ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din doar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din 31

ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpat, la 5 ani închisoare, a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest și în temeiul art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 28 august 2005 la 31 ianuarie 2006.

Totodată, a luat act că partea

vătămată L.I.C. nu s-a constituit parte civilă și conform art. 191 C. proc.

pen., a obligat pe inculpat la 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în seara zilei de 28 august 2005, inculpatul a deposedat,

prin amenințare, pe partea vătămată L.I.C., de un telefon mobil. Ulterior, la

intervenția organelor de poliție sesizate de partea vătămată acesta a putut

să-și recupereze bunul sustras.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul

P.A.I., a declarat apel, criticând-o în sensul că regimul sancționator sub

aspectul cuantumului, este mult prea aspru în raport cu fapta concretă.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 162/

A din 27 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus

prevenția de la 28 august 2005 la 27 februarie 2006 și a obligat inculpatul la

150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Nemulțumit și de această hotărâre,

inculpatul P.A.I. a declarat recurs reiterând motivele formulate în fața

instanței de apel referitoare la individualizarea pedepsei, apreciind că

pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de prima instanță este mult prea aspră,

solicitând reducerea acesteia.

Recursul este nefondat.

Examinând actele dosarului se

constată că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită inculpatului, la limita

minimului special, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, este

legală. Nu se impune reducerea cuantumului acestei pedepse față de gradul deosebit

de ridicat al pericolului social al faptei de tâlhărie comise împotriva părții

vătămate L.I.C. pe care, prin amenințare a deposedat-o de telefonul mobil.

Constatând deci, că instanțele au

respectat dispozițiile art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepsei,

urmează a se respinge recursul inculpatului care va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.A.I. împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 27

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2005 la 25 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2006.