ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2261/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2261/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele

:

Prin sentința

penală nr. 195 din 27 aprilie 2006,Tribunalul Galați l-a condamnat pe

inculpatul C.V.I., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (faptă din 28/29

august 2003);

Prin aceeași

hotărâre s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat

la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de

art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

Conform art.

334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată infracțiunii de

tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului C.V.I. prin actul de sesizare, în

sensul că în loc de infracțiunea

prev.

de

art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen. s-a reținut infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și

art. 2 lit. b) și c) C. pen.

De asemenea, a

fost condamnat inculpatul C.V.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și c) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

Conform art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.V.I. să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 2 luni

închisoare.

În baza art.

71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.F. la o pedeapsă de 3

luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta

din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (faptă din 28/29 august 2003); la o

pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare

prev. de

art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august

2003).

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.F. să execute

pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită la 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art.

81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului M.F. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni,

stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost

condamnat inculpatul G.D.T. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente

prev. de

art. 180 alin. (2) C. pen.(fapta din 28/29 august

2003); la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare

prev. de

art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august

2003).

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.D.T. să

execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare sporită la 1 an și 2 luni

închisoare.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată inculpatului

G.D.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni închisoare,

stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A fost

condamnat inculpatul D.N.F. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de încăierare

prev.

de

art. 322 alin. (3)

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din

28/29 august 2003); la pedepse cu amenda penală în cuantum de câte 3.000.000

lei fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere,

prev. de

art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b) și art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (părți vătămate M.F. și G.M.).

Conform art.

33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. e) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.N.F.

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

În baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 2 ani și 4 luni închisoare, stabilit conform art. 82

C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului

D.N.F. asupra disp. art. 83 C. pen.

Prin aceeași

sentință a fost condamnat inculpatul T.B. la o pedeapsă de 4 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta

din 28/29 august 2003); la două pedepse cu amenda penală în cuantum de câte

3.000.000 lei fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere

prev. de

art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen. în referire la art. 76 lit. e) teza finală

C. pen. (părți vătămate M.F. și G.M., faptele din

28/29 august

2003).

În baza art.

33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele de

mai sus pentru inculpatul T.B. și s-a

aplicat

acestuia pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.

Conform art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate inculpatului

T.B. pe durata termenului de în cereare de 4 luni, stabilit conf. art. 82 C.

pen. iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

disp. art. 83 C. pen.

De asemenea, au fost condamnați inculpații T.A., B.G.

și M.L. la câte o pedeapsă de 3.000.000 lei

amendă penala, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (p. vat.

G.M. )

prev. de

art. 73 lit. b) C. pen. în ref. la art. 76

lit. e) teza finală C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

Au mai fost

condamnați inculpații T.A., B.G. și M.L. la câte o pedeapsă de 4 luni închisoare

fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin.

(3) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) în referire la art. 76 lit. e) C. pen.

(fapta din 28/29 august 2003).

A fost condamnat

inculpatul T.A. la o pedeapsă de

3.000.000

lei, amendă penala pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere

prev. de

art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b)

în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003-parte

vătămată M.F.).

Conf. art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpaților B.G. și M.L.

câte o pedeapsă rezultantă de 4 luni închisoare fiecare.

În baza art.

81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

aplicate inculpaților T.A., B.G. și M.L., pe durata unor termene de încercare

de câte 2 ani și 4 luni fiecare, stabilite conform art. 82 C. pen., iar în baza

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C.

pen.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost

obligați inculpații D.N.F.,T.B.,T.A., B.G. și M.L., în solidar, la plata către

partea civilă G.M. a sumei de 141.162.736 de lei, cu titlu de despăgubiri

materiale.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul C.V.I. la

plata către partea civilă R.M. a sumei de 3.000.000 lei, cu titlul de

despăgubiri materiale.

Au fost respinse

ca fiind nefondate pretențiile civile formulate de

C.V.I., M.F., G.D.T., D.N.F.

,T.A., B.G. și M.L.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă Casa de

Asigurări de Sănătate Galați, ca fiind tardiv

formulate.

Au fost

respinse, ca fiind nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea

civilă G.M. și s-a constatat că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.

În baza art. 191

C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 300

lei RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul

nr. 670/P/2004,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a pus in mișcare

acțiunea penală și a trimis în judecată pe

inculpații:

- C.V.I.

-

pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de

art. 211 alin. (2), lit. b) și c) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322

alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-

M.F.-

pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180

alin. (2) C. pen.; art. 321

alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- G.D.T.-

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.N.F.-

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 322 C. pen.; art. 217 alin. (1) C. pen.

(parte vătămată M.F.

), art.217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.)

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.

- T.

Bercan pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată M.F.); art. 217 alin. (1) C.

pen. (partea vătămată G.M.) art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.

- T.A.-

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată M.F.); art. 217 alin. (1) C. pen.

(partea vătămată G.M.) și art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.;

- B.G.-

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art.

217 alin. (1) C. pen. ( partea

vătămată G.M.); art. 322 alin. (3)

C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.

- M.L.-

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 217

alin. (1) C. pen. (partea vătămată

G.M.); art. 322 alin. (3) C. pen.

cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut că în

noaptea de 28/29 august 2003, la popasul SC G. SRL Tecuci au sosit cu trei

autoturisme

inculpații C.V.I., M.F. și G.D.T.

,

însoțiți de mai mulți prieteni, în total 10-12 persoane. Deși în local și pe

terasă se aflau mai multe persoane, fiind sub influența băuturilor alcoolice

inculpatul M.F. a hotărât că formația va cânta pentru el, s-a urcat pe bar,

unde a dansat, a spart pahare, a răsturnat o masă, a spart un colț din raftul

de sticlă al barului, a luat din stand pungi cu chipsuri pe care Ie-a aruncat

pe sub mese. În același timp, inculpații C.V.I. și G.D.T. se manifestau

zgomotos, cerând membrilor formației să cânte numai ce vor ei, proferând

injurii.

La un moment

dat, pe ușa barului a intrat numitul R.M., zis F. însoțit de prietenul său A.M.,

iar inculpatul C.V., văzându-l pe R.M., i-a cerut să-i restituie o sumă de bani

împrumutată, timp în care l-a luat cu mâinile de revere, i-a luat cu forța

telefonul mobil marca Motorola din buzunarul de la cămașă, după care l-a împins

pe terasă unde a început să-l lovească

cu

pumnii și picioarele, timp în care profera injurii. în sprijinul inculpatului

C.V.

au venit ulterior și inculpații M.F. și G.D.T., care au început să înjure și să-l

lovească pe R.M. cu pumnii și picioarele, ducându-l astfel până în spatele

barului. Datorită scandalului provocat de cei trei inculpați, consumatorii

aflați în local au fost nevoiți să plece, unii fără a plăti consumația.

Urmare

loviturilor primite, R.M. a necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale

pentru  vindecare și s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei,

contravaloarea telefonului mobil.

După ce l-au lăsat pe R.M. în spatele barului, cei trei

inculpați s-au întors să intre în local,

moment în care, la o masă pe terasă, au văzut un grup format din inculpații D.N.F.,

T.B., T.A., B.G., M.L. și, fără niciun motiv, l-au lovit pe B.G.

Inițial, între cele două grupuri a avut loc un conflict verbal,

provocat

de grupul lui M.F.,

urmat de schimburi de lovituri reciproce, în stradă, în fața barului, după care

grupul format din D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L. au urcat în mașina condusă

de T.B., cu care au fugit ajungând in fața casei familiei T., din municipiul

Tecuci.

S-a mai reținut

că, în același timp cu ei au ajuns și inculpații,

M.F., C.V.I. și G.D.T. care

i-au urmărit cu două autoturisme,

respectiv Dacia Nova,

proprietatea lui M.F. și Audi, proprietatea

numitei G.M.

Cele două

grupuri au început să schimbe lovituri la întâmplare, astfel încât, în

împrejurările date, urmare îmbulzelii, aglomerării de persoane, a fost dificil

să se determine acțiunea fiecăruia în parte, atât

în încăierarea din fața popasului G. cât și în cea din poarta familiei

T.

Totodată,

parchetul a mai reținut că, în timpul încăierării inculpații D.N.F., T.B.,T.A.,

B.G. și M.L. au avariat prin lovire cu corpuri dure autoturismul marca Audi,

proprietatea numitei G.M., iar inculpații D.N.F., T.B., T.A. au avariat

autoturismul

Dacia Nova, proprietatea

inculpatului M.F.

Astfel, partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă cu

suma de 150.000.000 lei, iar partea vătămată

M.F. nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă pentru distrugerea

autoturismului. De asemenea, administratorul popasului G.,

B.M. a declarat că a recuperat contravaloarea

distrugerilor

cauzate, astfel că nu a formulat nicio pretenție

precizând, totodată că, nu înțelege a se judeca pentru infracțiunea de

distrugere.

Analizând și

coroborând probele administrate pe tot parcursul procesului penal, prima

instanță a constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin

rechizitoriu și s-a bazat exclusiv pe probele existente la dosar.

Astfel, ca

situație de fapt, instanța de fond a reținut că în noaptea de 28/29 august 2006

grupul format din inculpații: C.V.I., M.F. și G.D.T., grup pe care l-a

supranumit "grupul unu" sau "primul grup" , pentru a-l

diferenția de grupul format din ceilalți inculpați, s-a deplasat la sediul

popasului G. din Tecuci, pentru a serba ziua de naștere a inculpatului M.F..

împreună cu cei trei inculpați mai erau alți prieteni de-ai lor, aproximativ un

număr de 10-11 persoane. S-a mai reținut că, la momentul când acest grup a

ajuns la popasul G., „grupul doi", format din inculpații D.N.F., T.B., T.A.,

B.G. și M.L. se aflau pe terasă, la una din mese.

De asemenea, s-a

mai reținut că atât pe terasă, cât și în interiorul barului mai erau și alți

consumatori, afară de inculpații precizați mai sus și invitații lor, iar în

interiorul popasului cânta o formație compusă din martorii: M.P.C., B.A. și T.L.

Prima instanță a

constatat, din declarațiile inculpatului M.F.

că, acesta era în stare de ebrietate, deoarece consumase alcool și

în

alte localuri unde fusese anterior și, întrucât era ziua sa de naștere, acesta

a solicitat muzicanților să-i cânte ce dorea el. Din probele administrate s-a

mai reținut că inculpatul împreună cu prietenii săi s-au urcat pe bar, au început

să danseze, au spart sticlele de șampanie pe

care

tot ei le-au adus, au spart un raft de sticlă de bar, au răsturnat scaunele, au

împrăștiat chipsuri pe jos și, mai presus de toate țipau unii la alții, se înjurau

, își adresau cuvinte triviale, fapte ce au determinat o parte dintre meseni să

părăsească popasul respectiv, manifestările antisociale fiind văzute și de

inculpații din grupul doi.

Prima instanță a constatat că nu pot

fi reținute declarațiile inculpaților C.V.I. (deși, inculpatul a declarat că

doar inculpatul M. a dansat pe bar, că chipsurile s-au răsturnat din neatenție și

că s-a spart doar un pahar), M.F. și G.D.T. (care au negat chiar și faptul că

s-a dansat pe bar, afirmând că nu a fost niciun scandal și că nu au avut loc

manifestări

antisociale, susținând că

ceilalți martori au părăsit localul „pentru că deja

era o oră târzie"),

întrucât au fost contrazise de toți inculpații din grupul

doi, ale căror declarații s-au coroborat perfect

între ele sub acest aspect,

precum și cu declarațiile date de martorul B.A.,

unul dintre membrii formației ce cânta la bar.

De altfel, instanța nu a

înlăturat declarația acestui din urmă martor,

deși inculpații au solicitat acest lucru, (sub

pretextul că martorul B.I. ar fi prieten cu inculpații din tabăra adversă),

întrucât acesta a declarat că este prieten cu toți inculpații, iar declarația

sa, s-a apreciat că, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Dimpotrivă prima instanță a apreciat că sunt

nesincere declarațiile martorilor M.P.C. și T.L., ceilalți membri ai

formației, fiind neverosimile afirmațiile lor în

sensul că nu au văzut cine a

lovit-o pe partea vătămată R.M., deoarece

erau preocupați de integritatea instrumentelor lor muzicale, pe care le-au dus

într-o cameră din spatele barului, iar după puțin timp ieșind din bar cu

intenția de a pleca acasă, deși l-au văzut pe R.M. căzut la pământ, nici nu au

chemat salvarea, dar nici nu s-au interesat ce s-a întâmplat, părăsind barul.

S-a constatat că declarațiile celorlalți doi membri ai

formației nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză,

fiind

contrazise de susținerile martorului B.A., instanța

înlăturându-le, la stabilirea situației de fapt.

De asemenea, instanța nu a luat în

considerare nici declarațiile martorilor: C.A.R., V.I.L., F.I.A. și V.I.A.,

toți prieteni de-ai inculpatului M.F. și invitați la sărbătorirea zilei

acestuia, pe de o parte, pentru că acești martori, fiind participanți la acel

eveniment, era firesc să afirme că prin atitudinea lor nu au deranjat deloc

ordinea publică și, pe de altă parte, pentru că declarațiile lor sunt total

contrazise de celelalte probe administrate în cauză, din care rezulta că

petrecăreții se comportau de parcă s-ar fi aflat sub influența drogurilor,

țipând și urlând în voie.

S-a mai reținut, cu privire la situația de fapt, că după

aproximativ o

oră de la momentul

sosirii inculpaților din grupul unu la popas, în incinta barului a intrat

partea vătămată R.M., zis F. (care este la rândul său muzicant) însoțit de

martorul A.M., actualmente F.M.. S-a mai constatat că sora inculpatului C.V.I.

era căsătorită cu fratele părții vătămate R.M., iar anterior întâlnirii din

noaptea de 28/29 august 2003, inculpatul îi împrumutase părții vătămate o sumă

de 200 de Euro, ce nu i-a mai fost restituită.

S-a mai reținut de prima instanță că, deși

partea vătămată a negat

existența acesteia

datorii și în ciuda faptului că tot conflictul a început din

cauza

acesteia, din toate declarațiile inculpaților din grupul unu și grupul doi,

precum și din declarațiile martorilor oculari a rezultat că inculpatul i-a

solicitat părții vătămate să-i restituie această sumă de bani, iar aceasta a

afirmat că nu are de unde să-i restituie banii. S-a mai relevat că între părți

a avut loc un schimb de cuvinte, iar inculpatul C.V.I. s-a îndreptat spre

partea vătămată, a agresat-o și i-a luat telefonul mobil marca Motorola, din

buzunarul de la cămașă, după care I-a lovit cu pumnul în zona feței. S-au

apropiat de inculpat prietenii săi, M.F. și G.D.T., care l-au îmbrâncit pe

partea vătămată, ieșind astfel afară din bar. Inculpatul și ceilalți doi

inculpați au continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele

deși aceasta căzuse între timp la pământ.

În timpul conflictului, grupul unu s-a

deplasat spre stânga popasului, în parcarea aferentă, iar inculpații din grupul

doi, aflându-se pe terasă au văzut în mod cert tot incidentul și au strigat la

ceilalți inculpați să nu-l mai lovească pe F., pentru că-l omoară.

S-a mai reținut că la fata locului a venit și

martorul N.I.A. și văzând că partea vătămată era plină de sânge și zăcea la

pământ, a încercat să o ridice și să o așeze în mașină cu gândul de a o

transporta la spital.

Fiind autoturismul inculpatului M.F., acesta

a venit și I-a dat jos din mașină pe R.M., țipând că-l va călca cu mașina pe

cap. Văzând că partea vătămată era în stare de inconștiență, inculpații din

grupul unu au lăsat-o la pământ, s-au îndreptat spre bar și trecând prin terasă

l-au văzut pe inculpatul B.G. stând la masă cu inculpații din grupul doi.

Știind că acesta este tot rom ca și partea vătămată și, probabil, fiind

deranjat de cele strigate anterior de inculpații din acest grup în apărarea

părții vătămate, inculpatul

C.V.l. i s-a

adresat acestui inculpat într-un mod insultător și

imediat a izbucnit

între cele două grupuri un conflict verbal și apoi fizic.

Pe parcursul derulării conflictului au

părăsit barul și restul clienților.

Deși inculpații din primul grup susțin că un

inculpat din grupul doi ar fi adus la mașină un spray lacrimogen și I-a

pulverizat în ochii lor, instanța a constatat că acest aspect nu a fost

dovedit, neexistând în afara declarațiilor inculpaților și alte mijloace de

probă, cu care să se coroboreze, pentru a putea fi folosite la stabilirea

adevărului.

Prima instanță a constatat că, dimpotrivă,

inculpații s-au lovit între ei cu pumnii și picioarele, iar la un moment dat,

un inculpat din grupul unu s-a înarmat cu o bâtă de base-ball din mașină și a

lovit cu ea (conform declarației martorului B.A., martor ocular, care a

infirmat, declarațiile martorilor M.P.C. și T.L.,

membrii formației locale).

S-a mai reținut că, în acest conflict, nu au

fost loviți frații T.B. și A., care s-au dus la mașina , iar când au venit și

ceilalți prieteni ai lor au plecat spre casa lor, situată în Tecuci.

Prima instanță,

reținând situația de fapt mai sus-arătată, a înlăturat

susținerile părții vătămate, care a afirmat că nu

datora bani inculpatului C.V.I., întrucât, din toate probele administrate a

rezultat că la solicitarea inculpatului C. de a-i restitui suma de 200 EURO,

partea vătămată a precizat că nu-i are și nu că nu-i datorează vreo sumă de

bani. De asemenea, nu au fost luate în considerare susținerile inculpaților din

grupul cărora doar inculpatul C. l-ar fi lovit pe partea vătămată R., întrucât

din declarațiile inculpaților din grupul doi, care au văzut conflictul, aceștia

fiind pe terasă, coroborate cu declarațiile martorului B.A., a rezultat că toți

cei trei inculpați au lovit-o pe partea vătămată.

Totodată, instanța a înlăturat-o ca fiind

nesinceră susținerea inculpatului C. în sensul că nu i-ar fi luat părții

vătămate telefonul mobil , aceasta fiind contrazisă de celelalte probe

administrate în cauză (declarațiile inculpaților din grupul doi coroborate cu

declarația părții vătămate și cu declarația martorului F.M.).

S-a mai reținut de Tribunalul Galați că

inculpații din primul grup s-au urcat în autoturismul marca AUDI, aparținând

numitei G.M., mama inculpatului G.D.T. și au plecat în urmărirea inculpaților

din grupul doi, întrucât doreau „să lămurească situația", instanța

apreciind că, de fapt, aceștia doreau să-i bată și să

continue scandalul inițial. Imediat după plecarea inculpaților, s-a

deplasat

în strada, cu autoturismul marca Dacia, aparținând inculpatului

M.F. și martorul N.I.A.

Ajunși în strada C.,

inculpații din grupul doi au coborât din

mașina staționată chiar în fața casei inculpaților T.B. și T.A. și au

observat că în urma lor veneau și ceilalți inculpați. Ambele grupuri au luat

bâte de base-ball din mașină, pietre, răngi de fier beton care, de regulă, se

foloseau în construcții și au început să se lovească între ei.

S-a mai reținut de către prima instanță, din

declarația martorului N.A., care a ajuns la fața locului când deja inculpații

din grupul unu făceau manevre cu spatele, avariind mașina, că la locul

incidentului

se adunaseră 30-40 de persoane

și că pe inculpatul M. l-au lovit,

nu numai inculpații din prezenta

cauză, ci și alte persoane aflate acolo, inclusiv un bărbat înarmat cu o furcă.

S-a mai relevat că în acea zonă se găseau mai multe depozite de materiale de

construcții, printre care și depozitul tatălui inculpatului D.N.F., de unde,

probabil, s-au și înarmat inculpații din grupul doi cu fier beton și bucăți de

cărămizi BCA, acest aspect fiind susținut de inculpații din grupul unu, nefiind

însă dovedit.

Din declarațiile martorilor, care erau

paznici de noapte pe la diversele depozite din zonă, respectiv martorii P.A. - paznic

la M. Tecuci, S.F. - paznic la Oborul de materiale din C., G.I., paznic de

noapte la depozitul numitului D.F., A.D., paznic la C. SRL Tecuci, S.Z. - paznic

la SC M. SA Tecuci (filele 143, 145, 146, 187, 231, 233), dar și din

declarațiile vecinilor din zonă, respectiv: T.G. - mama inculpaților T., A.D., M.A.,

a rezultat că inculpații din grupul unu strigau să-l scoată afară din casă pe B.,

ca să-l omoare și că, în acea noapte toți țiganii din C. vor muri. De asemenea,

s-a mai reținut că, s-au auzit zgomotele produse de sticlele sparte, loviturile

cu bâtele și cu răngile cu care s-au lovit părțile , precum și strigăte de

femei și de bărbați.

La un moment dat inculpații T.B., T.A. și D.N.

s-au retras în casa familiei T., iar inculpații din grupul unu i-au urmărit.

încercând să împingă poarta pentru a nu permite accesul inculpatului C. în

curtea casei, inculpatul D.N.F. a fost lovit peste degete cu bâta de base-ball

de către inculpatul C. Între timp inculpatul M. a intrat în curtea casei mamei

sale, iar martorul M.C., care i-a însoțit pe cei din grupul doi, a sărit gardul

de la casa familiei M. și a fugit prin spatele grădinii. În același timp,

inculpatul B. a început să fugă pe stradă și neavând când să se ascundă, a fost

văzut de cei din grupul unu, care au început să strige că este „unul" pe

stradă, s-au luat după el și l-au lovit cu obiecte contondente, lucioase și

tăioase, conform afirmațiilor acestui inculpat, până când acesta a căzut la pământ.

Vecinii din zonă au chemat ambulanța și din declarațiile șoferului de pe

ambulanță, a rezultat că au fost găsite două persoane în stare gravă, respectiv

B.G. și M.F., acesta din urmă având picioarele rupte, fiind adus la ambulanță

cu ajutorul altor persoane.

Între timp martorul N.I.A. s-a dus în

discoteca din C. cu scopul de a-și lua niște prieteni pentru a-i recupera de la

locul faptei pe cei trei inculpați din grupul unu. Din declarația acestui

martor și a martorului N.I., care a fost luat din discotecă, s-a reținut că

deși era ora trei noaptea, când au ajuns în C. erau 30-40 de persoane pe

stradă. Cei doi martori erau într-un autoturism Dacia și, deși au stins

luminile pentru a nu atrage atenția asupra lor, au fost văzuți de cei de la

fața locului, care au aruncat în parbriz cu pietre foarte mari, dar de duritate

mai mică, întrucât, după susținerea martorului, dacă ar fi fost mai tari, ar fi

spart parbrizul. Pentru a ajunge la

locul

unde se aflau prietenii lor, cei din mașină au fost nevoiți să coboare

pentru

a se adăposti și au reușit să-i ia din șanț pe C.V.I. și pe G.D.T., acesta din

urmă nemaifind conștient, iar inculpatul M.F. fusese deja luat de salvare.

Martorul N.I.A. a precizat că printre

persoanele care

Ie-a văzut lovindu-l pe

inculpatul M. s-a aflat și inculpatul D.N.F.

Același martor a precizat

ca i-a văzut la fața locului și pe

ceilalți

inculpați, respectiv frații T., pe B.G. și pe M.L.

împreună cu alte

persoane adunate ad-hoc.

S-a mai reținut că toți inculpații din grupul

doi au aplicat lovituri autoturismului numitei G.M., aceasta mașină fiind adusă

în locul de conflict de la început, iar cu privire la cea de-a doua mașină,

proprietatea inculpatului M.F., condusă de martorul N.I.A., au aplicat lovituri

doar inculpații D.N.F., T.B. și T.A., ceilalți inculpați părăsind deja locul

incidentului.

S-a mai stabilit cu certitudine că în aceste

autoturisme au aruncat cu pietre și ceilalți locuitori de pe strada C., acest

aspect fiind confirmat de toți inculpații din grupul unu, dar și de martorii N.I.A.

și N.I.

Concluzionând, instanța a reținut că partea R.M.

a fost lovită de toți cei trei inculpați din grupul unu. Toți acești inculpați,

prin atitudinea lor antisocială, au deranjat ordinea publică în barul G. din

Tecuci, determinându-i pe ceilalți consumatori să părăsească barul. În

conflictul dintre cele două grupuri de inculpați de pe terasa popasului G. au

fost implicați toți inculpații, neputându-se stabili exact cine a lovit pe

cine, în ce zonă a corpului și cu ce obiect.

În faza a doua a conflictului, desfășurat pe

strada C., au fost implicați toti inculpații și s-au lovit reciproc cu bâte,

pietre și răngi. S-a mai constatat că inculpații din grupul unu, deși i-au

urmărit pe cei din grupul doi chiar până pe strada unde locuiau, cu intenția evidentă

de a-i bate, provocându-i pe aceștia, au fost ulterior copleșiți de numărul

mare de persoane care le-au sărit în ajutor (fiind chiar vecinii și prietenii

celor din grupul doi).

S-a mai constatat, conform declarațiilor

martorilor N.A. și

N.I., dar și

declarațiilor inculpaților din grupul unu, la fața locului

erau 30-40 de

persoane, care s-au implicat în conflict, i-au lovit și le-au lovit și

mașinile, cu bâte și pietre, fiind imposibil de stabilit cine a lovit pe cine,

unde și cine a lovit autoturismele și cu ce obiecte.

Prima instanță, având în vedere rezultatele

rapoartelor de expertize medico-legale efectuate pentru fiecare din cei

expertizați în timpul cercetării judecătorești, a stabilit că, în mod cert,

partea vătămată R.M. a suferit leziuni cauzate prin faptele inculpaților din

grupul unu, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri

medicale. De asemenea, a mai stabilit că inculpatul M.F. a suferit leziuni

vindecabile în 77-87 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul

B.G. a suferit leziuni vindecabile în 23-25 de

zile de îngrijiri

medicale; inculpatul D.N.F. a suferit leziuni

vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul G.D.T. a suferit

leziuni vindecabile în 54-59 de zile de îngrijiri medicale.

Totodată, prima instanță a motivat de ce, la

ultimul termen de judecată, a renunțat la audierea martorei G.C., (asistenta

medicală ce era de serviciu pe ambulanța care a

intervenit la locul faptei)

reținând că aspectele pe care le-ar fi

relatat această martoră erau deja cunoscute din declarația martorului R.M., șoferul

de pe ambulantă.

În cauză, în faza cercetării judecătorești,

prima instanță a audiat 21 de martori, apreciind probele administrate ca fiind

suficiente pentru stabilirea situației de fapt și constatând că restul probelor

au devenit inutile cauzei.

De asemenea, instanța a respins cererea

inculpaților din primul grup de amânare a soluționării cauzei pentru a le da

posibilitatea de a-și proba pretențiile, apreciind că au avut timp suficient pe

parcursul celor

17 termene de judecată,

respectiv mai mult de un an și jumătate, să facă

acest lucru. De

asemenea, s-a mai reținut că inculpații puteau sa-și dovedească aceste

pretenții și în cursul urmăririi penale, prima instanță apreciind aceasta

cerere ca o încercare de tergiversare a cauzei.

Tribunalul Galați a constatat că, în drept,

fapta inculpaților M.F., C.V.l.I. și G.D.T., care în noaptea de 28/29 august 2003,

au provocat scandal la popasul G. din Tecuci, săvârșind acte și gesturi prin

care s-a adus atingere bunelor moravuri, indignându-i pe consumatori,

determinându-i pe aceștia să plece și, totodată, l-au lovit pe numitul R.M.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice, prev de art. 321 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că fapta

inculpatului C.V.I., care în aceleași împrejurări, prin violență, i-a sustras

numitului R.M. un telefon mobil marca MOTOROLA, in valoare de 3.000.000 de lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. și în baza art. 334 C. proc. pen.,

instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare și a

reținut și alin. (1), întrucât

acesta a

constatat a fi textul cadru care stabilește conținutul constitutiv al

infracțiuni

de tâlhărie.

Fapta inculpaților M.F.

și G.D.T. de a lovi partea vătămată R.M., cauzându-i leziuni ce au necesitat

pentru vindecare 8-9

zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de lovire

sau violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaților M.F., C.V.I., G.D.T., D.N.F.,

T.B., T.A., B.G. și M.L., care s-au grupat în două tabere

adverse și s-au lovit reciproc, fără a se putea

stabili cu certitudine cine a

lovit și pe cine, în ce parte a corpului

și cu ce, având drept consecință vătămarea gravă a mai multor persoane, s-a

constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare

prev. de 322 alin. (3) C. pen.

Fapta inculpaților D.N.F., T.B., T.A., B.G.

și M.L. de a avaria autoturismele părților

vătămate

M.F. și G.M., s-a constatat că întrunește

elementele constitutive ale

infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

În favoarea inculpaților din cel de-al doilea

grup instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., întrucât a constatat că aceștia au săvârșit faptele, sub imperiul unei

puternice tulburări și emoții cauzate chiar de către inculpații din grupul unu,

deoarece aceștia au fost urmăriți de inculpații din primul grup până pe strada

unde locuiau, încercând chiar să pătrundă în curtea lor, cu scopul de a-i bate,

după ce, nu cu mult timp înainte, tot cei din primul grup au provocat scandal

și la popas.

S-a mai constatat că, inculpații din al

doilea grup nu au fost prinși

în încăierare

fără voia lor și nu au încercat să despartă pe alți participanți

sau să

respingă un atac ori să apere pe alții, ci s-au lăsat antrenați în încăierare,

au acționat cu intenție și au aplicat mai multe lovituri și celorlalți

inculpați, dar și bunurilor acestora, situație în care s-a apreciat că nu sunt

incidente dispozițiile art. 322 ultimul alineat și nu s-a aplicat această cauză

de nepedepsire, așa cum au susținut aceștia.

Din considerentele expuse mai sus,

referitoare la existența probelor certe de săvârșire de către inculpatul C.V. a

infracțiunii de tâlhărie, instanța a înlăturat apărările acestuia și a

constatat că nu poate dispune achitarea sa, conform art. 10 lit. a) C. proc.

pen. De asemenea, constatând că toți cei trei inculpați au săvârșit

infracțiunea de lovire asupra părții vătămate R.M., a înlăturat și apărările

inculpaților M. și G. în sensul achitării lor pentru această infracțiune,

conform art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, prima instanță nu a reținut nici

apărările inculpaților din primul grup în sensul că au fost luați din mașină de

cei din al doilea grup și că au fost doar victime ale infracțiunii de

încăierare de pe str. C., deoarece din probele administrate în cauză, a

rezultat că ei au fost cei i-au provocat pe inculpații din al doilea grup și au

participat activ

la încăierare, astfel

încât a apreciat că nu se poate dispune achitarea lor

conform art. 10

lit. c) C. proc. pen. Nu au fost reținute nici nici apărările inculpaților C. ,

M. și G. în sensul că se impune achitarea lor conform art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen., deoarece s-a probat că au

participat cu toții la săvârșirea infracțiunii cu intenție și că mesenii au

fost deranjați de atitudinea lor antisocială fapt ce i-a determinat să

părăsească localul, că au spart sticlele de șampanie, au spart un raft de

sticlă de la bar, au trântit scaunele și mesele la pământ, etc.

Instanța nu a reținut în sarcina inculpatului

C. nicio circumstanță atenuantă, pentru că a avut o atitudine nesinceră pe

parcursul procesului penal, a amenințat martorii cu moartea și, în general, a

avut o atitudine antisocială în societate, fapt ce a justificat nereținerea

circumstanțelor facultative atenuante. De asemenea,

instanța nu a primit nici solicitările inculpaților din grupul doi de

achitare a

lor în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea

de distrugere, întrucât s-a dovedit cu certitudine că și ei au distrus mașinile

celor din grupul unu.

S-a mai reținut că deși a fost reală

susținerea că au participat și vecinii și prietenii lor la distrugerea celei

de-a doua mașini marca Dacia, nu s-a stabilit procentul de culpă al fiecăruia

la stabilirea pagubei, însă s-a apreciat că participarea inculpaților la aceste

infracțiuni a fost evidentă.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce

au fost aplicate inculpaților, instanța a aplicat disp. art. 72 C. pen. pentru

fiecare inculpat în parte și, de asemenea, nu a reținut în favoarea lor

circumstanțe atenuante facultative având în vedere încrâncenarea de care au dat

dovadă pe tot parcursul procesului penal toți inculpații și împrejurările

concrete în care au fost săvârșite faptele.

Prima instanță Ie-a aplicat inculpaților,

aflați la primul conflict cu legea penală( cu excepția inculpatului M.L., ale

cărui antecedente penale nu aveau influență asupra încadrării juridice a

faptelor din prezenta cauză), pedepse orientate spre limita minima specială

pentru fiecare infracțiune în parte ori sub această limită pentru inculpații

din grupul doi, urmare reținerii circumstanței atenuante legale prev. de art.

73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 81 alin. (1) lit. a) și b și alin. (2) C.

pen., (cu excepția inculpatului C.V.),

apreciind

că scopul și funcțiile pedepselor se pot realiza și fără executare

acestora,

având în vedere atât vârsta lor( toți inculpații fiind tineri), consecințele

faptelor săvârșite de inculpați asupra sănătății și integrității

corporale a inculpaților din tabăra adversă, cu

excepția inculpatului T.B.

, toți ceilalți suferind leziuni traumatice,

cât și conduita lor procesuală, aceștia participând la toate termenele de

judecată.

Inculpatului C.V.,

instanța, în urma aplicării art. 33 și

art. 34 C. pen. îi va aplica pedeapsa rezultantă

sporită corespunzător,

astfel

încât în ansamblul ei să asigure educarea inculpatului și îi va interzice

drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În ceea ce privește pretențiile civile

solicitate de inculpații-părți vătămate, care s-au constituit părți civile în

cauză, pentru prejudiciile rezultate din acțiunea

prev. de

art. 322 C. pen., întrucât de esența infracțiunii de

încăierare că nu se poate stabili activitatea infracțională a fiecărui

participant în parte, necunoscând cu certitudine cine a lovit pe cine, în ce

zonă și cu ce, instanța a apreciat cererile de acordare de despăgubiri civile,

fie morale, fie materiale sunt nefondate, fiecare participant având dublă

calitate de inculpat și de parte vătămată, astfel încât s-a stabilit ca fiecare

inculpat să-și suporte propriile cheltuieli.

Constatând

că nu pot fi primite cererile inculpaților de acordare de

despăgubiri materiale sau morale, solicitări

formulate de unii participanți la o încăierare care au pretins daune morale de

la ceilalți participanți la aceeași încăierare, dar care fac parte din tabăra

adversă, fiecare participant având o culpă în producerea prejudiciilor, prima

instanță a respins pretențiile civile formulate de inculpații-părți vătămate,

astfel: C.V.l, 20.000.000 de lei daune materiale și 30.00.000 de

lei daune morale; M.F., 50.000.000 de lei daune

materiale și

50.00.000 de lei daune morale; G.D.T., 50.000.000 de lei

daune materiale și 100.00.000 lei daune morale; D.N.F., 300.000.000 de lei

daune materiale ; T.A. , 50.000.000 de lei daune materiale; B.G., 100.000.000

de lei daune materiale; M.L., 50.000.000 de lei daune materiale.

Prima instanță a

respins, ca tardivă cererea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Galați,

constatând că citirea actului de sesizare a avut loc pe data de 7decembrie

2004, iar constituirea de parte civilă a avut loc ulterior acestui moment,

respectiv pe data de 23 iunie 2005.

Referitor la

partea vătămată R.M., prima instanță a constatat că acesta s-a constituit parte

civilă doar cu suma de trei 3.000.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de C.V.,

respectiv prețul telefonului sustras ( fila 41 dosar fond), în cauză fiind

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța obligându-l pe

acest inculpat la plata către această parte civilă a sumei de trei milioane de

lei.

Tribunalul Galați a

mai constatat că partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă în prezentul

proces penal cu suma de 150.000.000 lei reprezentând contravaloarea

reparațiilor autoturismului AUDI (fila 41 dosar fond), iar din înscrisurile

depuse de aceasta la filele 20-29 dosar urmărire penală, a rezultat că aceasta

era proprietara acestei mașini și că ulterior săvârșirii faptei a reparat

aceasta mașină la service-ul I. SRL Galați și SC A. SRL Galați,

eliberându-i-se factura fiscală nr. 3084204,

conform bonului de comandă

3122 din 27 octombrie 2003, chitanța nr.

3896881 și chitanța nr. 5339798 din 29 noiembrie 2003 în baza facturii 0955147,

reparațiile făcute autoturismului corespunzând cu avariile constatate de

organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, file 74-75 din dosar

urmărire penală și, văzând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii

delictuale, i-a obligat în solidar pe inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L.

la plata către partea civilă G.M. a sumei de 141.162.736 de lei, cu titlu de

despăgubiri materiale, restul pretențiilor civile solicitate de această parte

civilă, respectiv diferența până la 150.000.000 lei, Ie-a respins ca nefondate,

nefiind dovedite.

A

mai respins și pretențiile civile formulate de inculpatul M.F.

, urmare avarierii autoturismului său,

întrucât nu s-a putut stabili

proporția în

care acest prejudiciu a fost cauzat de inculpații T.B.,

T.A. și D.N.F.

și cât din acest prejudiciu a fost

cauzat

de ceilalți participanți la încăierare, care nu au fost părți în cauză,

respectiv

vecinii și prietenii inculpaților. S-a reținut din declarațiile inculpaților

din primul grup, dar și din declarațiile martorilor I.N.

și N.I., că au aruncat cu pietre și cu bețe

aproape toate cele 30-

40 de persoane, aflate la fața locului și deci nu

numai inculpații mai sus menționați. S-a mai constatat că nu au fost

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, neputându-se stabili

proporția culpei concurente și cine sunt celelalte persoane participante la

producerea prejudiciului. Prima instanță a conchis, cu privire la pretențiile

civile formulate de inculpatul M.F., respingându-le pe cele rezultate din

infracțiunile prev. de art. 217 C. pen. și art. 322 C. pen.

Instanța a constatat

că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare și

conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpați la

plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal au declarat apel toți inculpații, precum și partea

civilă G.M. criticând hotărârea pronunțată de prima instanță pe motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel inculpatul

C.V.I. a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru

infracțiunea de "tâlhărie" întrucât probele administrate în cauză nu

au confirmat acuzațiile aduse referitoare la sustragerea unui telefon mobil de

la partea vătămată R.M., ci doar faptul că a lovit-o pe aceasta. A solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen., aplicarea unei pedepse

rezultante cu suspendarea

condiționată

a executării pedepsei și înlăturarea dispoziției de obligare la

despăgubiri

în cuantum de 300 lei, către partea vătămată.

Inculpații M.F. și G.D.T.

au criticat sentința apelată în ceea ce privește respingerea daunelor morale pe

care le-au solicitat și a cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate,

invocând faptul că nu ei au provocat altercația din municipiul Tecuci, iar în

urma conflictului cu ceilalți inculpați au suferit leziunile cele mai severe.

Inculpații D.N.F., T.B., T.A., B.G. si M.L. au criticat hotărârea mai

sus-menționată arătând că: instanța de fond trebuia să dispună încetarea

procesului penal pentru infracțiunea de "încăierare" prevăzută de

art. 322 alin. (3) C. pen., întrucât au încercat să respingă doar atacul

grupului format din inculpații C.V.I., M.F. și G.D.T., astfel încât în cauză

era incidență cauza de nepedepsire prevăzută de art. 322 alin. (4) C. pen.; în

cauză se impunea achitarea lor pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de

art. 217 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada că ei sunt autorii

avariilor aduse autoturismului Audi în care se aflau inculpații C.V.I.

M.F. și G.D.T. și că avariile s-au produs urmare

coliziunii

celor două autoturisme în care se aflau inculpații, precum și a pietrelor

aruncate de cetățenii deranjați de atitudinea celor trei inculpați; în mod

greșit li s-au respins pretențiile civile pe care le-au formulat în cauză; în

mod greșit au fost obligați la despăgubiri către partea civilă G.M. în

cuantumul solicitat de aceasta.

Au mai arătat că

întrucât în cauză s-a reținut că au comis infracțiunea de distrugere în stare

de provocare, se impunea reducerea la jumătate a sumelor solicitate de partea

civilă.

În ceea ce privește

partea civilă G.M., s-a constatat că aceasta nu s-a prezentat în fața instanței

de apel și nici nu a invocat in scris motivele de apel.

Curtea de Apel Galați,

secția penală, prin decizia penală nr. 36/A din 22 februarie 2008, constatând

că apelurile declarate de inculpații C.V.I., D.N.F., T.B., T.A., B.G. și M.L.

sunt fondate, iar apelurile declarate de inculpații M.F. și G.D.T. și de

partea civilă G.M. sunt nefondate, în baza art.

379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. și ale art. 192 alin. (2) și (4) C.

proc. pen.:

a admis apelurile declarate de

inculpații C.V.I.,

D.N.F., T.B., T.A., B.G., și M.L., a desființat în

parte sentința penală nr. 195 din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Galați, cu

privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul C.V.I. și eu

privire la latura civilă a cauzei referitoare la inculpații D.N.F., T.B., T.A.,

B.G. și M.L. și în rejudecare:

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului C.V.I. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și e)

C. pen.

de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare reținând cu privire la

această

infracțiune prevederile art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa

mai sus arătată cu pedepsele de 1 an

închisoare și 6 luni închisoare aplicate aceluiași inculpat pentru

infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 322 alin. (3) C.

pen. stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate

inculpatului C.V.I., pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit în

baza art. 86

2

C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare a stabilit ca

inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune

de

pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea ; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Conform dispozițiilor

art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei.

A redus despăgubirile

la care au fost obligați inculpații D.N.

.T.B.,

T.A., B.G. și M.L. către

partea civilă G.M. de la suma de 141.162.736

ROL la suma de 581.368 ROL.

Prin aceeași

decizie, instanța de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații M.F., G.D.T.

și

de partea civilă G.M.

A menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii penale apelate.

În baza art. 192

alin. (2) și (4) C. proc. pen. i-a obligat pe inculpații M.F., G.D.T. și pe

partea civilă G.M. la plata sumelor de câte 50 lei fiecare, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a

fost în mod corect reținută de instanța de

fond,

pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator

administrat

în cauză și că faptele deduse judecății au fost încadrate corespunzător în

textele de lege prevăzute de Codul penal.

Referitor la

motivele de apel invocate de inculpați, Curtea de Apel Galați a reținut că

acestea sunt fondate doar în parte, restul criticilor formulate fiind

neîntemeiate.

Astfel în ceea

ce privește apelul declarat de inculpatul C.V.I. instanța de prim control

judiciar a înlăturat

solicitarea acestuia

de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatând

că la dosar existau

probe certe că inculpatul nu numai că a lovit-o pe partea vătămată R.M., ci i-a

sustras acesteia și telefonul mobil, reținând în acest sens declarațiile

constante ale părții vătămate ( fila 34 dosar urmărire penală, fila 51 dosar

fond) care a arătat că la

intrarea în

restaurant a fost întâmpinat de inculpatul C.V.

, care i-a luat un

telefon mobil marca Motorola din buzunarul de la piept și I-a lovit cu pumnii

și cu picioarele, susțineri ce au fost confirmate de depozițiile martorilor B.A.

și A.M.

De asemenea, instanța de apel a constat că nu

este justificată revenirea martorului B.A. asupra declarației date în faza de

urmărire (când a arătat că inculpatul C.V.I. i-a cerut părții vătămate restituirea

unei datorii de 200 de Euro, după care i-a luat acesteia un telefon mobil și a

lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele pentru ca ulterior partea vătămată

să fie lovită și de inculpații

M.F. și G.D. (filele

151,152 dosar urmărire penală), susținând că acesta nu avea asupra sa vreun

telefon mobil, apreciind că

acesta a relatat adevărul atunci când a dat

prima declarație, la numai câteva zile de la data săvârșirii faptei și când a

văzut momentul sustragerii telefonului de către inculpat (filele 36, 37 dosar

de fond vol.

II).

S-a mai constatat că existența telefonului

mobil asupra părții

vătămate, precum și

motivul pentru care aceasta a fost agresată , au fost

confirmate și de

inculpații D.N.F., T.B., T.A.

, B.G. și M.L.,

acesta fiind și motivul pentru

care între aceștia și grupul inculpatului

C.V. a izbucnit ulterior un alt conflict.

Instanța de prim control judiciar a apreciat

celelalte declarații ( din care rezulta că partea vătămată nu avut vreun

telefon mobil asupra ei) date de martorii V.I.L., F.I.A. și V.I.A. ca fiind

subiective, întrucât aceștia făceau parte din grupul inculpatului C.V.I.

Fată de cele mai sus

arătate Curtea a constatat că la do