ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 501/D/2006
pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2669/2006 s-a dispus, în temeiul art.
334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de
art. 174-176 lit. c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 20 raportat la
art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,
în infracțiunea prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. d) și art. 176 lit.
d) C. pen. și art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)
1
lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și în consecință;
În temeiul art.
174 raportat la art. 175 lit. d) și art. 176 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de omor deosebit de grav, a fost condamnat inculpatul H.A.C. zis F.,
fiul lui l. și T., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsă
complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.
pen.
În temeiul art.
20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2)
1
lit. c)
C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, a fost
condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art.
33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat
inculpatului H.A.C. pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 8 ani
pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen.
În temeiul art.
88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală a închisorii, durata reținerii și
arestării preventive a inculpatului de la 22 februarie 2006 la zi.
În temeiul art.
350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.
14 și art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că persoana vătămată M.l. nu s-a
constituit parte civilă.
În temeiul art.
71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art.
109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă
la instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a dispus plata
sumei de 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu din fondul special al M.J.
În temeiul art.
191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200
lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin Decizia
penală nr. 9 din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul
nr. 2213/32/2006 s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea
apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inc. H.A.C.,
împotriva sentinței penale nr. 501/D/ din 19 octombrie 2006, pronunțată de
Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2369/2006, numai cu privire la greșita reținere
a dispozițiilor art. 175 lit. d) C. proc. pen., la schimbarea încadrării
juridice a infracțiunii de omor deosebit de grav din art. 174, 176 lit. c) C.
pen., în art. 174, 175 lit. d) și art. 176 lit. d) C. pen.
S-a
desființat sentința sub aspectul arătat, s-a reținut cauza spre rejudecare și
în fond:
S-a înlăturat
din încadrarea juridică dată de instanța de fond infracțiunii de omor deosebit
de grav, respectiv art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. d) C. pen. și art. 176
lit. d) C. pen., aplicarea art. 175 lit. d) C. pen.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A fost
menținută starea de arest a inculpatului apelant.
S-a dedus în
continuare din pedeapsă, perioada executată prin arest preventiv din data de 19
octombrie 2006 la zi.
Prin Decizia
penală nr. 1223 din 6 martie 2007 a I.C.C.J. s-a admis recursul declarat de
inc. H.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2007 a Curții de
Apel Bacău, s-a casat Decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 501/D/2006
a Tribunalului Bacău și s-a dispus trimiterea spre rejudecare la Tribunalul
Bacău. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2213/32/2006.
B. În
rejudecare, tribunalul a procedat la audierea martorilor C.S. (fi. 109 vol. I,
D.G. (fi. 126 vol. I), A.M. (fi. 127 vol. I), P.C.V. (fi. 128 vol. I), H.C.
(fila 129 vol. I), confruntarea inculpatului martorul C.S. și a martorilor C.S.
cu C.I. (fi. 151-154 vol. I).
S-a
administrat proba cu raportul de expertiză medico-legală examen ADN (fi.
233-240 voi I și fi. 103-106 vol. II).
S-a introdus
în cauză T.R., care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal
cu suma de 70.000 lei, daune morale.
Prin sentința
penală nr. 84/D din 11 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr.
2213/32/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării
juridice din infracțiunile prev. de art. 174-176 lit. c), art. 192 alin. (2) și
art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C.
pen., în infracțiunile prev. de art. 174-176 lit. d), art. 20 rap. la art. 211 alin.
(1), (2) lit. b), alin. (2)
1
lit. c) C. pen., cu aplic. art. 33 lit.
a) C. pen.
În baza art. 174-176
lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.A.C. zis F., fiul lui l. și T.,
la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea
pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
În baza art.
20 rap. la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2)
1
lit. c) C.
pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 33
lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele
aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani
închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 lit. a teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71
alin. (2) C. pen., prima instanță i-a interzis inculpatului drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării
pedepsei principale.
În baza art. 88
C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la
22 februarie 2006 la 15 iunie 2007
În baza art. 14
și art. 346 C. proc. pen. judecătorul fondului a luat act că partea vătămată M.l.
nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14
și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. a fost respinsă
acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț.R. privind obligarea inculpatului
la plata daunelor morale în sumă de 70000 lei.
În baza art. 191
alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar Tribunalul Bacău a
dispus achitarea Institutului de Medicină Legală M.M. suma de 1500 lei,
contravaloarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN - supliment
de expertiză.
Pentru a
pronunța această soluție, prima instnață a reținut că inculpatul locuia în sat
și cunoștea că victima este o femeie bătrână, bolnavă și pensionară care nu
avea rude în localitate, fiind îngrijită de un nepot, M.I. dar și de vecinii
săi.
În ziua
faptei, inculpatul a trecut prin fața locuinței victimei, iar spre seară a mers
la un bar situat în apropiere unde a consumat circa un litru de vin, fiind
văzut de martorii L.M., V.V., S.l. și alții în compania cărora a petrecut până
la orele 22, când a părăsit localul împreună cu martorii.
A mai reținut
prima instanță că, după cum au relatat martorele S.l. și L.M., inculpatul deși
după plecarea de la bar a ajuns cu grupul în fața locuinței sale, fiind chemat
în casă de mama sa, a refuzat să intre în casă, continuându-și drumul până la
stația de autobuz, trecând din nou prin fața casei victimei.
Inculpatul a
parcurs acest traseu fără a avea alt motiv decât acela de a se apropia de casa
victimei situată mai jos, la vale, față de casa sa, însă mai sus și înainte de
stația de autobuz, distanta de la locuința sa și până la stație fiind parcursă
în cinci minute, după aprecierea martorei L.M. Drumul a fost parcurs în
condiții normale iar la trecerea prin fața casei victimei nu s-au auzit nici un
fel de zgomote și nici strigăte, întrucât acest aspect ar fi fost cu ușurința
reținut de martori.
Astfel, L.M. și-a
amintit acest moment, relatând că nu a auzit nici zgomote și nici strigăte în
zonă. Or, dacă așa cum susține inculpatul victima ar fi strigat, atunci este
imposibil ca în liniștea nopții strigătele să nu fi fost auzite la trecerea
prin fața casei or, ulterior, din stația de autobuz situată în apropiere. La
stația de autobuz, inculpatul a părăsit grupul întorcându-se, moment în care a
ajuns din nou în fața casei victimei. Acesta nu a intrat însă în locuință
victimei decât după ce grupul de prieteni a plecat din stație, întrucât altfel
orice zgomot ar fi fost auzit de aceștia. Inculpatul a găsit victima în
locuință și i-a cerut banii din pensie, lovind-o întrucât nu i-a obținut. Din
procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că s-au găsit urme de
sânge și smocuri de păr aparținând victimei pe prispa și în holul camerei,
aspecte ce demonstrează că victima a fost târâtă și trasă de păr pentru a nu
putea să iasă din locuință. Inculpatul a lovit victima atât cu pumnii cât și cu
picioarele până când aceasta a căzut jos, după care, constatând că este în stare
de inconștiență, a pus-o pe pat, abandonând-o.
Din raportul
de constatare medico - legală rezultă ca moartea victimei a fost violentă și
s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice cu
determinare mixtă: prin traumatism toracic cu fractură medio sternală și
coastele bilaterale cu volet drept, hemotorax și plagă pulmonară dreaptă,
precum și prin aspirarea sângelui în căile respiratorii superioare, provenit de
la fractura de piramidă nazală.
Din raportul
de expertiză medico-legală, examen ADN (fi. 103-107 vol. II) reiese că analiza
genetică a microurmelor de sânge de pe blugii și puloverul inculpatului a
condus la evidențierea câte unui profil genetic unic, aparținând uneia și
aceleiași persoane de sex feminin. între profilul ADN evidențiat din probele
sus-menționate și profilul ADN de referință al victimei C.V., există o
corespondență perfectă.
Analiza
genetică a microurmelor de sânge prezente pe hainele victimei (batistă și
rochie) și pe obiectele din casa victimei (cioburi de oglindă, frigider, tablă
ruginită) a condus la evidențierea câte unui profil ADN unic, aparținând uneia
și aceleiași persoane de sex feminin. între profilul ADN evidențiat din probele
sus-menționate și profilul ADN de referință al victimei C.V. există o
corespondență perfectă.
Audiat la
urmărirea penală și cercetarea judecătorească inculpatul nu a recunoscut
săvârșirea faptelor.
Deși i s-au
găsit pe pulover și pe pantaloni pete de sânge de același profil genetic cu al
victimei, la urmărirea penală, în faza inițială a procesului, inculpatul a
arătat că petele au provenit de la sângele său întrucât în seara zilei de 6
noiembrie 2005, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a lovit și i-a curs
sânge din nas.
După
efectuarea expertizelor, fiind audiat la data de 22 februarie 2006, a arătat că
într-adevăr petele de sânge de pe ținuta vestimentară provin de la victima pe
care a transportat-o în casă, susținere fără suport probatoriu, nejustificată,
întrucât dacă nu ar fi lovit victima nu ar fi ascuns fapta, nu ar fi
abandonat-o și ar fi anunțat vecinii, salvarea sau poliția. Inculpatul nu a
procedat în acest mod, deoarece a exercitat actele de violență, soldate cu
decesul victimei, după care a fugit acasă, crezând că nu va fi descoperit.
Din probele
administrate în cauză, instanța de fond a reținut și declarațiile martorilor C.S.,
C.I., luate cu prilejul confruntării acestora cu inculpatul (fi. 151-154 vol.
II).
Astfel,
martorul C.S. (fila 151 vol. II) a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul într-un
bar din zona autogării Bacău în cursul lunii decembrie 2005, care i-a relatat
despre bătrâna omorâtă, că aceasta I-a rugat să-i dea o căldare cu apă și el a
lovit-o cu pumnii, că a vrut să-i ia pensia dar nu a găsit nici un ban, iar
după aceea a ajutat-o pe bătrână și a pus-o în pat.
Declarația
martorului este susținută și de C.I. (fi. 154 vol. II) care a arătat că C.S. i-a
relatat cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o în penitenciar, că inculpatul
H. a omorât o bătrână din satul Secuieni.
Față de
aspectele expuse mai sus, prima instanță a constatat că apărările inculpatului
sunt nefondate, fiind infirmate de probele administrate în cauză: procesul
verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală,
raportul de constatare tehnico-științifică, biocriminalistică, declarațiile
martorilor L.E.M., C.I., S.l., D.G., P.C., A.M., M.l., C.I. și C.S.
În drept,
fapta inculpatului H.A.C. de a lovi victima C.V. cu pumnii și picioarele, cu
consecința decesului, cu scopul de a o deposeda de bani, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174
raportat la art. 176 lit. d) C. pen.
S-a constatat
de asemenea că întrucât fapta de tentativă la tâlhărie a fost comisă pe hol și
în interiorul casei, trebuie reținută agravanta specială a tâlhăriei comisă
într-o locuință sau în dependințele acesteia, prevăzută de art. 211 alin. (2)
1
,
care absoarbe în aceste condiții infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută
de art. 192 alin. (2) C. pen.
Constatând că
faptele reținute există și au fost comise de inculpat cu intenție directă,
prima instanță a dispus condamnarea acestuia potrivit infracțiunilor reținute
prin schimbarea încadrării juridice.
La
individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere
pericolul social sporit al faptei si făptuitorului - dedus din comiterea
faptelor cu violență asupra unei persoane, în scopul de a o deposeda de bani,
urmările deosebit de grave constând în suprimarea vieții victimei, cât și prevederile
părții generale a C. pen. care reglementează tentativa și regimul juridic
sancționator al acesteia, limitele de pedeapsă din partea specială și persoana și
conduita inculpatului care, conform raportului de expertiză medicală
psihiatrică, este sănătos psihic, a comis faptele cu discernământ, este un
element tânăr, nu are antecedente penale și a avut o conduită procesuală
nesinceră.
În raport de
aceste aspecte Tribunalul Bacău a apreciat că reeducarea inculpatului este
posibilă prin condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de
detenție.
În ceea ce
privește pretențiile civile solicitate de Ț.R., instanța de fond a reținut că
aceasta nu are calitate de moștenitor legal sau testamentar și nici nu a făcut
dovada existenței unei legături strânse cu victime care să justifice acordarea
de daune morale, astfel încât a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată
de aceasta.
C. Împotriva
acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,
inculpatul H.A.C. și partea civilă Ț.R.
În motivarea
apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a arătat că, după casare
cu trimitere spre rejudecare dispusă de I.C.C.J., în mod legal, Tribunalul
Bacău a reținut infracțiunea de tentativă la tâlhărie în condițiile art. 20
raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)
1
lit. c) C. pen.,
prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 211 alin. (1),
(2) lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a comis faptele în interiorul casei,
deci într-o locuință, agravantă arătată la alin. (2)
1
lit. c) C.
pen., însă, în mod nelegal, a constatat că infracțiunea de violare de
domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată se absoarbe în infracțiunea de tentativă la tâlhărie, săvârșită
în condițiile alin. (2)
1
lit. c) al art. 211 C. pen.
A considerat
procurorul că sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. referitoare
la concursul de infracțiuni, ori de câte ori tâlhăria este săvârșită într-o
locuință sau dependințe ale acesteia, în urma comiterii infracțiuni de violare
de domiciliu, prin pătrunderea fără drept în unul din acele locuri, deoarece
activitățile desfășurate, cât și rezoluțiile infracționale sunt distincte și
vizează dispoziții de încadrare diferite, iar în acest sens s-a pronunțat și Înalta
Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul Legii nr. 31 din 16
aprilie 2007.
Alt motiv de
critică al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a referit la pedeapsa
rezultantă aplicată inculpatului, deoarece la individualizarea judiciară
instanța de fond nu a avut în vedere pericolul social sporit al faptelor
inculpatului, comise cu violență, asupra unei persoane în vârstă de 82 de ani,
bolnavă la pat, de a o lovi cu pumnii și cu picioarele, cu scopul de a o deposeda
de bani, urmările deosebit de grave constând în suprimarea vieții victimei.
Aplicarea
pedepsei de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit
de grav, este netemeinică în opinia procurorului, având în vedere limitele de
pedeapsă (închisoare de la 15 la 25 ani, alternativ cu pedeapsa detențiunii pe
viață) și conduita procesuală nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului
penal.
La termenul
din 19 octombrie 2010, reprezentantul M.P. - cu privire la apelul formulat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău - a făcut mențiunea că nu susține primul
motiv de critică privind neretinerea în sarcina inculpatului și a infracțiunii
de violare de domiciliu, pentru că în primul apel declarat de procuror nu s-a
invocat și ar însemna să-i îngreuneze situația inculpatului.
Procurorul de
ședință a susținut doar al doilea motiv de apel, cu privire la pedeapsa
aplicată inculpatului și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței
penale pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea spre rejudecare și, pe fond,
majorarea pedepsei aplicată inculpatului la 16 ani închisoare, având în vedere
infracțiunile săvârșite, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie.
Inculpatul,
în motivarea orală a apelului său, prin intermediul apărătorului, a solicitat
achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, tot
timpul a susținut că doar a luat victima, care era căzută afară și a dus-o în
casă.
A mai arătat
apelantul - inculpat că din probele existente la dosar rezultă că au fost
găsite urme de sânge al victimei pe hainele inculpatului, însă acestea sunt
pentru a ridicat-o și a dus-o în casă.
Apelanta
parte civilă T.R. a arătat că la momentul descoperirii cadavrului trebuia
anunțată și ea și să fie înregistrată prezența ei la locul faptei. Este
nemulțumită că nu s-a menționat faptul că victima era în neputință de a se
apăra, întrucât era bolnavă și avea 42 kg.
Consideră că
trebuia să aibă calitatea de parte vătămată, nu se pomenește nimic de memoriul
ei depus la parchet, despre toate actele depuse din care rezulta că era
preocupată de situația victimei.
În concluzie,
solicită ca M.I. să fie introdus în cauză ca și complice la infracțiunea de
omor, să fie extins procesul penal și asupra lui și să fie obligat, alături de
inculpat, la plata despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală
nr. 118 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze
minori și familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul H.A.C. și partea civilă Ț.R. împotriva
sentinței penale nr. 84/D din 11 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în
Dosarul penal nr. 2213/32/2006, apreciindu-se toate criticile ca neîntemeiate.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpatul și partea civilă să
plătească statului suma de câte 500 lei, cheltuielijudiciare.
C. Împotriva
acestei decizii a declarat recurs partea civilă Ț.R., criticând ambele hotărâri
pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele de apel, respectiv
faptul că numitul M.l. nu a fost cercetat în calitate de complice la
infracțiunea de omor deosebit de grav și nu a fost obligat alături de inculpat
la plata despăgubirilor civile, că nu fost introdusă inițial în proces ca parte
vătămată și, respectiv, parte civilă, deși s-a adresat cu un memoriu
parchetului încă în faza de urmărire penală, precum și pentru greșita apreciere
a lipsei sale de interes, deși a fost prejudiciată atât material cât și moral,
pentru motivele arătate detaliat în scris.
Examinând
recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire
la cererea părții civile de introducere în cauză a numitului M.I. în calitate
de complice la infracțiunea de omor deosebit de grav și obligarea alături de
inculpat la plata despăgubirilor civile, Înalta Curte constată că rezolvarea
dată acestei solicitări de către instanța de fond și cea de apel este corectă,
nefiind justificată, întrucât în cauză nu există probe sau indicii care să
demonstreze existența vreunei forme a participației penale în sarcina lui M.I.,
astfel că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 337 C. proc. pen. privind
extinderea procesului penal cu privire la alte persoane sau restituirea cauzei
la procuror pentru efectuarea urmăririi penale și fată de acesta.
Referitor
la critica recurentei - părți civile în sensul că nu fost introdusă inițial în
proces ca parte vătămată și, respectiv, parte civilă, deși s-a adresat cu un
memoriu parchetului încă în faza de urmărire penală, împreună cu dovezile din
care rezulta că era preocupată de situația victimei, Înalta Curte constată că
susținerea apelantei Ț.R. este doar în parte reală, în sensul că la data de 5
ianuarie 2006 s-a adresat parchetului cu un memoriu prin care învedera o serie
de aspecte anterioare decesului, precum și privitor la deficiențele cercetării
la fața locului efectuate de organele de poliție și apoi de organul de urmărire
penală, solicitând să i se comunice data exactă a decesului, împrejurările în
care a fost descoperit cadavrul, ce bani au fost găsiți în casa victimei sau
CEC -uri, în ce condiții a fost înstrăinată locuința victimei, etc.
Din
examinarea înscrisului respectiv, depus la dosar chiar de către recurentă, Înalta
Curte constată că nu există nici o mențiune care să confirme voința acesteia de
a participa în proces ca parte vătămată sau parte civilă. Aceeași percepție a
avut-o și procurorul ce a efectuat urmărirea penală, care i-a comunicat
recurentei, cu adresa din 17 aprilie 2006, că s-a dispus trimiterea în
judecată, în stare de arest, a inculpatului H.A.C. pentru săvârșirea
infracțiunilor de violare de domiciliu, omor deosebit de grav și tâlhărie.
Ca atare, în
mod corect, procurorul nu a audiat-o în calitate de parte vătămată și nu a
introdus-o în citativul rechizitoriului și, pe cale de consecință, prima
instanță nu a citat-o.
Pe de altă
parte, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat o corectă interpretare
dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora constituirea ca
parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața
instanței de judecată până la citarea actului de sesizare, ceea ce presupune că
pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, persoana vătămată
trebuie să se constituie parte civilă, act procedural ce trebuie îndeplinit,
cel mai târziu, până la citirea actului de sesizare.
De asemenea,
este corectă constatarea excepției de la această regulă, potrivit cărei numai
în situația în care inculpatul și partea responsabilă civilmente sunt de acord,
constituirea de parte civilă se poate face după termenul limită (limine litis)
stabilit de legiuitor.
În cauză,
recurentaȚ.R. nu s-a constituit parte civilă nici în faza de urmărire penală și
nici până la citirea actului de sesizare în primă instanță, care s-a realizat
la termenul din 15 iunie 2006 - deci ulterior datei de 17 aprilie 2006 când
recurenta a fost informată de parchet că inculpatul a fost trimis în judecată -
(fila 39 Dosar nr. 2369/2005 Tribunalul Bacău), pretențiile civile fiind
formulate abia prin memoriul din 15 iunie 2007 (fila 87-88 vol. I Tribunalul
Bacău, după rejudecare).
Recurenta a
fost introdusă în cauză de Tribunalul Bacău în calitate de parte civilă abia la
termenul din 23 septembrie 2008 (fila 269 vol. I Trib. Bacău), în al doilea
ciclu procesual, după cereri repetate formulate timp de 1 an și 3 luni, cu
toate că dosarul era rejudecat doar ca urmare a admiterii recursului declarat
de inculpat, căruia, în situația admiterii pretențiilor formulate de partea
civilă, i s-ar fi creat o situație mai grea.
S-a mai
reținut în mod corect de către instanța de apel că recurenta - care este
nepoată de soră a victimei - nu este o persoană vătămată în mod direct prin
infracțiune, dar putea fi vătămată indirect prin fapta săvârșită de inculpat,
prin suferirea unor eventuale daune morale, iar rolul activ despre care
recurenta susține că trebuia să dea dovadă organele judiciare, nu poate acoperi
lipsa de diligentă a părții civile care a avut cunoștință de decesul mătușii
sale și se putea interesa de stadiul dosarului la instanța de judecată - mai
ales că fusese încunoștințată despre trimiterea în judecată a inculpatului - în
scopul de a-și manifesta disponibilitatea de participare în procesul penal.
Pe de altă
parte, în mod justificat instanța de apel a reținut că nu s-ar putea susține că
o rudă a victimei este lipsită de posibilitatea legală de a recupera pretinsele
daune morale de la persoana care Ie-a provocat, respectiv inculpatul, deoarece
are la dispoziție calea unei acțiuni civile adresată instanței civile,
întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a inculpatului pentru fapta
proprie.
În
consecință, Înalta Curte constată că în mod fundamentat, instanța de apel,
suplinind motivarea primei instanțe, pentru considerentele expuse, a apreciat
ca fiind corectă respingerea pretențiilor părții civile, întrucât în caz
contrar ar fi fost încălcate dispozițiile art. 372 C. proc. pen. și art. 385
8
C. proc. pen. și i s-ar fi creat inculpatului o situație mai grea, deși
instanța de recurs a decis trimiterea cauzei spre rejudecare doar urmare a
recursului declarat de inculpatul H.A.C.
Ca atare, apreciind toate
criticile formulate de recurenta - parte civilă ca neîntemeiate, având în vedere
și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din
oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) din același cod, va
respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă, iar conform
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi obligată la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă Ț.R. împotriva Deciziei penale nr.
118 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori
și familie, privind pe intimatul inculpat H.A.C.
Obligă
recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat, se va avansa din fondul
M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 2 februarie 2011.