ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 260 din 3

octombrie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații:

-

S.V.S.

,

-

I.S.

la câte:

- 8 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a interzicerii pe 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen.,

a condamnat pe fiecare inculpat la câte:

- 6 luni închisoare.

A contopit pedepsele, a aplicat

fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, care se execută și pedeapsa

complimentară.

Pe perioada și în condițiile art. 71

C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus prevenția de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul S.V.S.

și de la 4 decembrie 2001, pentru inculpatul I.S. I-a obligat pe inculpați, în

solidar, la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă Ș.P.

A respins acțiunea civilă a părții

civile B.R.

A confiscat spre distrugere de la

inculpatul S.V.S. un topor și de la inculpatul I.S. un ciocan și i-a obligat pe

inculpați la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ș.P.

Fiecare inculpat a fost obligat la

5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Cei doi inculpați locuiesc împreună

într-un apartament de bloc situat în comuna Vladimirescu, jud. Arad. În data de

15 august 2000, inculpatul S.V.S., enervat de copiii care se jucau în fața

blocului, i-a amenințat cu cuțitul, fapt care a determinat-o pe partea vătămată

Ș.P. să intervină, cerând inculpatului să se comporte civilizat. Observațiile

făcute de partea vătămată i-au deranjat pe cei doi inculpați, care din acel

moment au amenințat-o atât pe partea vătămată, cât și pe membrii familiei

acestuia.

În seara zilei de 25 august 2000,

partea vătămată Ș.P. a trecut împreună cu numita G.A. și F.L. prin fața

blocului unde locuiesc cei doi inculpați, fiind atacați de inculpatul S.V.S.,

care era înarmat cu un topor. Inculpatul S.V.S. a încercat să lovească partea

vătămată Ș.P. cu toporul în cap, dar partea a parat lovitura cu mâna, fiind

tăiat la braț. Inculpatul i-a aplicat o nouă lovitură de topor în zona

spatelui, în acest timp partea vătămată fiind lovită cu ciocanul de coinculpat.

La strigătele de ajutor ale numitei G.A., s-au apropiat mai multe persoane,

printre care și mama părții vătămate, numita Ș.F., care s-a interpus, încercând

să-și apere fiul, între acesta și agresori, fiind la rândul ei lovită cu

ciocanul de către inculpatul I.S. Inculpatul S.V.S. a ridicat toporul pentru a

lovi cu el, dar a intervenit partea vătămată B.R., care a împins-o pe Ș.F. și a

parat lovitura cu piciorul. Inculpații au continuat agresiunea față de această

parte vătămată, loviturile fiind direcționate spre cap, dar au fost parate de

partea vătămată.

La scandal a asistat un număr mare

de persoane, peste 50 de locuitori, care au fost scandalizați de atitudinea

inculpaților și speriați de atitudinea și violențele exercitate de aceștia.

Părțile vătămate au fost

transportate la spital pentru a li se acorda îngrijiri medicale necesare. Din actele

medicale de la dosar rezultă că partea vătămată Ș.P. a suferit plăgi contuze

create prin lovituri de topor în 1/3 inferioară-dorsal cu secționare de tendon

și os, fractură parcelară de radius, contuzie în 1/3 superioară antebraț drept

cu pareza nervului radial, lezare a hemitoracelui stâng cu plagă de 8/5 cm,

care necesitau pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, iar partea

vătămată B.R. a suferit un traumatism prin lovire cu toporul în zona antepicior

stâng cu fractură deschisă incompletă de metatarsian I, leziuni la nivelul

brațului, a mâinii și a regiunii fesiere, această parte necesitând pentru

vindecare 25 zile de îngrijiri medicale. Prin actul nr. 469/C/2001, Serviciul

Județean de Medicină Legală a comunicat că leziunile cauzate celor două părți

vătămate, nu au pus în pericol viața acestora.

Aceste împrejurări au fost reținute

de instanță din declarațiile inculpaților, care au susținut că incidentul a

fost provocat de părțile vătămate, care au intrat în locuința lor și au

exercitat acte de agresiune asupra lor și le-au deteriorat bunurile din

locuință, confirmând că la rândul lor au lovit părțile vătămate, cu precizarea

că au procedat în acest mod pentru a se apăra, declarațiile martorilor Ș.F., H.M.,

G.A., M.E., H.A., P.D., P.I., P.D., F.L., care au confirmat starea de fapt

reținută prin rechizitor, precizând că după incident cei doi inculpați au

intrat în locuință, de unde s-au auzit imediat zgomote de obiecte deteriorate,

martorii concluzionând că inculpații procedau astfel pentru a putea în viitor

susține că ei au fost cei agresați de către părțile vătămate, adresa poliției

care atestă existența incidentului dintre inculpat și părțile vătămate și

faptul că, cele două părți vătămate au depus plângere în legătură cu agresiunea

lor de către inculpați, actele medicale care atestă leziunile și numărul de

zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părților vătămate.

Față de aceste probe, instanța a

înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor Z.C., care a susținut că a

asistat la incident, împrejurarea neconfirmată de martori, B.M. și B.G., care

au venit la locuința inculpaților după terminarea scandalului.

Faptele inculpaților de a lovi mai

multe persoane cu obiecte apte de a produce moartea, decesul acestora

neproducându-se din motive independente de voința inculpaților și de a tulbura

grav liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen., tentativă la omor

deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice.

La individualizarea pedepselor,

instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, rezultat din

modul de săvârșire a acestora, persoana inculpaților, care nu au antecedente

penale și au aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru

tentativă la omor deosebit de grav, făcând și aplicarea art. 13 C. pen., la

câte 6 luni închisoare, pentru art. 321 alin. (2) C. pen.

Aceste pedepse au fost contopite în

baza art. 34 lit. b) C. pen. și s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani

închisoare, care se va executa.

S-a aplicat fiecărui inculpat

pedeapsa complimentară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Pe perioada și în condițiile art. 71

C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul S.V.S. și de la 4 decembrie

2001, pentru inculpatul I.S.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat spre distrugere de la inculpatul S.V.S. un topor și de la

inculpatul I.S. un ciocan.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998

și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească

părții civile Ș.P., suma de 40.000.000 lei cu titlu de daune morale,

reprezentând suferința fizică și psihică ce i-a fost cauzată de inculpați prin

infracțiune.

Întrucât partea civilă B.R. nu și-a

dovedit cuantumul despăgubirilor, acțiunea civilă formulată de acesta, a fost

respinsă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel cei doi inculpați, inculpatul, I.S. declarându-se nevinovat, iar

inculpatul S.V.S. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, cu reținerea încadrării juridice, în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, cu reținerea de circumstanțe atenuante reale și

personale, întrucât au fost provocați.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia nr. 505/ A din 19 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de cei doi inculpați S.V.S. și I.S. împotriva sentinței penale nr. 260

din 3 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților apelanți și s-a computat în continuare din pedeapsa aplicată

fiecăruia, durata arestului preventiv scurs după pronunțarea hotărârii din 3

octombrie 2002 și până la zi.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal, a declarat recurs doar inculpatul I.S., reluând motivele

invocate în apel și anume, fie, să se reaprecieze probele și să se constate că

e nevinovat, fie, să i se recunoască scuza provocării și în acest fel să se

reducă pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și probele administrate,

se constată că acestea au fost corect evaluate și ca atare soluțiile date, vor

fi menținute ca temeinice și legale.

Cum, întreg probatoriul dovedește

fără dubiu că, ambii inculpați, au participat la scandal și că ei au fost cei

care l-au pornit, inițiativa infracțiunilor aparținându-le, criticile

recurentului, se vor înlătura, se vor respinge, ca total nefondate.

În consecință, inculpatul recurent,

pe deplin justificat s-a reținut că este vinovat, participând la comiterea

faptelor penale reținute în sarcina sa, și nefiind provocat de victime.

Deci corect nu s-a reținut și nici

nu se poate reține în favoarea sa, circumstanța atenuantă a scuzei provocării.

Această, provocare în raport de cele analizate, este infirmată de activitatea

infracțională efectiv, desfășurată de inculpatul recurent.

Se mai constată că și pedepsele

aplicate sunt orientate spre limita minimă a textelor ce prevăd și pedepsesc

infracțiunile deosebit de grave comise, iar pedeapsa rezultantă, nu cuprinde

nici un spor cum era posibil și legal, dar nu obligatoriu.

Așa fiind, nici cu privire la

cuantumul pedepsei, nu se impune nici o modificare și sub acest aspect,

soluțiile pronunțate vor fi menținute, iar recursul inculpatului urmează a fi

respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce și timpul arestării

preventive conform art. 381 C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 505/ A din 19

decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2001, la 20 iunie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2003.