ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 10

septembrie 2003, Tribunalul Sibiu a hotărât următoarele:

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a

condamnat pe inculpații: C.D. și C.M.G. la câte 7 ani și 8 luni închisoare,

pentru fiecare inculpat, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 180 alin. (2), cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpați, la câte 5

luni închisoare, pentru comiterea de către fiecare a două infracțiuni de lovire

sau alte violențe.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpați la câte

un an și 6 luni închisoare fiecare inculpat, pentru comiterea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 8 luni

închisoare, sporită la 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pe o

perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

celor doi inculpați exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut și prelungit starea de arest a celor doi inculpați, până la rămânerea

definitivă a hotărârii, dar nu mai mult de 30 zile de la data prezentei

hotărâri.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpaților, perioada arestului preventiv, începând cu data

de 4 februarie 2003.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la câte 5

luni închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte

violențe.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an

și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea liniști publice.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare,

sporită la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (2), cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la 5 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat

pe același inculpat la 5 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de

lovire sau alte violențe.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an și 4

luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii publice.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare,

sporită la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus față de inculpații C.A. și M.G., suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

celor doi inculpați, exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus

achitarea celor 4 inculpați, pentru infracțiunea de asociere pentru comiterea

de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe toți cei patru inculpați, în solidar, să

plătească părții civile M.G., despăgubiri civile în sumă de 7.149.843 lei și

daune morale în sumă de 20.000.000 lei și părții civile D.S., despăgubiri

civile în sumă de 1.750.000 lei și daune morale în sumă de 15.000.000 lei și

Spitalului Județean Sibiu, cheltuieli de spitalizare în sumă de 8.678.000 lei

făcute cu partea vătămată M.G. și 5.785.870 lei făcute cu D.S.

În baza art. 193 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare din cei patru inculpați să plătească părții civile M.G.,

câte 1.166.668 lei și lui D.S. câte 1.666.666 lei.

Obligă pe inculpații C.D. și C.M.G.

în solidar, să plătească părții civile T.I., despăgubiri civile în sumă de

5.150.000 lei și daune morale de 45.000.000 lei și Spitalului Județean Sibiu, suma

de 9.568.285 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Obligă pe fiecare din acești doi

inculpați, să plătească părții civile câte 1.750.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

astfel:

C.M.G. și C.D., câte 2.500.000 lei;

C.A., 1.950.000 lei din care 450.000 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu

la urmărirea penală și pe inculpatul M.G., 1.500.000 lei.

Prima instanță a reținut

următoarele:

De mai mulți ani, între familia

inculpaților și partea vătămată M.G. erau relații încordate, marcate periodic

de acte de violență, în care au fost angrenate părțile.

În toamna anului 2002, când M.G.

le-a solicitat inculpaților să nu agreseze pe consăteanul și prietenul său

D.S., pentru motivul că acesta ar fi afirmat că l-a surprins pe inculpatul C.D.

încercând să fure dintr-o locuință, relațiile s-au înrăutățit și inculpații au

hotărât să se răzbune.

Astfel, în seara

zilei de 14 octombrie 2002, pe la orele 21,30, pretextând că partea vătămată

M.G. i-a acuzat că sunt hoți, inculpații C.D., C.M.G., M.G. și C.A., înarmați

cu bâte, s-au deplasat la barul SC V. SRL din satul Cașolt, județul Sibiu,

hotărâți să se răfuiască cu părțile vătămate.

În apropierea barului, în stradă,

inculpații au surprins pe partea vătămată M.G. și i-au aplicat mai multe

lovituri cu bâtele încât aceasta și-a pierdut cunoștința.

La îndemnul inculpatului M.G.,

ceilalți inculpați au lovit cu bâtele și pe partea vătămată D.S. pentru că le ceruse

să înceteze actele de violență.

Întrucât părțile vătămate M.G. și

D.S. erau căzute în stradă pline de sânge și inculpații continuau să le

lovească, a intervenit partea vătămată T.I., în vârstă de 62 de ani, care s-a

apropiat și a cerut inculpaților să înceteze agresiunea.

Inculpații C.D. și C.M.G. l-au lovit

și pe T.I. cu bâtele, cu mare intensitate, mai întâi în zona toracelui, apoi au

vizat capul și numai faptul că partea vătămată și-a protejat capul cu brațul,

intenția acestora de a ucide nu a fost realizată.

Această parte vătămată a suferit o

fractură 1/3 cubitus drept, cu deplasare, necesitând pentru vindecare în total

70-75 zile îngrijiri medicale.

Părțile vătămate M.G. și D.S. au

fost internate în spital, în regim de urgență, necesitând îngrijiri medicale,

timp de 18-19 zile respectiv, 12-14 zile.

S-a mai reținut că inculpații au

tulburat liniștea și ordinea publică în sat, încât pentru restabilirea ordinei

a fost necesară deplasarea și intervenția mai multor polițiști din Detașamentul

pentru intervenție rapidă Sibiu.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, solicitându-se achitarea tuturor pentru infracțiunea de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, motivând că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. S-a mai solicitat

achitarea și pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe și schimbarea

încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, în

infracțiunea de vătămare corporală gravă și aplicarea circumstanței atenuante a

provocării.

Au mai declarat apel și părțile

civile T.I., D.S. și M.G., solicitând majorarea despăgubirilor.

Prin decizia penală nr. 394 din 25

noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați și de părțile civile.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpaților C.D. și C.M.G. și a dedus din pedepsele aplicate acestora timpul

arestării preventive de la 4 februarie 2003 la data pronunțării deciziei.

Apelanții inculpați și apelantele

părți civile au fost obligați să plătească, câte 400.000 lei cheltuieli

judiciare fiecare.

Împotriva deciziei sus-menționate, a

declarat recurs inculpatul C.M.G., susținând în primul motiv formulat că fapta

împotriva părții vătămate T.I. a fost încadrată greșit în art. 20, raportat la

art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., solicitând

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, căci el

nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

Critica este nefondată.

Față de faptul că s-au folosit bâte,

că s-a vizat capul părții vătămate și că loviturile au fost aplicate cu mare

intensitate, demonstrată de leziunea asupra brațului ridicat pentru protejarea

capului, s-a reținut corect intenția de omor.

Numai faptul că partea vătămată a

ridicat brațul pentru protejarea capului, vizat de inculpați, executarea

loviturilor nu și-a produs rezultatul posibil, decesul.

Deci, încadrarea juridică a acestei

fapte în tentativă la infracțiunea de omor calificat, în public, prevăzute de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., nu este

criticabilă.

Recurentul a mai criticat decizia

atacată și pentru nereținerea circumstanței atenuante a provocării.

Și această critică este nefondată.

Faptul că partea vătămată T.I.,

văzând că părțile vătămate M.G. și D.S. erau căzute în stradă, pline de sânge

și că inculpații C.D. și C.M.G. continuau să le lovească cu bâtele, a

intervenit solicitând acestora să înceteze agresiunea, nu constituie un act de

provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., ci un act civic pozitiv.

De asemenea, nu se poate reține

provocarea din partea celorlalte părți vătămate, întrucât nu s-au săvârșit

asemenea acte.

Recurentul și ceilalți inculpați

s-au deplasat la locul faptei, în mod vădit cu scopul de a agresa părțile

vătămate.

Criticile formulate fiind deci

nefondate și cum nu se constată nici motive de care se iau în considerare din

oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatului

C.M.G. se va deduce durata arestării preventive de la 4 februarie 2003, la data

pronunțării prezentei decizii.

Recurentul va fi obligat să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M.G. împotriva deciziei penale nr. 394 din 21 noiembrie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 6 mai

2004.

Obligă pe recurent să plătească

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

mai 2004.