ÎCCJ, decizie (scj.ro #130100)

Retragerea plângerii prealabile. Art. 19 din Legea nr. 682/2002. Decizia Curții Constituționale nr. 67/2015

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală

Indice alfabetic:

Drept penal

-

retragerea plângerii prealabile

-

art. 19 din Legea nr. 682/2002

C. pen. anterior,

art. 131 alin. (2)

C. pen.,

art. 158

Legea nr. 682/2002,

art. 19

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 158/A din 13 aprilie 2016

Prin sentința nr. 99/F din 12 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-au recalificat faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, după cum urmează:

I. Inculpatul A.:

1) Din infracțiunea prevăzută în art. 194 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) (teza 3 și 4) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată B.).

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

2) Din infracțiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

3) Din infracțiunea prevăzută în art. 343 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 135 din Legea nr. 295/2004, text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

4) Din două infracțiuni prevăzute în art. 342 alin. (6) C. pen. în două infracțiuni prevăzute în art. 279 alin. (1)  C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

5) Din două infracțiuni prevăzute în art. 193 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpat ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către părțile vătămate C. și D., pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele complementare, inculpatului urmând a-i interzice drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

II. Inculpatele E. și F.:

1) Din infracțiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia au fost condamnate inculpatele la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 86

1

C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din două infracțiuni prevăzute în art. 193 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpate, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile ale părților vătămate C. și B. pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe.

III. Inculpatul G.:

1) Din infracțiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

2) Din infracțiunea prevăzută în art. 342 alin. (6) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

IV. Inculpata H.:

1) Din infracțiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din infracțiunea prevăzută în art. 193 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpată ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată C. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă ca urmare a încetării procesului penal față de inculpații A., E., F. și H. pentru părțile vătămate B., C. și D., pentru infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

În conformitate cu art. 23 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă B. a echivalentului în lei la data plății al sumei de 71.250 euro.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, între alții, părțile civile B. și C. și inculpatul A.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma motivelor de apel invocate de părți, cât și în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază ca fiind întemeiat, în parte, doar apelul declarat de inculpatul A., celelalte apeluri fiind nefondate.

Apelurile declarate de părțile civile B. și C.:

Critica formulată de părțile civile se referă la greșita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, susținându-se că părțile vătămate nu și-au retras plângerea prealabilă. În realitate, manifestarea de voință exprimată în fața notarului a fost în sensul „împăcării” cu inculpații, instituție diferită de cea a „retragerii plângerii”, iar cum împăcarea a survenit ulterior citirii actului de sesizare, ea nu mai putea avea ca efect încetarea procesului penal, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 159 alin. (3) C. pen.

Critica nu este fondată.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, în prealabil, că infracțiunile au fost săvârșite sub imperiul legii penale anterioare și au fost judecate după intrarea în vigoare a noului Cod penal, astfel că, în cauză, s-a apreciat asupra aplicării legii penale mai favorabile, prima instanță concluzionând, corect, că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este legea penală anterioară.

Este adevărat că împăcarea părților, ca și plângerea prealabilă, are un caracter mixt, de drept penal și de drept procesual penal.

Din perspectiva caracterului de drept penal, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere dispozițiile art. 132 C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă, conform cărora „împăcarea părților este o cauză care înlătură răspunderea penală.”

Conform art. 132 alin. (2) C. pen. anterior, „împăcarea este personală.”

În reglementarea anterioară, împăcarea părților reprezenta înțelegerea intervenită între partea vătămată și autorul infracțiunii (aceeași semnificație, de altfel, o are și în Codul penal în vigoare, doar că, sub aspectul dreptului material, împăcarea în noua reglementare penală nu se mai realizează între părți, ci între subiecții procesuali principali, astfel cum sunt stabiliți în art. 33 C. proc. pen.).

Esențial însă, în ceea ce privește distincția dintre instituția retragerii plângerii prealabile și instituția împăcării, este că, spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care este un act juridic unilateral, împăcarea părților este un act bilateral, implicând cu necesitate acordul de voință al celor două părți.

Revenind la datele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că părțile vătămate B. și C. au dat în fața notarului declarațiile autentificate din 29 aprilie 2015 și, respectiv, din 27 aprilie 2015, prin care au arătat că „renunță la acțiunea penală din dosarul nr. X/2/2014 aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pe aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 C. pen., față de inculpații A., E., F. și H., între părți intervenind împăcarea.”

Sub aspectul terminologiei folosite, declarațiile sunt neconforme Codului penal, însă expresia „renunț la acțiunea penală” echivalează, evident, cu retragerea plângerii prealabile.

Mențiunea din finalul declarației, în sensul că „a intervenit împăcarea între părți” nu poate fi valorificată ca o veritabilă împăcare în sensul art. 132 C. pen. anterior, întrucât, așa cum s-a arătat, pentru a fi valabilă, împăcarea trebuie să implice acordul de voință al celor două părți.

Rezultă, evident, că în fața notarului nu au fost prezente decât părțile vătămate, nu și inculpații, astfel că notarul a luat act doar de manifestarea unilaterală de voință a părților vătămate și aceasta este aceea a retragerii plângerii („renunț la acțiunea penală”).

Așa cum s-a reținut și în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 27/2006, pronunțată într-un recurs în interesul legii, „încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și persoanei vătămate de a se împăca.”

Din declarația dată în fața notarului nu rezultă decât manifestarea unilaterală de voință a părților vătămate; în fața primei instanțe părțile, deși prezente, nu au învederat că doresc să se împace, iar în apel, prin apărătorii aleși, inculpații au arătat că între părți nu a intervenit împăcarea, ci retragerea plângerii prealabile.

Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe, de a înceta procesul penal constatând că a intervenit retragerea plângerii prealabile, este corectă.

Apelul declarat de inculpatul A.:

Sub aspectul individualizării pedepselor, inculpatul a solicitat, între altele, reducerea acestora prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca fiind întemeiată solicitarea vizând aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor aplicate.

Din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul București a rezultat că denunțul formulat de inculpatul A. în data de 9 octombrie 2015 a fost valorificat sub aspect probator, în dosarul nr. X/P/2014, în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și Decizia nr. 67/2015 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, conform căreia excluderea de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege a persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin adresa din data de 3 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a comunicat că în data de 9 octombrie 2015 A. a formulat un denunț împotriva inculpaților I., J. și K., înregistrat la nr. X/P/2015 și conexat la data de 16 octombrie 2015 la dosarul nr. X/P/2014, acesta urmând a fi valorificat sub aspect probator în dosarul nr. X/P/2014.

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu corecturile de constituționalitate aduse prin Decizia nr. 67/2015 a Curții Constituționale a României, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care „denunță și facilitează tragerea la răspundere penală” a unei persoane care a săvârșit o infracțiune gravă.

În speță, inculpatul a denunțat persoane ce au comis infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor, facilitând astfel tragerea la răspundere penală a acestora.

Pentru aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este necesar să se fi întocmit rechizitoriu de către procuror; este suficient ca denunțul să conțină datele necesare care să fi determinat începerea urmăririi penale de către procuror, iar aceste date există, astfel cum rezultă din copia denunțului atașată adresei parchetului.

Sub acest aspect, solicitarea inculpatului este întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție urmând să procedeze la reducerea pedepselor aplicate inculpatului, în condițiile în care limitele speciale se reduc la jumătate, conform beneficiului acordat de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței nr. 99/F din 12 iunie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în principal:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile B. și C. împotriva aceleiași sentințe.