ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din doar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110 din 31 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpat, la 5 ani închisoare, a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest și în temeiul art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 28 august 2005 la 31 ianuarie 2006. Totodată, a luat act că partea vătămată L.I.C. nu s-a constituit parte civilă și conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 28 august 2005, inculpatul a deposedat, prin amenințare, pe partea vătămată L.I.C., de un telefon mobil.

Ulterior, la intervenția organelor de poliție sesizate de partea vătămată acesta a putut să-și recupereze bunul sustras. Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.A.I., a declarat apel, criticând-o în sensul că regimul sancționator sub aspectul cuantumului, este mult prea aspru în raport cu fapta concretă. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 162/ A din 27 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus prevenția de la 28 august 2005 la 27 februarie 2006 și a obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul P.A.I. a declarat recurs reiterând motivele formulate în fața instanței de apel referitoare la individualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de prima instanță este mult prea aspră, solicitând reducerea acesteia. Recursul este nefondat. Examinând actele dosarului se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită inculpatului, la limita minimului special, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, este legală. Nu se impune reducerea cuantumului acestei pedepse față de gradul deosebit de ridicat al pericolului social al faptei de tâlhărie comise împotriva părții vătămate L.I.C. pe care, prin amenințare a deposedat-o de telefonul mobil.

Constatând deci, că instanțele au respectat dispozițiile art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepsei, urmează a se respinge recursul inculpatului care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.I. împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 27 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2005 la 25 mai 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2006.