ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6736/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6736/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 571/2004, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K., K.A. și H.H.,

cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuție cererea de liberare

sub control judiciar formulată de apelantul inculpat H.H. (S.A.A.).

Constatând că în cauză subzistă

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a

inculpatului și impun menținerea acestei măsuri, instanța a respins ca

nefondată cererea formulată de inculpat.

În termen legal, inculpatul H.H.

(S.A.A.) a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând

admiterea acestuia și punerea sa deîndată în libertate, susținând că a executat

deja aproximativ o treime din pedeapsă, este căsătorit și are un copil minor în

întreținere.

Totodată, a invocat și nulitatea

mandatului de arestare, întrucât i s-au emis două mandate pentru aceeași faptă,

în același dosar pe ambele nume, iar în prezent stă arestat ilegal, întrucât nu

i-a mai fost prelungit cel emis pe numele său real, respectiv S.A.A.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit art. 160

2

și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății

instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă

consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la motivele de recurs

invocate, se reține că instanța de apel, la 30 noiembrie 2004, a constatat că,

față de dispozițiile art. 160

2

C. proc. pen., având în vedere că

prin sentința penală nr. 1314, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, inculpatul H.H. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o

pedeapsă de 2 ani închisoare și în baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, urmând

ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., subzistă

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a

inculpatului și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind

că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de

natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv fals privind identitatea și

deținere de precursori, astfel că a dispus respingerea ca nefondată a cererii

de liberarea sub control judiciar formulată de inculpat.

Ca atare, încheierea pronunțată la

30 noiembrie 2004 este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.H. (S.A.A.) împotriva încheierii din 30 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar

nr. 571/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2004.