ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei

penale nr.464 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

S-a

prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat V.F., lipsind inculpatul.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a considerat hotărârile pronunțate ca nelegale, faptele comise

neîntrunind gradul de pericol social, cerând să se facă aplicarea art.18

1

din Codul penal.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe

deplin stabilită.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.76/F din 19 februarie 2002, Tribunalul Galați a dispus în

conformitate cu dispozițiile art.334 Cod procedură penală, schimbarea

încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.M., din două infracțiuni

prevăzute de art.239 alin.1 și 3 Cod penal, în infracțiunile de ultraj

prevăzute de art.239 alin.1 și 3 Cod penal (parte vătămată V.V.) și ultraj

prevăzut de art.239 alin.2 și 3 Cod penal (parte vătămată S.I.) și în această

nouă încadrare juridică l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.1

și 3 Cod penal (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată V.V.) și la o pedeapsă

de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de

art.239 alin.2 și 3 Cod penal (fapta din 22 iunie 2000, parte vătămată S.I.).

În

conformitate cu dispozițiile art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare sporită la un

an închisoare.

În

baza dispozițiilor art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare

prevăzut de art.82 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani.

În

temeiul dispozițiilor art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive, de la 22 iunie 2000 la 26 iunie 2000.

A

constatat că părțile vătămate V.V. și S.I. nu    s-au constituit părți civile

în cauză.

În

baza dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat

la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În

ziua de 22 iunie 2002 inculpatul a adresat în ședința de judecată expresii

jignitoare judecătorului, partea vătămată V.V.

La

cererea judecătorului, partea vătămată S.I., lucrător în cadrul IPJ Buzău, a

intervenit, încercând să-l îndepărteze din sală pe inculpat.

În

cele din urmă inculpatul, după ce a agresat pe subofițer, a fost scos din sala

de judecată și condus la sediul poliției pentru cercetări.

Împotriva

acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa.

În

subsidiar, a cerut aplicarea dispozițiilor art.18

1

Cod penal.

Prin

decizia penală nr.464 din 12 septembrie 2002 Curtea de Apel Galați a respins

apelul inculpatului ca nefondat.

Declarând

recurs, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat a se

reține că faptele săvârșite nu întrunesc gradul de pericol social pentru a fi

considerate infracțiuni și să se facă aplicarea art.18

1

Cod penal.

Recursul

declarat este nefondat.

Potrivit

art.18

1

Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea

penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și

conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La

stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama,

potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În

speță, nu era cazul a se face aplicarea art.18

1

Cod penal.

Este

de necontestat că inculpatul a adresat părții vătămate V.V. – judecător, - în

timpul ședinței de judecată, cuvinte jignitoare și în aceeași împrejurare s-a

manifestat violent față de partea vătămată S.I., polițist aflat în exercițiul

funcțiunii, pe care l-a îmbrâncit, instanța având suficiente temeiuri să

constate că activitatea delictuală comisă de inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de ultraj.

În

raport cu consecințele pe care le pot avea faptele de felul celor comise de

inculpat, acestea prezintă pericolul social accentuat, în mod corect

dispunându-se condamnarea acestuia.

În

consecință, recursul inculpatului va fi respins dispunându-se conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat  de inculpatul D.M. împotriva

deciziei penale nr.464 din  12 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați , ca

nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului  1.100.000 lei,  din

care suma de  300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.