ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4576/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4576/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 18 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. 788/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și în baza acestui text, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, în final având de executat 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) C. pen., în infracțiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și în baza acestui text de lege a fost condamnat inculpatul S.R., la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 61/1991.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.R. va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate arestarea preventivă a inculpaților de la data de 6 martie 2003 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte: o armă de vânătoare și un topor.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă R.E.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 50.000.000 lei daune materiale.
Au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 150.000.000 lei daune morale.
Inculpații au fost obligați la câte 75.000 lei despăgubiri periodice lunare, pentru fiecare minor al părții civile S.R. și S.D., începând cu data de 6 martie 2003, până la majoratul acestora.
Prin aceeași sentință, inculpații au fost obligați la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de judecată a reținut că, la data de 6 martie 2003, între inculpatul S.N. și concubina sa S.L. a avut loc un conflict, în urma căruia aceasta s-a refugiat la locuința fratelui ei S.R.
Inculpatul S.N. însoțit de fratele său S.R. s-au înarmat cu un cuțit și un topor, deplasându-se la locuința lui S.R., pentru a-i cere să o trimită acasă pe concubina sa.
Urmare a refuzului victimei, cei doi inculpați s-au întors la domiciliul lor, unde S.N. s-a înarmat cu o pușcă de vânătoare, iar S.R. cu toporul și s-au întors la locuința lui S.R., pătrunzând în curte, fără știrea acestuia. Când victima le-a apărut în față, S.N. a împușcat-o cu un foc de armă, după care S.R. a tăiat-o cu toporul pe membrele superioare și inferioare. Ulterior, S.N. s-a apropiat și el de victimă, a împușcat-o încă o dată pentru a se asigura că a decedat.
Din raportul de autopsie medico-legală a rezultat următoarele semne de violență: plăgi prin împușcare cu alice de 0,7 cm. În umăr, fața anterioară hemitorace stâng, regiunea claviculară și cardiacă unghi; orificiu de intrare după alică 0,5 cm. Unghi extern OD; plăgi tăiate fața externă 1/3 inferioară gamba stângă; excoriație cca. 2 cm aceeași regiune.
Moartea lui S.R. a fost violentă și s-a datorat unei plăgi împușcate cardiace.
Situația de fapt s-a stabilit pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportul de autopsie medico-legală, rapoartele de expertiză științifică, declarațiile martorilor și ale inculpaților.
La schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen., respectiv în complicitate la aceeași faptă, s-a avut în vedere că acțiunea inculpatului nu a avut un caracter premeditat, ci a reprezentat o reacție spontană la refuzul victimei de a permite sorei sale să se întoarcă la locuința concubinului ei.
În sarcina inculpatul S.N. s-au reținut infracțiunile de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., toate în stare de recidivă.
La stabilirea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., s-a avut în vedere condamnarea sa de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru furt calificat, din executarea căreia s-a eliberat la 11 decembrie 1996, rămânându-i un rest neexecutat de 174 zile.
În sarcina inculpatului S.R. s-au reținut infracțiunile de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Prin decizia nr. 260/ A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.N. și S.R., precum și de partea civilă R.E.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și partea civilă, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului S.R., pentru fapte la care nu a participat, a obligării inculpaților la despăgubiri civile într-un cuantum insuficient, care nu asigură repararea integrală a prejudiciului material și moral suferit, precum și față de individualizarea judiciară greșită a pedepselor aplicate.
În motivarea recursului, inculpatul S.N. a arătat că în raport de poziția sa sinceră, de recunoaștere a faptei, precum și față de situația sa familială, are 8 copii minori în întreținere, se impune reducerea pedepsei, chiar dacă are statutul de recidivist.
În ceea ce îl privește pe inculpatul S.R., acesta a susținut că nu a participat la conflict, neputându-se reține în sarcina sa nici măcar complicitate morală la infracțiunea de omor săvârșită de fratele său. Mai arată că declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar aparența constând în aceea că asupra sa s-a găsit un pulover ce prezenta urma unor factori suplimentari ai împușcării, nu corespunde realității, deoarece a împrumutat acel obiect de la fratele său în timp ce fugeau de rudele victimei, fiindu-i frig.
Partea civilă, în motivarea recursului său a solicitat acordarea daunelor materiale și morale, astfel cum au fost formulate inițial, apreciind că sumele acordate de instanța de fond nu asigură repararea integrală a prejudiciului.
Examinând decizia recurată, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18, 14 și 17
1
C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul inculpatului S.R., nu se pot reține apărările sale în sensul că nu a participat la săvârșirea faptei, întrucât declarațiile martorilor oculari sunt fără echivoc. Susținerea că aceste declarații sunt subiective, aparținând unor persoane din familia victimei nu poate fi primită, întrucât C. proc. pen., nu interzice mărturia persoanelor apropiate victimei sau inculpatului, care pot fi, în multe cazuri, singurele ce sunt prezente la locul săvârșirii faptei; pe de altă parte, pe parcursul urmăririi penale, rudele inculpatului au încercat să obțină mărturii favorabile inculpaților, ceea ce pune sub semnul îndoielii credibilitatea declarațiilor martorilor propuși în apărare de inculpați.
Referitor la susținerea inculpatului S.R. cum că puloverul ce prezenta urme de produși rezultați prin împușcare aparține inculpatului S.N. și că a ajuns în posesia sa ulterior săvârșirii faptei, respectiv în timp ce fugeau urmăriți de rudele victimei, nu este pertinentă. Aceasta întrucât, chiar dacă ar fi reală afirmația că a venit ulterior la locul faptei, atras de strigăte și că, fiind doar în cămașă, îi era frig și a cerut ceva de îmbrăcat fratelui său, nu este normal ca, într-un moment în care se aflau într-o situație extremă, fugind pentru a nu fi prinși de rudele părții vătămate, inculpatul S.N. să se oprească pentru a se dezbrăca de geacă și să dea puloverul fratelui său, îmbrăcându-se la loc cu geaca, mult mai simplu și logic fiind să-i dea geaca, ce era deasupra puloverului, și să se îndepărteze amândoi cât mai repede, pentru a-și asigura scăparea.
Din probele dosarului rezultă, așadar, că inculpatul S.R. l-a însoțit pe fratele său, că a lovit victima cu toporul și, chiar dacă aceste lovituri au fost ulterioare decesului produs prin împușcare, încadrarea juridică dată faptei, aceea de complicitate la omor, este corectă, acțiunea inculpatului S.R. circumscriindu-se prevederilor art. 26 C. pen., care se referă la înlesnirea sau ajutorul, în orice fel, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În aceste condiții, nici solicitarea de reducere a pedepsei aplicate de instanța de fond și menținută de instanța de apel, nu este fondată, atâta vreme cât inculpatul a avut o poziție nesinceră și are antecedente penale.
Nici recursul inculpatului S.N., ce a recunoscut săvârșirea faptei (recurs ce vizează reducerea pedepsei), nu este fondat, în raport de gravitatea sporită a faptei, dată de modul de acțiune (împușcături repetate în zone vitale pentru a fi sigur că s-a produs rezultatul scontat), de consecințele produse, constând în suprimarea vieții victimei, precum și de multiplele condamnări suferite anterior de inculpat, acesta săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie.
Privitor la recursul declarat de partea civilă, examinând încheierea din data de 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Ialomița, Curtea constată că partea civilă a solicitat 50 milioane lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și parastasele, sumă cu care inculpații au fost de acord și la care au fost obligați prin hotărâre. Totodată, partea civilă a solicitat prestație periodică pentru doi copii minori, la care, în aceeași ședință, a renunțat, însă instanța, în baza rolului activ, a stabilit o pensie lunară raportat la nivelul venitului minim pe economie, întrucât victima nu lucra și nici nu realiza alte venituri. În ceea ce privește daunele morale solicitate, în cuantum de 3 miliarde lei, Curtea constată că, acordând suma de 150 milioane lei, instanța de fond a realizat o despăgubire echitabilă, deoarece, deși suferința provocată de moartea victimei nu poate fi comensurată, despăgubirile nu pot conduce la o îmbogățire nejustificată.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpați și partea civilă ca nefondate.
Conform dispozițiilor art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de partea civilă R.E. și de către inculpații S.N. și S.R., împotriva deciziei nr. 260/ A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate durata arestării preventive pentru ambii inculpați de la 6 martie 2003 la zi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.