ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.464 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați. S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat V.F., lipsind inculpatul. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a considerat hotărârile pronunțate ca nelegale, faptele comise neîntrunind gradul de pericol social, cerând să se facă aplicarea art.18 1 din Codul penal. Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe deplin stabilită.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.76/F din 19 februarie 2002, Tribunalul Galați a dispus în conformitate cu dispozițiile art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.M., din două infracțiuni prevăzute de art.239 alin.1 și 3 Cod penal, în infracțiunile de ultraj prevăzute de art.239 alin.1 și 3 Cod penal (parte vătămată V.V.) și ultraj prevăzut de art.239 alin.2 și 3 Cod penal (parte vătămată S.I.) și în această nouă încadrare juridică l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 și 3 Cod penal (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată V.V.) și la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 și 3 Cod penal (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată S.I.).

În conformitate cu dispozițiile art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare sporită la un an închisoare. În baza dispozițiilor art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani. În temeiul dispozițiilor art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 22 iunie 2000 la 26 iunie 2000. A constatat că părțile vătămate V.V. și S.I. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 22 iunie 2002 inculpatul a adresat în ședința de judecată expresii jignitoare judecătorului, partea vătămată V.V. La cererea judecătorului, partea vătămată S.I., lucrător în cadrul IPJ Buzău, a intervenit, încercând să-l îndepărteze din sală pe inculpat. În cele din urmă inculpatul, după ce a agresat pe subofițer, a fost scos din sala de judecată și condus la sediul poliției pentru cercetări. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa. În subsidiar, a cerut aplicarea dispozițiilor art.18 1 Cod penal. Prin decizia penală nr.464 din 12 septembrie 2002 Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Declarând recurs, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat a se reține că faptele săvârșite nu întrunesc gradul de pericol social pentru a fi considerate infracțiuni și să se facă aplicarea art.18 1 Cod penal. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art.18 1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În speță, nu era cazul a se face aplicarea art.18 1 Cod penal. Este de necontestat că inculpatul a adresat părții vătămate V.V. – judecător, - în timpul ședinței de judecată, cuvinte jignitoare și în aceeași împrejurare s-a manifestat violent față de partea vătămată S.I., polițist aflat în exercițiul funcțiunii, pe care l-a îmbrâncit, instanța având suficiente temeiuri să constate că activitatea delictuală comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj. În raport cu consecințele pe care le pot avea faptele de felul celor comise de inculpat, acestea prezintă pericolul social accentuat, în mod corect dispunându-se condamnarea acestuia. În consecință, recursul inculpatului va fi respins dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.464 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați , ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.