ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5283/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5283/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277

din 21 mai 2003, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul M.F.I. din infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 și în baza

acestui text a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de un an, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 81 și art. 82

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24

ianuarie 2003 la zi, respectiv la 21 mai 2003.

Conform art. 350 alin. (3)

lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului,

dacă nu era arestat în altă cauză.

În temeiul dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

săvârșite de inculpatul H.F.V. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

2 alin. (1), în referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în baza acestei

încadrări juridice a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 ianuarie 2003

la zi, respectiv 21 mai 2003.

Conform art. 81 și art. 82

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Potrivit art. 250 alin. (3)

lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului,

dacă nu era arestat în altă cauză.

În conformitate cu

dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de

526 grame cannabis (rămasă din cantitatea de 532,86 grame cannabis) găsită

asupra inculpatului H.F.V. și care se află depusă la camera de corpuri delicte

a I.G.P. Galați, D.G.C.C.O.A.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat inculpații la plata a câte 1.800.000 lei fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 600.000 lei onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, a fost avansat din

fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, pe baza analizei întregului material probator administrat în

cauză, a reținut următoarele:

Inculpații M.F.I. și H.F.V.

se cunosc de mai mult timp, fiind colegi de serviciu. În cursul lunii august

2002, inculpatul M.F.I. a intrat în posesia unei cantități de cannabis, într-o

modalitate cel puțin bizară.

Astfel, acesta a declarat că

în timp ce se afla la locuința sa, a văzut pe fereastră un grup de tineri ce

alergau ca și cum ar fi fost urmăriți de către cineva, iar a doua zi, a găsit o

sacoșă în fața ușii de la boxă, în care se afla o substanță vegetală uscată,

despre care ulterior și-a dat seama că este cannabis.

Ulterior, l-a contactat pe

inculpatul H.F.V., propunându-i acestuia să-i găsească eventuali cumpărători în

căminele studențești din Galați, întrucât știa că acesta din urmă este student,

spunându-i că prețul unui kg. de cannabis este între 1000 - 1200 dolari S.U.A.

Inculpatul H.F.V. a acceptat

propunerea și a primit, într-un plic, o mostră de cannabis, iar după câteva ore

s-a deplasat la locuința inculpatului M.F.I., căruia i-a spus că a găsit un

client care dorește să cumpere întreaga cantitate de cannabis, oferind suma de

800 dolari/kg.

Fiind de acord cu prețul

oferit, inculpatul M.F.I. a luat sacoșa cu cannabis și s-a deplasat la

consignația aparținând SC M. SRL Galați, din apropierea blocului său unde, în

prezența martorului I.I. a cântărit sacoșa, constatând că are 520 grame.

Fiind întrebat de către

martor ce are în sacoșă, acesta i-a răspuns că sunt plante pentru ceai.

Întorcându-se în locuința

sa, unde rămăsese inculpatul H.F.V., i-a dat sacoșa cu cannabis, spunându-i ce

cantitate conține.

Inculpatul H.F.V. a părăsit

locuința martorului M.F.I., s-a deplasat într-un bar din micro 38, unde a și

fost depistat de către organele de poliție care au găsit asupra sa sacoșa cu

cannabis și care a fost ulterior cântărită la farmacia R., rezultând cantitate

de 512 grame.

Ulterior, planta găsită în

sacoșă a fost trimisă spre expertizare, prin raportul de constatare

tehnico-științifică stabilindu-se că acesta constituie cannabis, în conținutul

căruia s-a evidențiat tetrahidrocanabinal, substanță ce face o parte din

categoria drogurilor de mare risc. De asemenea, la cântărire a rezultat o cantitate

de 532,86 grame, în urma expertizării rămânând o cantitate de 526 grame.

Situația de fapt descrisă

mai sus a fost dovedită cu procesul verbal de depistare, raport de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor M.A.I., I.I., M.M.C., M.D.G., coroborate

cu declarațiile inculpaților.

Deși în faza de urmărire

penală ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea

descrisă mai sus, în faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.F.I. a

declarat că doar a văzut despre ce plantă este vorba și că a dorit doar să-și

verifice presupunerea, sens în care a luat legătura cu celălalt inculpat, dar

că nu-și propusese nici un plan în legătură cu ceea ce va face în situația în

care se confirmă că este vorba de cannabis.

De asemenea, inculpatul

H.F.V., a revenit fără nici o justificare asupra declarației dată în faza de

urmărire penală, susținând că inculpatul M.F.I. i-a cerut doar să afle dacă

este vorba de cannabis, iar el a acceptat și a luat de la acesta mai multe

mostre pe care le-a consumat, intenționând să facă același lucru cu întreaga

cantitate primită.

S-a reținut că aceste noi

depoziții ale inculpaților nu sunt justificate de către aceștia în nici un mod,

și nu pot fi luate în considerare atâta timp cât, la luarea primelor

declarații, când nu avuseseră ocazia și timpul necesar pentru a putea lua

legătura între ei, au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă

mai sus și cu atât mai mult cu cât noile declarații nu se coroborează cu nici

un alt mijloc de probă.

În sprijinul ideii că

primele declarații ale acestora sunt conforme cu realitatea, este declarația

martorului M.A.I., care fiind împreună cu inculpatul M.F.I., acesta părea

grăbit și agitat.

De asemenea, se pune

întrebarea de ce ar fi recunoscut că inculpații au săvârșit asemenea fapte,

dacă în realitate erau nevinovați, cu atât mai mult cu cât, nici unul dintre ei

nu a declarat că ar fi fost supuși vreunei cercetări abuzive.

Toate aceste considerente

conduc la concluzia că inculpatul M.F.I. a știut că deține în locuința sa

cannabis și că l-a oferit celuilalt inculpat pentru a-l valorifica, iar că

inculpatul H.F.V. a știut că este vorba de cannabis și a fost de acord să

primească această substanță de la inculpatul M.F.I. cu scopul de a o valorifica

către alte persoane.

Deși la expertiza

tehnico-științifică efectuată în cauză, în conținutul cannabisului s-a pus în

evidență tetrahidrocanabinol (ZHC), substanță ce intră în categoria drogurilor

de mare risc, nu există nici o probă care să conducă la concluzia că cei doi

inculpați aveau cunoștință de existența acestei substanțe în conținutul

cannabisului, acest lucru neputând fi observat cu ochiul liber.

De altfel, până la sosirea

raportului de expertiză care a menționat prezența THC-ului, urmărirea penală

fusese începută doar pentru infracțiunea prevăzută la alineatul 1 al art. 2 din

Legea nr. 143/2000.

Deși ulterior, li s-a adus

la cunoștință inculpaților acest aspect, nu s-a stabilit prin nici un mijloc de

probă că aceștia au cunoscut prezența acestei substanțe în cannabis.

Cum dubiul profită

inculpatului, iar potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) C. pen., nu poate fi

avută în vedere ca circumstanță agravantă, o împrejurare pe care inculpatul nu

a cunoscut-o, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, în

sensul înlăturării din încadrarea juridică, astfel cum a fost stabilită prin

rechizitoriu, a alineatului 2 al art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Întrucât inculpatul H.F.V. a

indicat organelor de urmărire penală cine este persoana care i-a dat

cannabisul, ajutând în acest fel la descoperirea participanților, în încadrarea

juridică a faptei săvârșite de acestea, vor fi reținute și dispozițiile art. 16

din aceeași lege care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Un aspect ce a iscat

controverse a fost lipsa procesului-verbal de sigilare a pungii cu cannabis

care, coroborată cu diferențele de greutate rezultate în urma cântăririlor de

către inculpați, apoi de către organele de urmărire penală și, în final de

către Laboratorul de analize fizico-chimice droguri), au determinat pe

apărătorii inculpaților să solicite restituirea cauzei la parchet pentru

completarea urmăririi penale sau achitarea acestora, în baza art. 10 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen.

S-a reținut că nici una

dintre aceste cereri nu este fondată, întrucât vinovăția inculpaților a fost

dovedită cu probele administrate în cauză, iar sigilarea pungii cu cannabis

este dovedită, acest aspect fiind menționat atât în ordonanța de efectuare a

expertizei cât și în procesul verbal de predare-primire, ambele conținând

precizarea că a fost aplicat sigiliul tip MI cu nr. 31038.

Lipsa încheierii procesului

verbal de sigilare, deși constituie o omisiune a organelor de urmărire penală,

nu reprezintă un motiv care să justifice restituirea cauzei la parchet și nici

achitarea inculpaților, iar diferența dintre cantitățile indicate în urma celor

trei cântăriri, ar putea fi datorate faptului că au fost folosite diferite

aparate de cântărire, fiecare dintre acestea având o precizie mai mare sau mai

mică.

Având în vedere că la

Laboratorul de analize fizico-chimice droguri s-a stabilit cantitatea de

substanță atât în grame, cât și în miligrame, și întrucât astfel de laboratoare

sunt date cu aparate de măsurat performante, instanța a luat în considerare

greutatea stabilită de către acest laborator.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpații M.F.I. și H.F.V.

În apelul său, parchetul a

invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate sub mai multe

aspecte și anume:

Printr-un prim motiv de apel

s-a susținut că, în mod greșit instanța de judecată a dispus în baza art. 334

C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații M.F.I. și

H.F.V., susținând astfel că, încadrarea juridică dată prin rechizitoriu este

cea corectă.

Conform art. 1 lit. b) și c)

din Legea nr. 143/2000 constituie droguri plantele și substanțele stupefiante

și psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe

înscrise în tabelele nr. I-III.

Că în tabelul nr. III se

regăsește la poziția 13 cannabisul, ca drog de risc, iar în tabelul nr. I al

drogurilor de mare risc, figurează la poziția 49, tetrahidrocanabinolul.

Cannabisul și

tetrahidrocanabinolul sunt droguri distincte legale, ale căror proprietăți

psihotrope, de intensități diferite, au dus inclusiv la diferențieri din punct

de vedere al tratamentului sancționator penal.

În aceste condiții, având în

vedere definiția legală a noțiunii de drog, este evident că încadrarea juridică

a faptei comise de inculpați este cea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

S-a mai susținut prin alt

motiv de apel că sentința penală este și netemeinică sub aspectul modalității de

executare a pedepselor aplicate inculpaților H.F.V. și M.F.I.

Potrivit art. 81 C. pen.,

instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

- pedeapsa aplicată este

închisoare de cel mult 3 ani;

- infractorul nu a mai fost

condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni;

- se apreciază că scopul

pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

S-a apreciat că în cauză nu

este întrunită cea de a treia condiție cumulativă în sensul că scopul pedepsei

nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia dacă se are în

vedere:

- natura și gravitatea

deosebită a infracțiunii reținute în sarcina lor;

- modalitatea concretă de

comitere: în sensul că din luna august 2002 până în luna ianuarie 2003,

inculpatul M.F.I. a deținut la locuința sa cantitatea de 520 grame cannabis

T.H.C. Această cantitate i-a dat-o apoi inculpatului H.F.V. în scopul de a o

valorifica;

- cantitatea de cannabis

deținută pentru valorificare este foarte mare 520 grame;

- amploarea deosebită pe

care aceste fapte au luat-o în rândul comunității.

Pentru aceste considerente,

în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 277 din 21 mai

2003 a Tribunalului Galați, iar în rejudecare să se dispună condamnarea

inculpaților H.F.V. și M.F.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.

În apelurile lor, inculpații

M.F.I. și H.F.V. personal și prin apărători, au solicitat în principal

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., iar în subsidiar, restituirea cauzei la parchet pentru completarea

urmăririi penale, în temeiul art. 333 C. proc. pen.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 13 A din 16 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și de

către inculpații M.F.I. și H.F.V. împotriva sentinței penale nr. 277 din 21 mai

2003 pronunțată de Tribunalul Galați.

Nemulțumiți și de această

hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, parchetul și cei doi

inculpați.

Atât parchetul, precum și

cei doi inculpați, au reluat criticile aduse prin apelurile formulate.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele și

probatoriul administrat atât la urmărirea penală, precum și pe timpul

cercetării judecătorești în raport de criticile aduse de

p

archet și cei doi inculpați, dar și

din oficiu, se constată că au fost evaluate corect, așa încât situația de fapt

reținută este corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de

făptuitori.

În consecință,

neobservându-se nici un fel de omisiuni sau interpretări eronate a probelor, se

va menține situația de fapt stabilită de ambele instanțe.

Se mai reține că și

încadrarea juridică dată de către instanțe este cea corectă și legală fiind

corespunzătoare situației de fapt din cauză.

Individualizarea pedepselor

atât sub aspectul cuantumului, precum și al modalităților de executare dispuse,

se apreciază de asemenea ca fiind în limitele legale și bine diferențiată de la

inculpat la inculpat, iar suspendarea condiționată a executării sancțiunilor

penale aplicate, se justifică și în fapt și în drept.

În consecință și sub acest

aspect criticile aduse, nu pot fi primite.

În acest context, se

constată că și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 au fost aplicate pe

deplin justificat față de inculpatul H.F.V., ca circumstanță atenuantă de

diminuare a pedepsei.

Apoi, aplicarea prevederilor

art. 81 C. pen., nu înseamnă decât o verificare în plus pe durata termenului de

încercare, a conduitei în societate a inculpatului, astfel după cum o prevăd

articolele 81 și art. 82 C. pen. și care comportare, dacă nu va fi cea legală,

atrage în mod obligatoriu revocarea acestei măsuri și executarea, în regim de

detenție a pedepsei aplicate.

Ca atare, aplicarea art. 81

C. pen., va fi menținută.

Pentru toate aceste

considerente, atât recursul parchetului, precum și cele ale celor doi inculpați

și după verificarea din oficiu a hotărârii atacate, se vor respinge, ca

nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

și inculpații H.F.V. și M.F.I., împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 16

ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2004.