ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6316/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.I. la: - 6 ani închisoare pentru infracțiunea de terorism, prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și - 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 19 martie 2004, la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest. În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea unui telefon și a unei cartele telefonice, aflate în camera de corpuri delicte a tribunalului. S-a dispus păstrarea ca mijloc de probă a unui telefon mobil și a unei cartele telefonice, aflate în același loc. A dispus plata sumei de 400.000 lei din fondul Ministerului Justiției, către apărătorul desemnat din oficiu. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărător oficiu. S-a reținut că, la data de 15 martie 2004, orele 15,27; 15,53 și 16,19, inculpatul a apelat de la telefonul mobil, Poliția municipiului Bacău, la numărul de apel gratuit 955, anunțând că este amplasată o bombă în stația C.F.R.

Bacău, având ca scop crearea de panică, iar pentru a nu detona bomba a solicitat autorităților suma de 500.000 euro. Echipa antitero a S.R.I. Bacău și organele de poliție au evacuat și verificat zona indicată de inculpat, însă nu au fost descoperite dispozitive explozive. Inculpatul a refuzat inițial să spună la telefon numele, iar ulterior și-a dat o identitate falsă, în sensul că se numește T.C. și are 22 ani. Prin decizia penală nr. 156 din 18 mai 2004 (rămasă definitivă prin nerecurare), Curtea de apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei. Împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc.

pen., prin aceea că, contrar prevederilor legii, instanțele nu au aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față, de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana făptuitorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea o prevede în mod expres, iar pedeapsa principală aplicată este de cel puțin 2 ani.

Deși infracțiunea de terorism prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 472/2002, reținută în cauză în sarcina inculpatului, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, totuși prima instanță a aplicat inculpatului pentru această infracțiune, numai pedeapsa principală de 6 ani închisoare, omițând a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care este obligatorie conform textului arătat mai înainte. Deci, prima instanță a pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen. Greșeala primei instanțe nu a putut fi îndreptată de instanța de apel, în lipsa unui apel al procurorului.

Recursul în anulare, fiind pentru considerentele ce preced, fondat, urmează, în baza art. 414 1 alin. (1), raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite ca atare, a se casa hotărârile pronunțate în cauză, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. În baza art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002, va aplica inculpatului S.I. și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. În final, inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor menționate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 154 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Bacău și deciziei penale nr. 156 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul S.I. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare. În baza art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002 aplică inculpatului S.I. și pedeapsa complementară de 3 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În final inculpatul are de executat 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.