ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6316/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154

din 21 aprilie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.I. la:

- 6 ani închisoare pentru

infracțiunea de terorism, prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) din

C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C.

pen. s-au contopit pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului,

de la 19 martie 2004, la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C.

proc. pen., s-a dispus confiscarea unui telefon și a unei cartele telefonice,

aflate în camera de corpuri delicte a tribunalului.

S-a dispus păstrarea ca

mijloc de probă a unui telefon mobil și a unei cartele telefonice, aflate în

același loc.

A dispus plata sumei de

400.000 lei din fondul Ministerului Justiției, către apărătorul desemnat din

oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.500.000

lei, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărător oficiu.

S-a reținut că, la data de

15 martie 2004, orele 15,27; 15,53 și 16,19, inculpatul a apelat de la

telefonul mobil, Poliția municipiului Bacău, la numărul de apel gratuit 955,

anunțând că este amplasată o bombă în stația C.F.R. Bacău, având ca scop

crearea de panică, iar pentru a nu detona bomba a solicitat autorităților suma

de 500.000 euro.

Echipa antitero a S.R.I.

Bacău și organele de poliție au evacuat și verificat zona indicată de inculpat,

însă nu au fost descoperite dispozitive explozive.

Inculpatul a refuzat inițial

să spună la telefon numele, iar ulterior și-a dat o identitate falsă, în sensul

că se numește T.C. și are 22 ani.

Prin decizia penală nr. 156

din 18 mai 2004 (rămasă definitivă prin nerecurare), Curtea de apel Bacău a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a criticat sentința

pentru greșita individualizare a pedepsei.

Împotriva celor două

hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând

cazul prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C.

proc. pen., prin aceea că, contrar prevederilor legii, instanțele nu au aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit art. 65 alin. (1)

și (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, poate fi

aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2

ani și instanța constată că, față, de natura și gravitatea infracțiunii,

împrejurările cauzei și persoana făptuitorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie

când legea o prevede în mod expres, iar pedeapsa principală aplicată este de

cel puțin 2 ani.

Deși infracțiunea de

terorism prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 472/2002, reținută

în cauză în sarcina inculpatului, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani

și interzicerea unor drepturi, totuși prima instanță a aplicat inculpatului

pentru această infracțiune, numai pedeapsa principală de 6 ani închisoare,

omițând a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care este

obligatorie conform textului arătat mai înainte.

Deci, prima instanță a

pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie cazul de recurs în

anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C.

proc. pen.

Greșeala primei instanțe nu

a putut fi îndreptată de instanța de apel, în lipsa unui apel al procurorului.

Recursul în anulare, fiind

pentru considerentele ce preced, fondat, urmează, în baza art. 414

1

alin.

(1), raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se

admite ca atare, a se casa hotărârile pronunțate în cauză, numai cu privire la

omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 2 lit. b) din

Legea nr. 472/2002, va aplica inculpatului S.I. și pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp

de 3 ani.

În final, inculpatul va

executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

menționate.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 154 din 21 aprilie 2004 a

Tribunalului Bacău și deciziei penale nr. 156 din 18 mai 2004 a Curții de Apel

Bacău, privind pe inculpatul S.I.

Casează hotărârile atacate

numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare.

În baza art. 2 lit. b) din

Legea nr. 472/2002 aplică inculpatului S.I. și pedeapsa complementară de 3 ani

privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În final inculpatul are de

executat 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2004.