ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4374/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 25

martie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpații:

- N.M. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.;

- P.M. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de 278 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

141 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Segarcea, iar în baza art. 39 alin. (2)

C. pen., a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,

urmând să execute în total 7 ani închisoare.

Față de ambii inculpați s-au aplicat

dispozițiile art. 350 C. proc. pen., menținându-se starea de arest și potrivit

art. 88 C. pen., s-a dedus detenția executată de fiecare inculpat de la 16

octombrie 2002, la zi.

În cauză s-au aplicat prevederile

art. 64 și art. 71 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în raport de materialul probator administrat respectiv,

declarațiile părții vătămate D.L.L., ale martorilor G.G., B.F., D.D., C.C.

coroborate cu recunoașterile inculpaților, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 15 octombrie 2002,

inculpații s-au deplasat cu trenul personal 9140 către orașul Segarcea pentru

rezolvarea unor probleme personale.

În tren, se afla și partea vătămată

D.L.L. care avea asupra sa o sacoșe voluminoasă ce a atras atenția

inculpaților. În jurul orei 21,00, când trenul se apropia de stația C.F.R.

Segarcea, cei doi inculpați, profitând de neatenția părții vătămate, în timp ce

trenul oprise, au sustras sacoșa coborând în fugă pe partea opusă stației.

Sesizând fapta, partea vătămată a

coborât în grabă din tren și apoi a pornit în urmărirea inculpaților reușind

să-i ajungă în scurt timp. Pentru a păstra bunul sustras inculpatul P.M. a

lovit partea vătămată cu un cuțit, producându-i o plagă tăiată la mâna dreaptă,

iar inculpatul P.M. a aplicat un pumn în zona feței, părții vătămate, așa

încât, au reușit să fugă cu sacoșa sustrasă asupra lor.

Urmare agresiunilor suferite, partea

vătămată a prezentat leziuni de violență care au necesitat 7-8 zile îngrijiri

medicale.

După ce s-au depărtat, inculpații au

controlat conținutul sacoșei și constatând că aceasta conținea cca. 25 kg

hrean, pe care partea vătămată intenționa să-l valorifice la piață, au aruncat

plantele, păstrând asupra lor doar geanta recuperată ulterior de organele de

poliție.

Fapta descrisă săvârșită cu

vinovăție de inculpați a fost încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., așa cum a fost modificat

prin Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002.

Împotriva sentinței inculpații au

declarat apel solicitând ca în raport de valoarea mică a prejudiciului creat

prin infracțiune, de numai 50.000 lei, să fie reduse pedepsele sub limita

minimă prin recunoașterea de circumstanțe atenuante.

Verificând critica formulată în

raport de actele dosarului, Curtea reține nefondate apelurile inculpaților.

Așa cum rezultă din probele

administrate, circumstanțele în care fapta s-a consumat conturează pericolul

social al infracțiunii determinat de modul în care inculpații au agresat partea

vătămată în vederea păstrării bunului sustras.

S-a mai reținut și că nu poate fi

ignorată nici împrejurarea că inculpații au săvârșit fapta în stare de recidivă

N.M. fiind condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat executată în

parte, urmare grațierii individuale de care a beneficiat.

Așa fiind, prin decizia penală nr.

326 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de

cei doi inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații N.M. și P.M., critica vizând individualizarea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Pedepsele aplicate inculpaților sunt

bine individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere și împrejurarea

că ambii inculpați au mai fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de

furt și că pedepsele aplicate sunt orientate către minimul special prevăzut de

lege.

În consecință, cum nici din oficiu

nu se relevă motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza

art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursurile

formulate de inculpații P.M. și N.M., cu obligarea acestora la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații N.M. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 326 din 3 iulie 2003 a

Curții de Apel Craiova, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate,

durata arestării preventive de la 16 octombrie 2002 la zi, pentru ambii

inculpați.

Obligă pe fiecare recurent să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.