ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2261/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 195 din 27 aprilie 2006,Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul C.V.I., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (faptă din 28/29 august 2003); Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003). Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată infracțiunii de tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului C.V.I.

prin actul de sesizare, în sensul că în loc de infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. s-a reținut infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și art. 2 lit. b) și c) C. pen. De asemenea, a fost condamnat inculpatul C.V.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.F. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (faptă din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită la 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului M.F. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost condamnat inculpatul G.D.T. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.(fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) C. pen.

(fapta din 28/29 august 2003). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.D.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare sporită la 1 an și 2 luni închisoare. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului G.D.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. A fost condamnat inculpatul D.N.F. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. e) C. pen.

(fapta din 28/29 august 2003); la pedepse cu amenda penală în cuantum de câte 3.000.000 lei fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (părți vătămate M.F. și G.M.). Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. e) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.N.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului D.N.F. asupra disp.

art. 83 C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul T.B. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la două pedepse cu amenda penală în cuantum de câte 3.000.000 lei fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (părți vătămate M.F. și G.M., faptele din 28/29 august 2003). În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus pentru inculpatul T.B.

și s-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare. Conform art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului T.B. pe durata termenului de în cereare de 4 luni, stabilit conf. art. 82 C. pen. iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. De asemenea, au fost condamnați inculpații T.A., B.G. și M.L. la câte o pedeapsă de 3.000.000 lei amendă penala, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (p. vat. G.M. ) prev. de art. 73 lit. b) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (fapta din 28/29 august 2003). Au mai fost condamnați inculpații T.A., B.G. și M.L. la câte o pedeapsă de 4 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. (3) C. pen.

cu aplic. art. 73 lit. b) în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003). A fost condamnat inculpatul T.A. la o pedeapsă de 3.000.000 lei, amendă penala pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003-parte vătămată M.F.). Conf. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpaților B.G. și M.L. câte o pedeapsă rezultantă de 4 luni închisoare fiecare. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților T.A., B.G. și M.L., pe durata unor termene de încercare de câte 2 ani și 4 luni fiecare, stabilite conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații D.N.F.,T.B.,T.A., B.G. și M.L., în solidar, la plata către partea civilă G.M. a sumei de 141.162.736 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul C.V.I. la plata către partea civilă R.M. a sumei de 3.000.000 lei, cu titlul de despăgubiri materiale. Au fost respinse ca fiind nefondate pretențiile civile formulate de C.V.I., M.F., G.D.T., D.N.F. ,T.A., B.G. și M.L. Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Galați, ca fiind tardiv formulate.

Au fost respinse, ca fiind nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea civilă G.M. și s-a constatat că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 300 lei RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 670/P/2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a pus in mișcare acțiunea penală și a trimis în judecată pe inculpații: - C.V.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. (2), lit. b) și c) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - M.F.- pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - G.D.T.- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - D.N.F.- pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 322 C. pen.; art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată M.F. ), art.217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. - T. Bercan pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată M.F.); art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.) art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. - T.A.- pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

(partea vătămată M.F.); art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.) și art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.; - B.G.- pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. ( partea vătămată G.M.); art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. - M.L.- pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.); art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 28/29 august 2003, la popasul SC G. SRL Tecuci au sosit cu trei autoturisme inculpații C.V.I., M.F.

și G.D.T. , însoțiți de mai mulți prieteni, în total 10-12 persoane. Deși în local și pe terasă se aflau mai multe persoane, fiind sub influența băuturilor alcoolice inculpatul M.F. a hotărât că formația va cânta pentru el, s-a urcat pe bar, unde a dansat, a spart pahare, a răsturnat o masă, a spart un colț din raftul de sticlă al barului, a luat din stand pungi cu chipsuri pe care Ie-a aruncat pe sub mese. În același timp, inculpații C.V.I. și G.D.T. se manifestau zgomotos, cerând membrilor formației să cânte numai ce vor ei, proferând injurii. La un moment dat, pe ușa barului a intrat numitul R.M., zis F. însoțit de prietenul său A.M., iar inculpatul C.V., văzându-l pe R.M., i-a cerut să-i restituie o sumă de bani împrumutată, timp în care l-a luat cu mâinile de revere, i-a luat cu forța telefonul mobil marca Motorola din buzunarul de la cămașă, după care l-a împins pe terasă unde a început să-l lovească cu pumnii și picioarele, timp în care profera injurii.

în sprijinul inculpatului C.V. au venit ulterior și inculpații M.F. și G.D.T., care au început să înjure și să-l lovească pe R.M. cu pumnii și picioarele, ducându-l astfel până în spatele barului. Datorită scandalului provocat de cei trei inculpați, consumatorii aflați în local au fost nevoiți să plece, unii fără a plăti consumația. Urmare loviturilor primite, R.M. a necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, contravaloarea telefonului mobil. După ce l-au lăsat pe R.M. în spatele barului, cei trei inculpați s-au întors să intre în local, moment în care, la o masă pe terasă, au văzut un grup format din inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G., M.L.

și, fără niciun motiv, l-au lovit pe B.G. Inițial, între cele două grupuri a avut loc un conflict verbal, provocat de grupul lui M.F., urmat de schimburi de lovituri reciproce, în stradă, în fața barului, după care grupul format din D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L. au urcat în mașina condusă de T.B., cu care au fugit ajungând in fața casei familiei T., din municipiul Tecuci. S-a mai reținut că, în același timp cu ei au ajuns și inculpații, M.F., C.V.I. și G.D.T. care i-au urmărit cu două autoturisme, respectiv Dacia Nova, proprietatea lui M.F. și Audi, proprietatea numitei G.M. Cele două grupuri au început să schimbe lovituri la întâmplare, astfel încât, în împrejurările date, urmare îmbulzelii, aglomerării de persoane, a fost dificil să se determine acțiunea fiecăruia în parte, atât în încăierarea din fața popasului G. cât și în cea din poarta familiei T. Totodată, parchetul a mai reținut că, în timpul încăierării inculpații D.N.F., T.B.,T.A., B.G.

și M.L. au avariat prin lovire cu corpuri dure autoturismul marca Audi, proprietatea numitei G.M., iar inculpații D.N.F., T.B., T.A. au avariat autoturismul Dacia Nova, proprietatea inculpatului M.F. Astfel, partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000.000 lei, iar partea vătămată M.F. nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă pentru distrugerea autoturismului. De asemenea, administratorul popasului G., B.M. a declarat că a recuperat contravaloarea distrugerilor cauzate, astfel că nu a formulat nicio pretenție precizând, totodată că, nu înțelege a se judeca pentru infracțiunea de distrugere. Analizând și coroborând probele administrate pe tot parcursul procesului penal, prima instanță a constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriu și s-a bazat exclusiv pe probele existente la dosar.

Astfel, ca situație de fapt, instanța de fond a reținut că în noaptea de 28/29 august 2006 grupul format din inculpații: C.V.I., M.F. și G.D.T., grup pe care l-a supranumit "grupul unu" sau "primul grup" , pentru a-l diferenția de grupul format din ceilalți inculpați, s-a deplasat la sediul popasului G. din Tecuci, pentru a serba ziua de naștere a inculpatului M.F.. împreună cu cei trei inculpați mai erau alți prieteni de-ai lor, aproximativ un număr de 10-11 persoane. S-a mai reținut că, la momentul când acest grup a ajuns la popasul G., „grupul doi", format din inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L. se aflau pe terasă, la una din mese. De asemenea, s-a mai reținut că atât pe terasă, cât și în interiorul barului mai erau și alți consumatori, afară de inculpații precizați mai sus și invitații lor, iar în interiorul popasului cânta o formație compusă din martorii: M.P.C., B.A.

și T.L. Prima instanță a constatat, din declarațiile inculpatului M.F. că, acesta era în stare de ebrietate, deoarece consumase alcool și în alte localuri unde fusese anterior și, întrucât era ziua sa de naștere, acesta a solicitat muzicanților să-i cânte ce dorea el. Din probele administrate s-a mai reținut că inculpatul împreună cu prietenii săi s-au urcat pe bar, au început să danseze, au spart sticlele de șampanie pe care tot ei le-au adus, au spart un raft de sticlă de bar, au răsturnat scaunele, au împrăștiat chipsuri pe jos și, mai presus de toate țipau unii la alții, se înjurau , își adresau cuvinte triviale, fapte ce au determinat o parte dintre meseni să părăsească popasul respectiv, manifestările antisociale fiind văzute și de inculpații din grupul doi.

Prima instanță a constatat că nu pot fi reținute declarațiile inculpaților C.V.I. (deși, inculpatul a declarat că doar inculpatul M. a dansat pe bar, că chipsurile s-au răsturnat din neatenție și că s-a spart doar un pahar), M.F. și G.D.T. (care au negat chiar și faptul că s-a dansat pe bar, afirmând că nu a fost niciun scandal și că nu au avut loc manifestări antisociale, susținând că ceilalți martori au părăsit localul „pentru că deja era o oră târzie"), întrucât au fost contrazise de toți inculpații din grupul doi, ale căror declarații s-au coroborat perfect între ele sub acest aspect, precum și cu declarațiile date de martorul B.A., unul dintre membrii formației ce cânta la bar. De altfel, instanța nu a înlăturat declarația acestui din urmă martor, deși inculpații au solicitat acest lucru, (sub pretextul că martorul B.I.

ar fi prieten cu inculpații din tabăra adversă), întrucât acesta a declarat că este prieten cu toți inculpații, iar declarația sa, s-a apreciat că, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Dimpotrivă prima instanță a apreciat că sunt nesincere declarațiile martorilor M.P.C. și T.L., ceilalți membri ai formației, fiind neverosimile afirmațiile lor în sensul că nu au văzut cine a lovit-o pe partea vătămată R.M., deoarece erau preocupați de integritatea instrumentelor lor muzicale, pe care le-au dus într-o cameră din spatele barului, iar după puțin timp ieșind din bar cu intenția de a pleca acasă, deși l-au văzut pe R.M. căzut la pământ, nici nu au chemat salvarea, dar nici nu s-au interesat ce s-a întâmplat, părăsind barul.

S-a constatat că declarațiile celorlalți doi membri ai formației nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, fiind contrazise de susținerile martorului B.A., instanța înlăturându-le, la stabilirea situației de fapt. De asemenea, instanța nu a luat în considerare nici declarațiile martorilor: C.A.R., V.I.L., F.I.A. și V.I.A., toți prieteni de-ai inculpatului M.F. și invitați la sărbătorirea zilei acestuia, pe de o parte, pentru că acești martori, fiind participanți la acel eveniment, era firesc să afirme că prin atitudinea lor nu au deranjat deloc ordinea publică și, pe de altă parte, pentru că declarațiile lor sunt total contrazise de celelalte probe administrate în cauză, din care rezulta că petrecăreții se comportau de parcă s-ar fi aflat sub influența drogurilor, țipând și urlând în voie.

S-a mai reținut, cu privire la situația de fapt, că după aproximativ o oră de la momentul sosirii inculpaților din grupul unu la popas, în incinta barului a intrat partea vătămată R.M., zis F. (care este la rândul său muzicant) însoțit de martorul A.M., actualmente F.M.. S-a mai constatat că sora inculpatului C.V.I. era căsătorită cu fratele părții vătămate R.M., iar anterior întâlnirii din noaptea de 28/29 august 2003, inculpatul îi împrumutase părții vătămate o sumă de 200 de Euro, ce nu i-a mai fost restituită. S-a mai reținut de prima instanță că, deși partea vătămată a negat existența acesteia datorii și în ciuda faptului că tot conflictul a început din cauza acesteia, din toate declarațiile inculpaților din grupul unu și grupul doi, precum și din declarațiile martorilor oculari a rezultat că inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i restituie această sumă de bani, iar aceasta a afirmat că nu are de unde să-i restituie banii.

S-a mai relevat că între părți a avut loc un schimb de cuvinte, iar inculpatul C.V.I. s-a îndreptat spre partea vătămată, a agresat-o și i-a luat telefonul mobil marca Motorola, din buzunarul de la cămașă, după care I-a lovit cu pumnul în zona feței. S-au apropiat de inculpat prietenii săi, M.F. și G.D.T., care l-au îmbrâncit pe partea vătămată, ieșind astfel afară din bar. Inculpatul și ceilalți doi inculpați au continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele deși aceasta căzuse între timp la pământ. În timpul conflictului, grupul unu s-a deplasat spre stânga popasului, în parcarea aferentă, iar inculpații din grupul doi, aflându-se pe terasă au văzut în mod cert tot incidentul și au strigat la ceilalți inculpați să nu-l mai lovească pe F., pentru că-l omoară.

S-a mai reținut că la fata locului a venit și martorul N.I.A. și văzând că partea vătămată era plină de sânge și zăcea la pământ, a încercat să o ridice și să o așeze în mașină cu gândul de a o transporta la spital. Fiind autoturismul inculpatului M.F., acesta a venit și I-a dat jos din mașină pe R.M., țipând că-l va călca cu mașina pe cap. Văzând că partea vătămată era în stare de inconștiență, inculpații din grupul unu au lăsat-o la pământ, s-au îndreptat spre bar și trecând prin terasă l-au văzut pe inculpatul B.G. stând la masă cu inculpații din grupul doi. Știind că acesta este tot rom ca și partea vătămată și, probabil, fiind deranjat de cele strigate anterior de inculpații din acest grup în apărarea părții vătămate, inculpatul C.V.l.

i s-a adresat acestui inculpat într-un mod insultător și imediat a izbucnit între cele două grupuri un conflict verbal și apoi fizic. Pe parcursul derulării conflictului au părăsit barul și restul clienților. Deși inculpații din primul grup susțin că un inculpat din grupul doi ar fi adus la mașină un spray lacrimogen și I-a pulverizat în ochii lor, instanța a constatat că acest aspect nu a fost dovedit, neexistând în afara declarațiilor inculpaților și alte mijloace de probă, cu care să se coroboreze, pentru a putea fi folosite la stabilirea adevărului. Prima instanță a constatat că, dimpotrivă, inculpații s-au lovit între ei cu pumnii și picioarele, iar la un moment dat, un inculpat din grupul unu s-a înarmat cu o bâtă de base-ball din mașină și a lovit cu ea (conform declarației martorului B.A., martor ocular, care a infirmat, declarațiile martorilor M.P.C.

și T.L., membrii formației locale). S-a mai reținut că, în acest conflict, nu au fost loviți frații T.B. și A., care s-au dus la mașina , iar când au venit și ceilalți prieteni ai lor au plecat spre casa lor, situată în Tecuci. Prima instanță, reținând situația de fapt mai sus-arătată, a înlăturat susținerile părții vătămate, care a afirmat că nu datora bani inculpatului C.V.I., întrucât, din toate probele administrate a rezultat că la solicitarea inculpatului C. de a-i restitui suma de 200 EURO, partea vătămată a precizat că nu-i are și nu că nu-i datorează vreo sumă de bani. De asemenea, nu au fost luate în considerare susținerile inculpaților din grupul cărora doar inculpatul C. l-ar fi lovit pe partea vătămată R., întrucât din declarațiile inculpaților din grupul doi, care au văzut conflictul, aceștia fiind pe terasă, coroborate cu declarațiile martorului B.A., a rezultat că toți cei trei inculpați au lovit-o pe partea vătămată.

Totodată, instanța a înlăturat-o ca fiind nesinceră susținerea inculpatului C. în sensul că nu i-ar fi luat părții vătămate telefonul mobil , aceasta fiind contrazisă de celelalte probe administrate în cauză (declarațiile inculpaților din grupul doi coroborate cu declarația părții vătămate și cu declarația martorului F.M.). S-a mai reținut de Tribunalul Galați că inculpații din primul grup s-au urcat în autoturismul marca AUDI, aparținând numitei G.M., mama inculpatului G.D.T. și au plecat în urmărirea inculpaților din grupul doi, întrucât doreau „să lămurească situația", instanța apreciind că, de fapt, aceștia doreau să-i bată și să continue scandalul inițial. Imediat după plecarea inculpaților, s-a deplasat în strada, cu autoturismul marca Dacia, aparținând inculpatului M.F.

și martorul N.I.A. Ajunși în strada C., inculpații din grupul doi au coborât din mașina staționată chiar în fața casei inculpaților T.B. și T.A. și au observat că în urma lor veneau și ceilalți inculpați. Ambele grupuri au luat bâte de base-ball din mașină, pietre, răngi de fier beton care, de regulă, se foloseau în construcții și au început să se lovească între ei. S-a mai reținut de către prima instanță, din declarația martorului N.A., care a ajuns la fața locului când deja inculpații din grupul unu făceau manevre cu spatele, avariind mașina, că la locul incidentului se adunaseră 30-40 de persoane și că pe inculpatul M. l-au lovit, nu numai inculpații din prezenta cauză, ci și alte persoane aflate acolo, inclusiv un bărbat înarmat cu o furcă.

S-a mai relevat că în acea zonă se găseau mai multe depozite de materiale de construcții, printre care și depozitul tatălui inculpatului D.N.F., de unde, probabil, s-au și înarmat inculpații din grupul doi cu fier beton și bucăți de cărămizi BCA, acest aspect fiind susținut de inculpații din grupul unu, nefiind însă dovedit. Din declarațiile martorilor, care erau paznici de noapte pe la diversele depozite din zonă, respectiv martorii P.A. - paznic la M. Tecuci, S.F. - paznic la Oborul de materiale din C., G.I., paznic de noapte la depozitul numitului D.F., A.D., paznic la C. SRL Tecuci, S.Z. - paznic la SC M. SA Tecuci (filele 143, 145, 146, 187, 231, 233), dar și din declarațiile vecinilor din zonă, respectiv: T.G.

- mama inculpaților T., A.D., M.A., a rezultat că inculpații din grupul unu strigau să-l scoată afară din casă pe B., ca să-l omoare și că, în acea noapte toți țiganii din C. vor muri. De asemenea, s-a mai reținut că, s-au auzit zgomotele produse de sticlele sparte, loviturile cu bâtele și cu răngile cu care s-au lovit părțile , precum și strigăte de femei și de bărbați. La un moment dat inculpații T.B., T.A. și D.N. s-au retras în casa familiei T., iar inculpații din grupul unu i-au urmărit. încercând să împingă poarta pentru a nu permite accesul inculpatului C. în curtea casei, inculpatul D.N.F. a fost lovit peste degete cu bâta de base-ball de către inculpatul C. Între timp inculpatul M. a intrat în curtea casei mamei sale, iar martorul M.C., care i-a însoțit pe cei din grupul doi, a sărit gardul de la casa familiei M. și a fugit prin spatele grădinii.

În același timp, inculpatul B. a început să fugă pe stradă și neavând când să se ascundă, a fost văzut de cei din grupul unu, care au început să strige că este „unul" pe stradă, s-au luat după el și l-au lovit cu obiecte contondente, lucioase și tăioase, conform afirmațiilor acestui inculpat, până când acesta a căzut la pământ. Vecinii din zonă au chemat ambulanța și din declarațiile șoferului de pe ambulanță, a rezultat că au fost găsite două persoane în stare gravă, respectiv B.G. și M.F., acesta din urmă având picioarele rupte, fiind adus la ambulanță cu ajutorul altor persoane. Între timp martorul N.I.A. s-a dus în discoteca din C. cu scopul de a-și lua niște prieteni pentru a-i recupera de la locul faptei pe cei trei inculpați din grupul unu.

Din declarația acestui martor și a martorului N.I., care a fost luat din discotecă, s-a reținut că deși era ora trei noaptea, când au ajuns în C. erau 30-40 de persoane pe stradă. Cei doi martori erau într-un autoturism Dacia și, deși au stins luminile pentru a nu atrage atenția asupra lor, au fost văzuți de cei de la fața locului, care au aruncat în parbriz cu pietre foarte mari, dar de duritate mai mică, întrucât, după susținerea martorului, dacă ar fi fost mai tari, ar fi spart parbrizul. Pentru a ajunge la locul unde se aflau prietenii lor, cei din mașină au fost nevoiți să coboare pentru a se adăposti și au reușit să-i ia din șanț pe C.V.I. și pe G.D.T., acesta din urmă nemaifind conștient, iar inculpatul M.F.

fusese deja luat de salvare. Martorul N.I.A. a precizat că printre persoanele care Ie-a văzut lovindu-l pe inculpatul M. s-a aflat și inculpatul D.N.F. Același martor a precizat ca i-a văzut la fața locului și pe ceilalți inculpați, respectiv frații T., pe B.G. și pe M.L. împreună cu alte persoane adunate ad-hoc. S-a mai reținut că toți inculpații din grupul doi au aplicat lovituri autoturismului numitei G.M., aceasta mașină fiind adusă în locul de conflict de la început, iar cu privire la cea de-a doua mașină, proprietatea inculpatului M.F., condusă de martorul N.I.A., au aplicat lovituri doar inculpații D.N.F., T.B. și T.A., ceilalți inculpați părăsind deja locul incidentului. S-a mai stabilit cu certitudine că în aceste autoturisme au aruncat cu pietre și ceilalți locuitori de pe strada C., acest aspect fiind confirmat de toți inculpații din grupul unu, dar și de martorii N.I.A.

și N.I. Concluzionând, instanța a reținut că partea R.M. a fost lovită de toți cei trei inculpați din grupul unu. Toți acești inculpați, prin atitudinea lor antisocială, au deranjat ordinea publică în barul G. din Tecuci, determinându-i pe ceilalți consumatori să părăsească barul. În conflictul dintre cele două grupuri de inculpați de pe terasa popasului G. au fost implicați toți inculpații, neputându-se stabili exact cine a lovit pe cine, în ce zonă a corpului și cu ce obiect. În faza a doua a conflictului, desfășurat pe strada C., au fost implicați toti inculpații și s-au lovit reciproc cu bâte, pietre și răngi. S-a mai constatat că inculpații din grupul unu, deși i-au urmărit pe cei din grupul doi chiar până pe strada unde locuiau, cu intenția evidentă de a-i bate, provocându-i pe aceștia, au fost ulterior copleșiți de numărul mare de persoane care le-au sărit în ajutor (fiind chiar vecinii și prietenii celor din grupul doi).

S-a mai constatat, conform declarațiilor martorilor N.A. și N.I., dar și declarațiilor inculpaților din grupul unu, la fața locului erau 30-40 de persoane, care s-au implicat în conflict, i-au lovit și le-au lovit și mașinile, cu bâte și pietre, fiind imposibil de stabilit cine a lovit pe cine, unde și cine a lovit autoturismele și cu ce obiecte. Prima instanță, având în vedere rezultatele rapoartelor de expertize medico-legale efectuate pentru fiecare din cei expertizați în timpul cercetării judecătorești, a stabilit că, în mod cert, partea vătămată R.M. a suferit leziuni cauzate prin faptele inculpaților din grupul unu, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, a mai stabilit că inculpatul M.F. a suferit leziuni vindecabile în 77-87 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul B.G. a suferit leziuni vindecabile în 23-25 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul D.N.F. a suferit leziuni vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul G.D.T. a suferit leziuni vindecabile în 54-59 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, prima instanță a motivat de ce, la ultimul termen de judecată, a renunțat la audierea martorei G.C., (asistenta medicală ce era de serviciu pe ambulanța care a intervenit la locul faptei) reținând că aspectele pe care le-ar fi relatat această martoră erau deja cunoscute din declarația martorului R.M., șoferul de pe ambulantă.

În cauză, în faza cercetării judecătorești, prima instanță a audiat 21 de martori, apreciind probele administrate ca fiind suficiente pentru stabilirea situației de fapt și constatând că restul probelor au devenit inutile cauzei. De asemenea, instanța a respins cererea inculpaților din primul grup de amânare a soluționării cauzei pentru a le da posibilitatea de a-și proba pretențiile, apreciind că au avut timp suficient pe parcursul celor 17 termene de judecată, respectiv mai mult de un an și jumătate, să facă acest lucru. De asemenea, s-a mai reținut că inculpații puteau sa-și dovedească aceste pretenții și în cursul urmăririi penale, prima instanță apreciind aceasta cerere ca o încercare de tergiversare a cauzei.

Tribunalul Galați a constatat că, în drept, fapta inculpaților M.F., C.V.l.I. și G.D.T., care în noaptea de 28/29 august 2003, au provocat scandal la popasul G. din Tecuci, săvârșind acte și gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, indignându-i pe consumatori, determinându-i pe aceștia să plece și, totodată, l-au lovit pe numitul R.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev de art. 321 alin. (1) C. pen. De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului C.V.I., care în aceleași împrejurări, prin violență, i-a sustras numitului R.M. un telefon mobil marca MOTOROLA, in valoare de 3.000.000 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.

și în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare și a reținut și alin. (1), întrucât acesta a constatat a fi textul cadru care stabilește conținutul constitutiv al infracțiuni de tâlhărie. Fapta inculpaților M.F. și G.D.T. de a lovi partea vătămată R.M., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Fapta inculpaților M.F., C.V.I., G.D.T., D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L., care s-au grupat în două tabere adverse și s-au lovit reciproc, fără a se putea stabili cu certitudine cine a lovit și pe cine, în ce parte a corpului și cu ce, având drept consecință vătămarea gravă a mai multor persoane, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de 322 alin. (3) C. pen.

Fapta inculpaților D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L. de a avaria autoturismele părților vătămate M.F. și G.M., s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. În favoarea inculpaților din cel de-al doilea grup instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a constatat că aceștia au săvârșit faptele, sub imperiul unei puternice tulburări și emoții cauzate chiar de către inculpații din grupul unu, deoarece aceștia au fost urmăriți de inculpații din primul grup până pe strada unde locuiau, încercând chiar să pătrundă în curtea lor, cu scopul de a-i bate, după ce, nu cu mult timp înainte, tot cei din primul grup au provocat scandal și la popas.

S-a mai constatat că, inculpații din al doilea grup nu au fost prinși în încăierare fără voia lor și nu au încercat să despartă pe alți participanți sau să respingă un atac ori să apere pe alții, ci s-au lăsat antrenați în încăierare, au acționat cu intenție și au aplicat mai multe lovituri și celorlalți inculpați, dar și bunurilor acestora, situație în care s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 ultimul alineat și nu s-a aplicat această cauză de nepedepsire, așa cum au susținut aceștia. Din considerentele expuse mai sus, referitoare la existența probelor certe de săvârșire de către inculpatul C.V. a infracțiunii de tâlhărie, instanța a înlăturat apărările acestuia și a constatat că nu poate dispune achitarea sa, conform art. 10 lit. a) C. proc.

pen. De asemenea, constatând că toți cei trei inculpați au săvârșit infracțiunea de lovire asupra părții vătămate R.M., a înlăturat și apărările inculpaților M. și G. în sensul achitării lor pentru această infracțiune, conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. Totodată, prima instanță nu a reținut nici apărările inculpaților din primul grup în sensul că au fost luați din mașină de cei din al doilea grup și că au fost doar victime ale infracțiunii de încăierare de pe str. C., deoarece din probele administrate în cauză, a rezultat că ei au fost cei i-au provocat pe inculpații din al doilea grup și au participat activ la încăierare, astfel încât a apreciat că nu se poate dispune achitarea lor conform art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Nu au fost reținute nici nici apărările inculpaților C. , M. și G. în sensul că se impune achitarea lor conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen., deoarece s-a probat că au participat cu toții la săvârșirea infracțiunii cu intenție și că mesenii au fost deranjați de atitudinea lor antisocială fapt ce i-a determinat să părăsească localul, că au spart sticlele de șampanie, au spart un raft de sticlă de la bar, au trântit scaunele și mesele la pământ, etc. Instanța nu a reținut în sarcina inculpatului C. nicio circumstanță atenuantă, pentru că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, a amenințat martorii cu moartea și, în general, a avut o atitudine antisocială în societate, fapt ce a justificat nereținerea circumstanțelor facultative atenuante.

De asemenea, instanța nu a primit nici solicitările inculpaților din grupul doi de achitare a lor în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de distrugere, întrucât s-a dovedit cu certitudine că și ei au distrus mașinile celor din grupul unu. S-a mai reținut că deși a fost reală susținerea că au participat și vecinii și prietenii lor la distrugerea celei de-a doua mașini marca Dacia, nu s-a stabilit procentul de culpă al fiecăruia la stabilirea pagubei, însă s-a apreciat că participarea inculpaților la aceste infracțiuni a fost evidentă. La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a aplicat disp. art. 72 C. pen. pentru fiecare inculpat în parte și, de asemenea, nu a reținut în favoarea lor circumstanțe atenuante facultative având în vedere încrâncenarea de care au dat dovadă pe tot parcursul procesului penal toți inculpații și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele.

Prima instanță Ie-a aplicat inculpaților, aflați la primul conflict cu legea penală( cu excepția inculpatului M.L., ale cărui antecedente penale nu aveau influență asupra încadrării juridice a faptelor din prezenta cauză), pedepse orientate spre limita minima specială pentru fiecare infracțiune în parte ori sub această limită pentru inculpații din grupul doi, urmare reținerii circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 81 alin. (1) lit. a) și b și alin. (2) C. pen., (cu excepția inculpatului C.V.), apreciind că scopul și funcțiile pedepselor se pot realiza și fără executare acestora, având în vedere atât vârsta lor( toți inculpații fiind tineri), consecințele faptelor săvârșite de inculpați asupra sănătății și integrității corporale a inculpaților din tabăra adversă, cu excepția inculpatului T.B.

, toți ceilalți suferind leziuni traumatice, cât și conduita lor procesuală, aceștia participând la toate termenele de judecată. Inculpatului C.V., instanța, în urma aplicării art. 33 și art. 34 C. pen. îi va aplica pedeapsa rezultantă sporită corespunzător, astfel încât în ansamblul ei să asigure educarea inculpatului și îi va interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În ceea ce privește pretențiile civile solicitate de inculpații-părți vătămate, care s-au constituit părți civile în cauză, pentru prejudiciile rezultate din acțiunea prev. de art. 322 C. pen., întrucât de esența infracțiunii de încăierare că nu se poate stabili activitatea infracțională a fiecărui participant în parte, necunoscând cu certitudine cine a lovit pe cine, în ce zonă și cu ce, instanța a apreciat cererile de acordare de despăgubiri civile, fie morale, fie materiale sunt nefondate, fiecare participant având dublă calitate de inculpat și de parte vătămată, astfel încât s-a stabilit ca fiecare inculpat să-și suporte propriile cheltuieli.

Constatând că nu pot fi primite cererile inculpaților de acordare de despăgubiri materiale sau morale, solicitări formulate de unii participanți la o încăierare care au pretins daune morale de la ceilalți participanți la aceeași încăierare, dar care fac parte din tabăra adversă, fiecare participant având o culpă în producerea prejudiciilor, prima instanță a respins pretențiile civile formulate de inculpații-părți vătămate, astfel: C.V.l, 20.000.000 de lei daune materiale și 30.00.000 de lei daune morale; M.F., 50.000.000 de lei daune materiale și 50.00.000 de lei daune morale; G.D.T., 50.000.000 de lei daune materiale și 100.00.000 lei daune morale; D.N.F., 300.000.000 de lei daune materiale ; T.A.

, 50.000.000 de lei daune materiale; B.G., 100.000.000 de lei daune materiale; M.L., 50.000.000 de lei daune materiale. Prima instanță a respins, ca tardivă cererea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Galați, constatând că citirea actului de sesizare a avut loc pe data de 7decembrie 2004, iar constituirea de parte civilă a avut loc ulterior acestui moment, respectiv pe data de 23 iunie 2005. Referitor la partea vătămată R.M., prima instanță a constatat că acesta s-a constituit parte civilă doar cu suma de trei 3.000.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de C.V., respectiv prețul telefonului sustras ( fila 41 dosar fond), în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța obligându-l pe acest inculpat la plata către această parte civilă a sumei de trei milioane de lei.

Tribunalul Galați a mai constatat că partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 150.000.000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului AUDI (fila 41 dosar fond), iar din înscrisurile depuse de aceasta la filele 20-29 dosar urmărire penală, a rezultat că aceasta era proprietara acestei mașini și că ulterior săvârșirii faptei a reparat aceasta mașină la service-ul I. SRL Galați și SC A. SRL Galați, eliberându-i-se factura fiscală nr. 3084204, conform bonului de comandă 3122 din 27 octombrie 2003, chitanța nr. 3896881 și chitanța nr. 5339798 din 29 noiembrie 2003 în baza facturii 0955147, reparațiile făcute autoturismului corespunzând cu avariile constatate de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, file 74-75 din dosar urmărire penală și, văzând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, i-a obligat în solidar pe inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G.

și M.L. la plata către partea civilă G.M. a sumei de 141.162.736 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale, restul pretențiilor civile solicitate de această parte civilă, respectiv diferența până la 150.000.000 lei, Ie-a respins ca nefondate, nefiind dovedite. A mai respins și pretențiile civile formulate de inculpatul M.F. , urmare avarierii autoturismului său, întrucât nu s-a putut stabili proporția în care acest prejudiciu a fost cauzat de inculpații T.B., T.A. și D.N.F. și cât din acest prejudiciu a fost cauzat de ceilalți participanți la încăierare, care nu au fost părți în cauză, respectiv vecinii și prietenii inculpaților. S-a reținut din declarațiile inculpaților din primul grup, dar și din declarațiile martorilor I.N.

și N.I., că au aruncat cu pietre și cu bețe aproape toate cele 30- 40 de persoane, aflate la fața locului și deci nu numai inculpații mai sus menționați. S-a mai constatat că nu au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, neputându-se stabili proporția culpei concurente și cine sunt celelalte persoane participante la producerea prejudiciului. Prima instanță a conchis, cu privire la pretențiile civile formulate de inculpatul M.F., respingându-le pe cele rezultate din infracțiunile prev. de art. 217 C. pen. și art. 322 C. pen. Instanța a constatat că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare și conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel toți inculpații, precum și partea civilă G.M. criticând hotărârea pronunțată de prima instanță pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel inculpatul C.V.I. a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de "tâlhărie" întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat acuzațiile aduse referitoare la sustragerea unui telefon mobil de la partea vătămată R.M., ci doar faptul că a lovit-o pe aceasta. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aplicarea unei pedepse rezultante cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și înlăturarea dispoziției de obligare la despăgubiri în cuantum de 300 lei, către partea vătămată.

Inculpații M.F. și G.D.T. au criticat sentința apelată în ceea ce privește respingerea daunelor morale pe care le-au solicitat și a cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate, invocând faptul că nu ei au provocat altercația din municipiul Tecuci, iar în urma conflictului cu ceilalți inculpați au suferit leziunile cele mai severe. Inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G. si M.L. au criticat hotărârea mai sus-menționată arătând că: instanța de fond trebuia să dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea de "încăierare" prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen., întrucât au încercat să respingă doar atacul grupului format din inculpații C.V.I., M.F.

și G.D.T., astfel încât în cauză era incidență cauza de nepedepsire prevăzută de art. 322 alin. (4) C. pen.; în cauză se impunea achitarea lor pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada că ei sunt autorii avariilor aduse autoturismului Audi în care se aflau inculpații C.V.I. M.F. și G.D.T. și că avariile s-au produs urmare coliziunii celor două autoturisme în care se aflau inculpații, precum și a pietrelor aruncate de cetățenii deranjați de atitudinea celor trei inculpați; în mod greșit li s-au respins pretențiile civile pe care le-au formulat în cauză; în mod greșit au fost obligați la despăgubiri către partea civilă G.M. în cuantumul solicitat de aceasta.

Au mai arătat că întrucât în cauză s-a reținut că au comis infracțiunea de distrugere în stare de provocare, se impunea reducerea la jumătate a sumelor solicitate de partea civilă. În ceea ce privește partea civilă G.M., s-a constatat că aceasta nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nici nu a invocat in scris motivele de apel. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 36/A din 22 februarie 2008, constatând că apelurile declarate de inculpații C.V.I., D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L. sunt fondate, iar apelurile declarate de inculpații M.F. și G.D.T. și de partea civilă G.M. sunt nefondate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și ale art. 192 alin. (2) și (4) C. proc.

pen.: a admis apelurile declarate de inculpații C.V.I., D.N.F., T.B., T.A., B.G., și M.L., a desființat în parte sentința penală nr. 195 din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Galați, cu privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul C.V.I. și eu privire la latura civilă a cauzei referitoare la inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L. și în rejudecare: A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.V.I. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și e) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare reținând cu privire la această infracțiune prevederile art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa mai sus arătată cu pedepsele de 1 an închisoare și 6 luni închisoare aplicate aceluiași inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

și art. 322 alin. (3) C. pen. stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului C.V.I., pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit în baza art. 86 2 C. pen. Conform dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Conform dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A redus despăgubirile la care au fost obligați inculpații D.N. .T.B., T.A., B.G. și M.L. către partea civilă G.M. de la suma de 141.162.736 ROL la suma de 581.368 ROL. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.F., G.D.T. și de partea civilă G.M. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale apelate. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen. i-a obligat pe inculpații M.F., G.D.T. și pe partea civilă G.M. la plata sumelor de câte 50 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat în cauză și că faptele deduse judecății au fost încadrate corespunzător în textele de lege prevăzute de Codul penal. Referitor la motivele de apel invocate de inculpați, Curtea de Apel Galați a reținut că acestea sunt fondate doar în parte, restul criticilor formulate fiind neîntemeiate. Astfel în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul C.V.I.

instanța de prim control judiciar a înlăturat solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatând că la dosar existau probe certe că inculpatul nu numai că a lovit-o pe partea vătămată R.M., ci i-a sustras acesteia și telefonul mobil, reținând în acest sens declarațiile constante ale părții vătămate ( fila 34 dosar urmărire penală, fila 51 dosar fond) care a arătat că la intrarea în restaurant a fost întâmpinat de inculpatul C.V. , care i-a luat un telefon mobil marca Motorola din buzunarul de la piept și I-a lovit cu pumnii și cu picioarele, susțineri ce au fost confirmate de depozițiile martorilor B.A.

și A.M. De asemenea, instanța de apel a constat că nu este justificată revenirea martorului B.A. asupra declarației date în faza de urmărire (când a arătat că inculpatul C.V.I. i-a cerut părții vătămate restituirea unei datorii de 200 de Euro, după care i-a luat acesteia un telefon mobil și a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele pentru ca ulterior partea vătămată să fie lovită și de inculpații M.F. și G.D. (filele 151,152 dosar urmărire penală), susținând că acesta nu avea asupra sa vreun telefon mobil, apreciind că acesta a relatat adevărul atunci când a dat prima declarație, la numai câteva zile de la data săvârșirii faptei și când a văzut momentul sustragerii telefonului de către inculpat (filele 36, 37 dosar de fond vol. II).

S-a mai constatat că existența telefonului mobil asupra părții vătămate, precum și motivul pentru care aceasta a fost agresată , au fost confirmate și de inculpații D.N.F., T.B., T.A. , B.G. și M.L., acesta fiind și motivul pentru care între aceștia și grupul inculpatului C.V. a izbucnit ulterior un alt conflict. Instanța de prim control judiciar a apreciat celelalte declarații ( din care rezulta că partea vătămată nu avut vreun telefon mobil asupra ei) date de martorii V.I.L., F.I.A. și V.I.A. ca fiind subiective, întrucât aceștia făceau parte din grupul inculpatului C.V.I. Fată de cele mai sus arătate Curtea a constatat că la do