ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3306/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr. 5669/2004, în baza art. 211 alin. ultim., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., au fost condamnați inculpații minori: 1. F.E.A. ; 2 . T.V.D. ; 3. M.R.A. , la câte: 9 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive începând cu 26 august 2004, pentru inculpații F.E.A. și T.V.D. și până la 27 ianuarie 2005 și de la 27 august 2004 și până la 27 ianuarie 2005, pentru inculpatul M.R.A.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.A., personal și ca reprezentantă a minorilor C. și A. și a obligat inculpații în solidar dar în solidar și cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 150.000.000 lei cu titlu de daune morale (câte 50.000.000 lei pentru fiecare parte) și a constatat reparat prejudiciul de 800.000 lei prin restituirea telefonului. A obligat, de asemenea, în solidar pe inculpați cu părțile responsabile civilmente să plătească câte 2.000.000 lei lunar pe seama celor doi minori S.C. și S.A.I., cu titlu de prestație periodică lunară, începând cu data producerii decesului (26 august 2004) și până la majoratul acestora.

A obligat pe fiecare inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. În sarcina inculpaților s-a reținut că, în data de 25 august 2004, în jurul orelor 3,00, fiind în parcarea existentă în fața SC I. SA din Arad, l-au văzut pe S.C. care se deplasa pe partea opusă a străzii. Inculpații i-au ieșit în cale, l-au oprit lângă trotuarul parcării, toți trei l-au percheziționat, în căutare de bani și alte bunuri. Din buzunarul pantalonului, inculpatul F.E.A. i-a sustras telefonul pe care i l-a dat inculpatului M.R.A. Întrucât victima a insistat să-i restituie telefonul a fost inițial lovită cu palmele de inculpații T.V.D. și M.R.A., iar în final a fost lovită cu pumnul în bărbie de inculpatul F.E.A.

În urma acestei lovituri, victima a căzut la sol și s-a lovit cu capul de bordura trotuarului, suferind leziuni care au determinat decesul. Din raportul de autopsie medico-legal rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale consecutive unei fracturi de boltă și bază de craniu. Leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, iar moartea datează din 26 august 2004. Din declarațiile date la procuror, inculpații fac declarații complete, arătând că toți au lovit victima. La instanță inculpații revin formulând o nouă versiune. Prin aceste ultime declarații s-a încercat evident schimbarea încadrării juridice, lucru cerut și de apărători, în lovituri cauzatoare de moarte și tâlhărie pentru inculpatul F.E.A.

și furt pentru inculpații T.V.D. și M.R.A. Instanța din probele administrate în cauză a tras concluzia că toți inculpații au participat la deposedarea victimei, că toți au lovit-o, neavând relevanță juridică cine i-a aplicat lovitura mortală. A fost suficientă prezența tuturor pentru ca victimei să-i inspire și mai multă teamă. Inculpații nu au ținut seama de rugămințile victimei și nici nu au luat măsuri imediate de a o transporta la spital, mai mult ei au plecat de la locul faptei abandonând victima. Față de aceste argumente a considerat că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 211 alin. ultim C. pen. Este adevărat că inculpații nu au urmărit moartea victimei, dar întotdeauna în cazul infracțiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, elementul subiectiv constă în praeterintenție.

În speță ei au acționat cu intenție în ce privește infracțiunea de tâlhărie, dar cu praeterintenție în ce privește rezultatul, adică moartea victimei. Instanța a reținut că inculpații sunt tineri, că nu au mai suferit condamnări, dar în timpul cercetărilor au avut o atitudine oscilantă, încercând prin declarațiile date să influențeze schimbarea încadrării juridice. Din rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice, rezultă că inculpatul F.E.A. prezintă tulburări de conduită și personalitate cu tendințe schizoile, dar în raport de faptă, discernământul a fost păstrat, că inculpatul T.V.D. prezintă tulburări de conduită polimorfe, tulburări afectiv-emoționale de tip anexios, intelect liminar-discernământ prezent, iar inculpatul M.R.A., prezintă tulburări de conduită polimorfe, reacție anexioasă, intelect normal-discernământ prezent.

Din rapoartele de anchetă socială, rezultă că toți trei inculpații au rămas în îngrijirea și educarea exclusivă a mamelor, care au pierdut controlul asupra lor. La aplicarea pedepsei, instanța a apreciat criteriile de individualizare a pedepselor, a avut în vedere amploarea acestui fenomen infracțional, chiar dacă inculpații sunt minori a apreciat că numai pedepsele exemplare le va da posibilitatea să gândească pentru viitor și să se resocializeze. Cu privire la latura civilă, instanța a apreciat că aceasta nu a fost pe deplin dovedită, astfel a apreciat ca dovedite și le-a acordat cheltuielile de înmormântare în sumă de 20.000.000 lei, cheltuieli cu parastasul de 6 săptămâni, 10.000.000 lei, cheltuieli cu parastasul de 6 luni 10.000.000 lei, monument funerar 36.000.000 lei și 4.000.000 lei alte cheltuieli, total 80.000.000 lei daune materiale.

Cu privire la pensiile de întreținere solicitate pentru minori, au fost acordate în cuantum de 2.000.000 lei pentru fiecare copil, ținând seama că potrivit declarațiilor martorilor, victima era zugrav și câștiga uneori și 30.000.000 lei pe lună. A apreciat că cuantumul daunelor morale de 150.000.000 lei, nu sunt exagerate și le-a acordat. Celelalte pretenții civile, respectiv c/val cartele telefon, bani 700.000 lei avuți de victimă asupra sa, cheltuieli judiciare constând în deplasările făcute și zilele pierdute de partea civilă S.A., nu au fost dovedite. Împotriva sentinței nr. 22 din 27 ianuarie 2005 au declarat apel inculpații. În motivare, inculpatul T.V.D. arată că instanța de fond nu a soluționat cauza, deoarece nu s-a pronunța asupra schimbării încadrării juridice, iar în subsidiar a solicitat să se constate că nici el nici coinculpatul M.R.A.

nu au lovit victima, de asemenea, a cerut reevaluarea sancțiunii aplicate. Ceilalți inculpați au cerut să se țină seama de statutul lor de minori și au arătat, de asemenea, că instanța nu a soluționat fondul cauzei. Prin decizia penală nr. 4 din 6 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații T.V.D. și F.E.A., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, în principal, iar în subsidiar reducerea pedepsei (inculpatul F.E.A.), respectiv reducerea pedepsei (inculpatul T.V.D.).

Examinând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul F.E.A. care vizează schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, Înalta Curte apreciază că este nefondat, susținerile inculpatului fiind infirmate de probatoriul administrat în cauză și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de autopsie medico-legală, declarațiile martorilor M.M., C.I.G., M.R.A.

Inculpatul F.E.A. a recunoscut în declarațiile date în faza de urmărire penală că a fost cel care a lovit ultimul victima, aplicându-i un pumn în zona feței, după care aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de bordura trotuarului. Este de menționat că aceste declarații se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, mai ales cu declarația singurului martor ocular (M.M.S.), cât și cu declarația martorului M.R.A., fratele inculpatului M.R.A., care a relatat că victima a fost lovită de toți cei trei inculpați, ultimul care a agresat-o fiind F.E.A. Așa încât, deși inculpații nu au urmărit moartea victimei, după modul în care au acționat puteau și trebuia să prevadă rezultatul acțiunii lor.

În consecință, încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul minor F.E.A. este corectă și nu se impune schimbarea acesteia. Referitor la motivul de recurs formulat de ambii inculpați care vizează cuantumul pedepselor aplicate, în sensul reducerii acestora, Înalta Curte apreciază că, în cauză, la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, modul și împrejurările săvârșirii infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și date ce caracterizează persoana inculpaților (ambii sunt foarte tineri și nu au mai avut condamnări, au avut o atitudine procesuală oscilantă, se află sub supravegherea unuia dintre părinți), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum și mod de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. În temeiul art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.V.D. și F.E.A. împotriva deciziei penale nr. 4 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 26 august 2004, la 26 mai 2005 pentru fiecare. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2005.