ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5283/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 21 mai 2003, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul M.F.I. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 și în baza acestui text a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an, după executarea pedepsei principale. Conform art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 ianuarie 2003 la zi, respectiv la 21 mai 2003. Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu era arestat în altă cauză. În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul H.F.V. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1), în referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în baza acestei încadrări juridice a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 ianuarie 2003 la zi, respectiv 21 mai 2003. Conform art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Potrivit art. 250 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu era arestat în altă cauză. În conformitate cu dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 526 grame cannabis (rămasă din cantitatea de 532,86 grame cannabis) găsită asupra inculpatului H.F.V. și care se află depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P. Galați, D.G.C.C.O.A. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații la plata a câte 1.800.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 600.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Inculpații M.F.I. și H.F.V. se cunosc de mai mult timp, fiind colegi de serviciu. În cursul lunii august 2002, inculpatul M.F.I. a intrat în posesia unei cantități de cannabis, într-o modalitate cel puțin bizară. Astfel, acesta a declarat că în timp ce se afla la locuința sa, a văzut pe fereastră un grup de tineri ce alergau ca și cum ar fi fost urmăriți de către cineva, iar a doua zi, a găsit o sacoșă în fața ușii de la boxă, în care se afla o substanță vegetală uscată, despre care ulterior și-a dat seama că este cannabis. Ulterior, l-a contactat pe inculpatul H.F.V., propunându-i acestuia să-i găsească eventuali cumpărători în căminele studențești din Galați, întrucât știa că acesta din urmă este student, spunându-i că prețul unui kg.

de cannabis este între 1000 - 1200 dolari S.U.A. Inculpatul H.F.V. a acceptat propunerea și a primit, într-un plic, o mostră de cannabis, iar după câteva ore s-a deplasat la locuința inculpatului M.F.I., căruia i-a spus că a găsit un client care dorește să cumpere întreaga cantitate de cannabis, oferind suma de 800 dolari/kg. Fiind de acord cu prețul oferit, inculpatul M.F.I. a luat sacoșa cu cannabis și s-a deplasat la consignația aparținând SC M. SRL Galați, din apropierea blocului său unde, în prezența martorului I.I. a cântărit sacoșa, constatând că are 520 grame. Fiind întrebat de către martor ce are în sacoșă, acesta i-a răspuns că sunt plante pentru ceai. Întorcându-se în locuința sa, unde rămăsese inculpatul H.F.V., i-a dat sacoșa cu cannabis, spunându-i ce cantitate conține.

Inculpatul H.F.V. a părăsit locuința martorului M.F.I., s-a deplasat într-un bar din micro 38, unde a și fost depistat de către organele de poliție care au găsit asupra sa sacoșa cu cannabis și care a fost ulterior cântărită la farmacia R., rezultând cantitate de 512 grame. Ulterior, planta găsită în sacoșă a fost trimisă spre expertizare, prin raportul de constatare tehnico-științifică stabilindu-se că acesta constituie cannabis, în conținutul căruia s-a evidențiat tetrahidrocanabinal, substanță ce face o parte din categoria drogurilor de mare risc. De asemenea, la cântărire a rezultat o cantitate de 532,86 grame, în urma expertizării rămânând o cantitate de 526 grame. Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu procesul verbal de depistare, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor M.A.I., I.I., M.M.C., M.D.G., coroborate cu declarațiile inculpaților.

Deși în faza de urmărire penală ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, în faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.F.I. a declarat că doar a văzut despre ce plantă este vorba și că a dorit doar să-și verifice presupunerea, sens în care a luat legătura cu celălalt inculpat, dar că nu-și propusese nici un plan în legătură cu ceea ce va face în situația în care se confirmă că este vorba de cannabis. De asemenea, inculpatul H.F.V., a revenit fără nici o justificare asupra declarației dată în faza de urmărire penală, susținând că inculpatul M.F.I. i-a cerut doar să afle dacă este vorba de cannabis, iar el a acceptat și a luat de la acesta mai multe mostre pe care le-a consumat, intenționând să facă același lucru cu întreaga cantitate primită.

S-a reținut că aceste noi depoziții ale inculpaților nu sunt justificate de către aceștia în nici un mod, și nu pot fi luate în considerare atâta timp cât, la luarea primelor declarații, când nu avuseseră ocazia și timpul necesar pentru a putea lua legătura între ei, au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus și cu atât mai mult cu cât noile declarații nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. În sprijinul ideii că primele declarații ale acestora sunt conforme cu realitatea, este declarația martorului M.A.I., care fiind împreună cu inculpatul M.F.I., acesta părea grăbit și agitat. De asemenea, se pune întrebarea de ce ar fi recunoscut că inculpații au săvârșit asemenea fapte, dacă în realitate erau nevinovați, cu atât mai mult cu cât, nici unul dintre ei nu a declarat că ar fi fost supuși vreunei cercetări abuzive.

Toate aceste considerente conduc la concluzia că inculpatul M.F.I. a știut că deține în locuința sa cannabis și că l-a oferit celuilalt inculpat pentru a-l valorifica, iar că inculpatul H.F.V. a știut că este vorba de cannabis și a fost de acord să primească această substanță de la inculpatul M.F.I. cu scopul de a o valorifica către alte persoane. Deși la expertiza tehnico-științifică efectuată în cauză, în conținutul cannabisului s-a pus în evidență tetrahidrocanabinol (ZHC), substanță ce intră în categoria drogurilor de mare risc, nu există nici o probă care să conducă la concluzia că cei doi inculpați aveau cunoștință de existența acestei substanțe în conținutul cannabisului, acest lucru neputând fi observat cu ochiul liber.

De altfel, până la sosirea raportului de expertiză care a menționat prezența THC-ului, urmărirea penală fusese începută doar pentru infracțiunea prevăzută la alineatul 1 al art. 2 din Legea nr. 143/2000. Deși ulterior, li s-a adus la cunoștință inculpaților acest aspect, nu s-a stabilit prin nici un mijloc de probă că aceștia au cunoscut prezența acestei substanțe în cannabis. Cum dubiul profită inculpatului, iar potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) C. pen., nu poate fi avută în vedere ca circumstanță agravantă, o împrejurare pe care inculpatul nu a cunoscut-o, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul înlăturării din încadrarea juridică, astfel cum a fost stabilită prin rechizitoriu, a alineatului 2 al art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Întrucât inculpatul H.F.V. a indicat organelor de urmărire penală cine este persoana care i-a dat cannabisul, ajutând în acest fel la descoperirea participanților, în încadrarea juridică a faptei săvârșite de acestea, vor fi reținute și dispozițiile art. 16 din aceeași lege care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă. Un aspect ce a iscat controverse a fost lipsa procesului-verbal de sigilare a pungii cu cannabis care, coroborată cu diferențele de greutate rezultate în urma cântăririlor de către inculpați, apoi de către organele de urmărire penală și, în final de către Laboratorul de analize fizico-chimice droguri), au determinat pe apărătorii inculpaților să solicite restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale sau achitarea acestora, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. S-a reținut că nici una dintre aceste cereri nu este fondată, întrucât vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele administrate în cauză, iar sigilarea pungii cu cannabis este dovedită, acest aspect fiind menționat atât în ordonanța de efectuare a expertizei cât și în procesul verbal de predare-primire, ambele conținând precizarea că a fost aplicat sigiliul tip MI cu nr. 31038. Lipsa încheierii procesului verbal de sigilare, deși constituie o omisiune a organelor de urmărire penală, nu reprezintă un motiv care să justifice restituirea cauzei la parchet și nici achitarea inculpaților, iar diferența dintre cantitățile indicate în urma celor trei cântăriri, ar putea fi datorate faptului că au fost folosite diferite aparate de cântărire, fiecare dintre acestea având o precizie mai mare sau mai mică.

Având în vedere că la Laboratorul de analize fizico-chimice droguri s-a stabilit cantitatea de substanță atât în grame, cât și în miligrame, și întrucât astfel de laboratoare sunt date cu aparate de măsurat performante, instanța a luat în considerare greutatea stabilită de către acest laborator. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații M.F.I. și H.F.V. În apelul său, parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate sub mai multe aspecte și anume: Printr-un prim motiv de apel s-a susținut că, în mod greșit instanța de judecată a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații M.F.I.

și H.F.V., susținând astfel că, încadrarea juridică dată prin rechizitoriu este cea corectă. Conform art. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 143/2000 constituie droguri plantele și substanțele stupefiante și psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe înscrise în tabelele nr. I-III. Că în tabelul nr. III se regăsește la poziția 13 cannabisul, ca drog de risc, iar în tabelul nr. I al drogurilor de mare risc, figurează la poziția 49, tetrahidrocanabinolul. Cannabisul și tetrahidrocanabinolul sunt droguri distincte legale, ale căror proprietăți psihotrope, de intensități diferite, au dus inclusiv la diferențieri din punct de vedere al tratamentului sancționator penal. În aceste condiții, având în vedere definiția legală a noțiunii de drog, este evident că încadrarea juridică a faptei comise de inculpați este cea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai susținut prin alt motiv de apel că sentința penală este și netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților H.F.V. și M.F.I. Potrivit art. 81 C. pen., instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: - pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani; - infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; - se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. S-a apreciat că în cauză nu este întrunită cea de a treia condiție cumulativă în sensul că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia dacă se are în vedere: - natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute în sarcina lor; - modalitatea concretă de comitere: în sensul că din luna august 2002 până în luna ianuarie 2003, inculpatul M.F.I.

a deținut la locuința sa cantitatea de 520 grame cannabis T.H.C. Această cantitate i-a dat-o apoi inculpatului H.F.V. în scopul de a o valorifica; - cantitatea de cannabis deținută pentru valorificare este foarte mare 520 grame; - amploarea deosebită pe care aceste fapte au luat-o în rândul comunității. Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 277 din 21 mai 2003 a Tribunalului Galați, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpaților H.F.V. și M.F.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.

În apelurile lor, inculpații M.F.I. și H.F.V. personal și prin apărători, au solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, în temeiul art. 333 C. proc. pen. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 13 A din 16 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și de către inculpații M.F.I. și H.F.V. împotriva sentinței penale nr. 277 din 21 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Galați. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, parchetul și cei doi inculpați.

Atât parchetul, precum și cei doi inculpați, au reluat criticile aduse prin apelurile formulate. Recursurile sunt nefondate. Examinându-se actele și probatoriul administrat atât la urmărirea penală, precum și pe timpul cercetării judecătorești în raport de criticile aduse de p archet și cei doi inculpați, dar și din oficiu, se constată că au fost evaluate corect, așa încât situația de fapt reținută este corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de făptuitori. În consecință, neobservându-se nici un fel de omisiuni sau interpretări eronate a probelor, se va menține situația de fapt stabilită de ambele instanțe. Se mai reține că și încadrarea juridică dată de către instanțe este cea corectă și legală fiind corespunzătoare situației de fapt din cauză.

Individualizarea pedepselor atât sub aspectul cuantumului, precum și al modalităților de executare dispuse, se apreciază de asemenea ca fiind în limitele legale și bine diferențiată de la inculpat la inculpat, iar suspendarea condiționată a executării sancțiunilor penale aplicate, se justifică și în fapt și în drept. În consecință și sub acest aspect criticile aduse, nu pot fi primite. În acest context, se constată că și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 au fost aplicate pe deplin justificat față de inculpatul H.F.V., ca circumstanță atenuantă de diminuare a pedepsei. Apoi, aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., nu înseamnă decât o verificare în plus pe durata termenului de încercare, a conduitei în societate a inculpatului, astfel după cum o prevăd articolele 81 și art. 82 C. pen.

și care comportare, dacă nu va fi cea legală, atrage în mod obligatoriu revocarea acestei măsuri și executarea, în regim de detenție a pedepsei aplicate. Ca atare, aplicarea art. 81 C. pen., va fi menținută. Pentru toate aceste considerente, atât recursul parchetului, precum și cele ale celor doi inculpați și după verificarea din oficiu a hotărârii atacate, se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații H.F.V. și M.F.I., împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.