ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3306/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22

din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr. 5669/2004, în

baza art. 211 alin. ultim., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., au fost

condamnați inculpații minori:

1.

F.E.A.

;

2

. T.V.D.

;

3.

M.R.A.

, la câte: 9 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive începând cu 26

august 2004, pentru inculpații F.E.A. și T.V.D. și până la 27 ianuarie 2005 și

de la 27 august 2004 și până la 27 ianuarie 2005, pentru inculpatul M.R.A.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis în parte acțiunea civilă

exercitată de partea civilă S.A., personal și ca reprezentantă a minorilor C. și

A. și a obligat inculpații în solidar dar în solidar și cu părțile responsabile

civilmente la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de daune materiale și

150.000.000 lei cu titlu de daune morale (câte 50.000.000 lei pentru fiecare

parte) și a constatat reparat prejudiciul de 800.000 lei prin restituirea

telefonului.

A obligat, de asemenea, în

solidar pe inculpați cu părțile responsabile civilmente să plătească câte

2.000.000 lei lunar pe seama celor doi minori S.C. și S.A.I., cu titlu de

prestație periodică lunară, începând cu data producerii decesului (26 august

2004) și până la majoratul acestora.

A obligat pe fiecare

inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului

câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

În sarcina inculpaților s-a

reținut că, în data de 25 august 2004, în jurul orelor 3,00, fiind în parcarea

existentă în fața SC I. SA din Arad, l-au văzut pe S.C. care se deplasa pe

partea opusă a străzii. Inculpații i-au ieșit în cale, l-au oprit lângă

trotuarul parcării, toți trei l-au percheziționat, în căutare de bani și alte

bunuri. Din buzunarul pantalonului, inculpatul F.E.A. i-a sustras telefonul pe

care i l-a dat inculpatului M.R.A.

Întrucât victima a insistat

să-i restituie telefonul a fost inițial lovită cu palmele de inculpații T.V.D.

și M.R.A., iar în final a fost lovită cu pumnul în bărbie de inculpatul F.E.A.

În urma acestei lovituri, victima a căzut la sol și s-a lovit cu capul de bordura

trotuarului, suferind leziuni care au determinat decesul.

Din raportul de autopsie

medico-legal rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale consecutive unei fracturi de boltă și

bază de craniu. Leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire

cu și de corpuri dure, iar moartea datează din 26 august 2004.

Din declarațiile date la

procuror, inculpații fac declarații complete, arătând că toți au lovit victima.

La instanță inculpații revin formulând o nouă versiune.

Prin aceste ultime

declarații s-a încercat evident schimbarea încadrării juridice, lucru cerut și

de apărători, în lovituri cauzatoare de moarte și tâlhărie pentru inculpatul F.E.A.

și furt pentru inculpații T.V.D. și M.R.A.

Instanța din probele

administrate în cauză a tras concluzia că toți inculpații au participat la

deposedarea victimei, că toți au lovit-o, neavând relevanță juridică cine i-a aplicat

lovitura mortală.

A fost suficientă prezența

tuturor pentru ca victimei să-i inspire și mai multă teamă. Inculpații nu au

ținut seama de rugămințile victimei și nici nu au luat măsuri imediate de a o

transporta la spital, mai mult ei au plecat de la locul faptei abandonând

victima.

Față de aceste argumente a

considerat că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 211 alin. ultim

C. pen. Este adevărat că inculpații nu au urmărit moartea victimei, dar

întotdeauna în cazul infracțiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea

victimei, elementul subiectiv constă în praeterintenție.

În speță ei au acționat cu

intenție în ce privește infracțiunea de tâlhărie, dar cu praeterintenție în ce

privește rezultatul, adică moartea victimei.

Instanța a reținut că

inculpații sunt tineri, că nu au mai suferit condamnări, dar în timpul

cercetărilor au avut o atitudine oscilantă, încercând prin declarațiile date să

influențeze schimbarea încadrării juridice.

Din rapoartele de expertiză

medico-legale psihiatrice, rezultă că inculpatul F.E.A. prezintă tulburări de

conduită și personalitate cu tendințe schizoile, dar în raport de faptă,

discernământul a fost păstrat, că inculpatul T.V.D. prezintă tulburări de

conduită polimorfe, tulburări afectiv-emoționale de tip anexios, intelect

liminar-discernământ prezent, iar inculpatul M.R.A., prezintă tulburări de

conduită polimorfe, reacție anexioasă, intelect normal-discernământ prezent.

Din rapoartele de anchetă

socială, rezultă că toți trei inculpații au rămas în îngrijirea și educarea

exclusivă a mamelor, care au pierdut controlul asupra lor.

La aplicarea pedepsei,

instanța a apreciat criteriile de individualizare a pedepselor, a avut în

vedere amploarea acestui fenomen infracțional, chiar dacă inculpații sunt

minori a apreciat că numai pedepsele exemplare le va da posibilitatea să

gândească pentru viitor și să se resocializeze.

Cu privire la latura civilă,

instanța a apreciat că aceasta nu a fost pe deplin dovedită, astfel a apreciat

ca dovedite și le-a acordat cheltuielile de înmormântare în sumă de 20.000.000

lei, cheltuieli cu parastasul de 6 săptămâni, 10.000.000 lei, cheltuieli cu

parastasul de 6 luni 10.000.000 lei, monument funerar 36.000.000 lei și 4.000.000

lei alte cheltuieli, total 80.000.000 lei daune materiale.

Cu privire la pensiile de

întreținere solicitate pentru minori, au fost acordate în cuantum de 2.000.000

lei pentru fiecare copil, ținând seama că potrivit declarațiilor martorilor,

victima era zugrav și câștiga uneori și 30.000.000 lei pe lună.

A apreciat că cuantumul

daunelor morale de 150.000.000 lei, nu sunt exagerate și le-a acordat.

Celelalte pretenții civile,

respectiv c/val cartele telefon, bani 700.000 lei avuți de victimă asupra sa,

cheltuieli judiciare constând în deplasările făcute și zilele pierdute de

partea civilă S.A., nu au fost dovedite.

Împotriva sentinței nr. 22

din 27 ianuarie 2005 au declarat apel inculpații. În motivare, inculpatul T.V.D.

arată că instanța de fond nu a soluționat cauza, deoarece nu s-a pronunța

asupra schimbării încadrării juridice, iar în subsidiar a solicitat să se constate

că nici el nici coinculpatul M.R.A. nu au lovit victima, de asemenea, a cerut reevaluarea

sancțiunii aplicate. Ceilalți inculpați au cerut să se țină seama de statutul

lor de minori și au arătat, de asemenea, că instanța nu a soluționat fondul

cauzei.

Prin decizia penală nr. 4

din 6 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpații T.V.D. și F.E.A., solicitând admiterea

recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice

în infracțiunile de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, în principal,

iar în subsidiar reducerea pedepsei (inculpatul F.E.A.), respectiv reducerea

pedepsei (inculpatul T.V.D.).

Examinând hotărârile

atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Cu privire la motivul de

recurs formulat de inculpatul F.E.A. care vizează schimbarea încadrării

juridice în infracțiunile de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, Înalta

Curte apreciază că este nefondat, susținerile inculpatului fiind infirmate de

probatoriul administrat în cauză și anume: procesul-verbal de cercetare la fața

locului, planșele fotografice, raportul de autopsie medico-legală, declarațiile

martorilor M.M., C.I.G., M.R.A.

Inculpatul F.E.A. a

recunoscut în declarațiile date în faza de urmărire penală că a fost cel care a

lovit ultimul victima, aplicându-i un pumn în zona feței, după care aceasta a

căzut și s-a lovit cu capul de bordura trotuarului.

Este de menționat că aceste

declarații se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, mai ales cu

declarația singurului martor ocular (M.M.S.), cât și cu declarația martorului M.R.A.,

fratele inculpatului M.R.A., care a relatat că victima a fost lovită de toți cei

trei inculpați, ultimul care a agresat-o fiind F.E.A.

Așa încât, deși inculpații

nu au urmărit moartea victimei, după modul în care au acționat puteau și

trebuia să prevadă rezultatul acțiunii lor.

În consecință, încadrarea

juridică dată faptei săvârșită de inculpatul minor F.E.A. este corectă și nu se

impune schimbarea acesteia.

Referitor la motivul de

recurs formulat de ambii inculpați care vizează cuantumul pedepselor aplicate,

în sensul reducerii acestora, Înalta Curte apreciază că, în cauză, la

individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute

de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul deosebit de ridicat de

pericol social al faptelor, modul și împrejurările săvârșirii infracțiunii,

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și date ce caracterizează persoana

inculpaților (ambii sunt foarte tineri și nu au mai avut condamnări, au avut o

atitudine procesuală oscilantă, se află sub supravegherea unuia dintre

părinți), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum și

mod de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei

astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca

nefondate.

În temeiul art. 192 alin.

(2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații T.V.D. și F.E.A. împotriva deciziei penale nr.

4 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 26 august 2004, la 26

mai 2005 pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2005.