ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76/F din 19

februarie 2002, Tribunalul Galați a dispus în conformitate cu dispozițiile art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de

inculpatul D.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C.

pen., în infracțiunile de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.

(parte vătămată V.V.) și ultraj prevăzut de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen.

(parte vătămată S.I.) și în această nouă încadrare juridică l-a condamnat pe

inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din 22 iunie 2000,

parte vătămată V.V.) și la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen. (fapta

din 22 iunie 2000, parte vătămată S.I.).

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul D.M. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, sporită la un an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 22 iunie

2000, la 26 iunie 2000.

A constatat că părțile vătămate V.V.

și S.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza dispozițiilor art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 22 iunie 2002, inculpatul

a adresat în ședința de judecată expresii jignitoare judecătorului, partea

vătămată V.V.

La cererea judecătorului, partea

vătămată S.I., lucrător în cadrul IPJ Buzău, a intervenit, încercând să-l

îndepărteze din sală pe inculpat.

În cele din urmă inculpatul, după ce

a agresat subofițerul, a fost scos din sala de judecată și condus la sediul

poliției pentru cercetări.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul D.M. a declarat apel, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea

infracțiunilor de ultraj.

În subsidiar, s-a cerut aplicarea

dispozițiilor art. 18

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 464 din 12

septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului D.M., ca

nefondat.

Declarând recurs, inculpatul, prin

apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat a se reține că faptele săvârșite nu

întrunesc gradul de pericol social necesar pentru a fi considerate infracțiuni

și să se facă aplicarea art. 18

1

C. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În aprecierea în concret a gradului

de pericol social trebuie să se țină seama, potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de

persoana și conduita făptuitorului.

În speță, nu era cazul a se face

aplicarea art. 18

1

C. pen.

Este de necontestat că inculpatul a

adresat părții vătămate V.V., judecător la Judecătoria Buzău, în timpul ședinței de judecată, cuvinte jignitoare și în aceeași

împrejurare s-a manifestat violent față de partea vătămată S.I., polițist aflat

în exercițiul funcțiunii, pe care l-a îmbrâncit, instanța având suficiente

temeiuri să constate că activitatea delictuală comisă de inculpat întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.

Consecințele pe care le pot avea

faptele de felul celor comise de inculpat asupra prestigiului instituției în

care partea vătămată își desfășoară activitatea, prezintă pericolul social

accentuat, în mod corect dispunându-se condamnarea acestuia.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins, dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul D.M., împotriva deciziei penale nr. 464 din 12 septembrie 2002, a Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului, 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2003.