ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4913/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 11 februarie 2003, Tribunalul Mureș, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., modificat și completat prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.B. la pedeapsa de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, față de partea vătămată I.B.T. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținut inculpatul în stare de arest. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate reținerea și arestul preventiv de la 23 iulie 2002, la zi. A fost constatat faptul că, prejudiciul cauzat părții vătămate I.B.T.

a fost integral recuperat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu care a fost avansată Baroului Mureș, din fondul special al Ministerului Justiției. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele: În noaptea de 3 iulie 2002, inculpatul cu M.E. și M.T. se aflau în zona scărilor care duc spre Cartierul Dâmbu Pietros când l-au văzut pe partea vătămată căruia prin amenințare și violență i-au sustras telefonul mobil. S-a reținut că, inculpatul nu a recunoscut fapta, susținând împrejurarea că partea vătămată i-a oferit de bunăvoie telefonul mobil.

Însă, instanța a înlăturat aceste depoziții ale inculpatului, apreciind că ele sunt combătute de celelalte probe administrate în cauză. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței. La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., privitoare la fapta comisă și la persoana inculpatului. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel inculpatul, care a solicitat achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tâlhărie. Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia penală nr. 94/ A din 11 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.B.

împotriva sentinței penale nr. 44 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Mureș. Nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, a declarat recurs, inculpatul B.B., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul aprecierii probelor și pe baza cărora a cerut a se vedea că, nu el este autorul faptei, ci o altă persoană. Pentru acest motiv a solicitat achitarea sa. Recursul este nefondat. Verificându-se actele și probele administrate, în raport de critica formulată, precum și din oficiu, se constată că ambele instanțe le-au evaluat corect, iar încadrarea juridică este corespunzătoare activității infracționale efectiv dusă de inculpatul recurent. Potrivit acestor date, precum și în raport de prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită de 5 ani și 6 luni închisoare și care se situează în imediata apropiere, a limitei minime prevăzută de textul ce încriminează tâlhăria comisă, nu poate fi socotită ca excesivă.

Se mai reține că, nerecunoașterile inculpatului de la un moment dat de pe parcursul urmăririi penale, sunt infirmate chiar de primele sale declarații și prin care a recunoscut fapta, precum și de restul declarațiilor părții vătămate și ale martorilor audiați și confruntați. Așa fiind acest comportament nesincer al inculpatului recurent, justificat a fost apreciat ca o simplă apărare ce a înțeles să și-o facă și în raport de gradul său de instrucție și de antecedentele sale penale, având statutul de recidivist. Pentru toate aceste considerente, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B. împotriva deciziei penale nr. 94/ A din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 23 iulie 2002, la 31 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.