau partea vătămată

M.I.U.D. și fiii săi M.I.U.N., care veneau din Iași, unde vânduseră pălării din

paie, iar în apropierea Stației Budăi partea vătămată M.I.U.I. se afla pe

culoarul vagonului, fumând.

Acesta și-a așezat pălăria de paie

pe un stingător de incendii, de unde a luat-o inculpatul C.D., iar la

solicitarea părții vătămate a refuzat să i-o restituie.

Enervat de insistențele lui M.I.U.I.

,inculpatul C.D. l-a lovit cu pumnul în regiunea feței, după care a intervenit

inculpatul S.V. lovind și el partea vătămată, care, pentru a scăpa, a fugit

prin vagon și i-a lovit pe inculpați cu picioarele.

În aceste împrejurări inculpații

C.D. și S.V.

l-au urmărit pe M.I.U.I. și cu toții

l-au lovit, iar în Gara Sârca a venit în ajutorul lor și inculpatul L.J.F.

aplicând o lovitură părții vătămate, după ce a coborât.

La țipetele călătorilor și a mamei

părții vătămate a fost oprit trenul, iar șeful de tren s-a deplasat în vagonul

unde se desfășura conflictul.

Chiar și în aceste împrejurări cei

doi inculpați au continuat să-l lovească pe M.I.U.I., iar inculpatul L.J.F. a

aruncat cu o piatră, lovind-o în zona capului pe partea vătămată M.I.U.D., care

a căzut și și-a pierdut cunoștința.

După acest incident cei trei

inculpați au plecat de la locul faptei.

Partea vătămată M.I.U.D. a suferit

un traumatism cranio-cerebral și fractură cu înfundare frontală, cu lipsă de

substanță osoasă, leziuni ce i-au pus în pericol viața și i-au cauzat o

infirmitate fizică permanentă și scăderea capacității de muncă în procent de

15%.

Vinovăția inculpaților a fost

dovedită prin declarațiile părților vătămate, actele medico-legale și

declarațiile martorilor D.F., B.P., C.C., C.F., L.P., Z.L.

În cursul urmăririi penale

inculpații au recunoscut vinovăția, dar au negat implicarea în conflict cu

ocazia interogării în instanță.

Prin coroborarea probelor, pentru

inculpatul L.J.F. s-a reținut infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., iar pentru inculpații S.V. și C.D. infracțiunile de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. și ultraj contra

bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., instanța

aplicându-le și dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.

La individualizarea pedepselor au

fost avute în vedere gradul concret de pericol social al infracțiunilor,

consecințele produse asupra sănătății părților vătămate și circumstanțele

personale, toți inculpații fiind fără antecedente penale.

În latura civilă s-a luat act că

părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, inculpatul L.J.F. fiind

obligat doar la plata cheltuielilor de spitalizare.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații C.D., L.J.F. și S.V., invocând nelegalitatea și netemeinicia sub

aspectul încadrării juridice a faptelor și individualizarea pedepselor.

Inculpatul L.J.F. a solicitat

reducerea pedepsei, motivat de circumstanțele personale, iar inculpații S.V. și

C.D. au susținut că nu se fac vinovați de infracțiunea de tâlhărie, întrucât ei

au luat o pălărie de paie, lăsată pe culoarul trenului, fără a cunoaște cui

aparținea bunul respectiv, iar apoi, datorită stării de ebrietate au lovit

partea vătămată M.I.U.I., care, la rândul său, le-a aplicat și el lovituri;

față de aceste împrejurări de fapt au solicitat schimbarea încadrării juridice

a infracțiunii de tâlhărie în lovire, cu consecințe privind reducerea

pedepselor.

Prin decizia penală nr. 87 din 11

martie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs inculpații L.J.F., C.D. și S.V., solicitând admiterea

recursurilor, casarea hotărârilor și rejudecând, grațierea pedepselor pentru

infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen. și reducerea pedepselor aplicate.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile inculpaților C.D. și S.V. sunt admisibile numai

sub aspectul aplicării grațierii.

Astfel, instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor comise, în raport de materialul probator administrat

în cauză .

În ceea ce privește pedepsele

aplicate inculpaților se constată că acestea au fost corect individualizate,

conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele ținând

seama de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce

caracterizează persoana inculpaților.

Astfel, inculpaților C.D. și S.V. li

s-au reținut circumstanțele personale, conform prevederilor art. 74 și art. 76 C.

pen., iar pedepsele au fost reduse sub limita inferioară.

Pentru inculpatul L.J.F. instanța a

avut în vedere consecințele grave și infirmitatea fizică permanentă produsă

părții vătămate M.I.U.D. stabilind pedeapsa peste limita minimă prevăzută de

lege.

Așa încât, pedepsele au fost

corespunzător stabilite, sub aspectul cuantumului, în raport de contribuția

infracțională a fiecărui inculpat, fiind în măsură să asigure reeducarea

inculpaților în vederea reinserției sociale și prevenției generale, potrivit

scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aspecte față de care nu se

justifică reducerea pedepselor, urmând a fi respinse recursurile inculpaților

sub acest aspect.

Se constată, însă, că recursurile

inculpaților C.D. și S.V. sunt admisibile pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri sau sancțiuni,

coroborat cu art. 8 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

18/2003, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani

inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată

faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.

Așadar, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 și, în consecință, urmează să se

constate că pedepsele de câte 2 luni închisoare, pentru infracțiunile prevăzute

de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. c) C. pen., aplicate inculpaților C.D. și S.V., sunt grațiate.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Se va deduce perioada arestării, pentru

fiecare inculpat.

Vor fi obligați inculpații la

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de inculpații C.D.

și S.V. împotriva deciziei penale nr. 87 din 11 martie 2003 a Curții de Apel

Iași.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 688 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Iași numai cu privire la

aplicarea grațierii.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen.

Descontopește pedepsele rezultante

de câte 4 ani și 6 luni închisoare, aplicate inculpaților C.D. și S.V., în

pedepsele componente de câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și de câte două luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

constată grațiate integral și condiționat pedepsele de câte două luni

închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C.

pen.

Atrage atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge

, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul L.J.F. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepse durata arestării

preventive de la 13 noiembrie 2001, până la 18 iunie 2003, pentru fiecare

inculpat.

Obligă recurentul inculpat L.J.F. la

1.550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 450.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpații C.D. și S.V., în sumă de câte 450.000

lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2003.