ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1889/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1889/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258 din 07 decembrie 2010 de

Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor pentru care inculpatul B.C. a fost trimis în judecată, din

infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1)

și (3) teza

I

C. pen. și art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și

art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20

raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza

I

C. pen. cu

aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și

art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și art.

176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. a condamnat

inculpatul B.C., la 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani ca pedeapsă

complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav

împotriva părții vătămate B.V.

În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3)

teza

I

C. pen. cu aplicare art. 40 alin. (1) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani

ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(3) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și a fost aplicată, în baza

art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani ca pedeapsă

complementară.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat

liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2553 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Tg-Jiu și s-a

contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat de 1059 zile cu pedeapsa

stabilită în prezenta cauză de 22 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an

închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 23

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 06

iunie 2010 la zi.

S-a luat act că părinții victimei B.V. nu s-au

constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond

reținut că inculpatul B.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunilor de

tentativă la viol, omor deosebit de grav prevăzute și pedepsite de raportat la

art. 197 alin. (1) și (3) teza

I

C. pen. și de art. 174 raportat la art.

175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

reținându-se, în esență, în actul de sesizare al instanței că, în data de 05

iunie 2010 inculpatul a condus victima B.V. în vârstă de 5 ani, împotriva

voinței sale, într-o zonă izolată, încercând să întrețină raporturi sexuale

anale, iar în urma refuzului acesteia, a lovit victima în mod repetat cu

pumnul, cu piciorul și cu o piatră în zona capului, lovituri ce au condus la

decesul victimei.

În data de 05 iunie 2010, în jurul orelor 19:00, în

timp ce se afla la barul SC M.S.C. SRL (P.D.) din orașul Rovinari, unde

practica jocuri electronice de noroc, fiind sub influența băuturilor alcoolice

(inculpatul consumând anterior circa 500 ml coniac și bere), între inculpat și

victima B.V., în vârstă de 5 ani, a avut loc un conflict generat de faptul că

partea vătămată a împiedicat inculpatul să continue jocul, apăsând pe o clapă, împrejurare

în care inculpatul a pierdut banii investiți.

Inculpatul, în aceste împrejurări, a lovit victima cu

palma în zona feței și, profitând de faptul că nimeni nu a intervenit, a tras

victima în afara localului, ținând-o strâns de mână, împotriva voinței

acesteia, la circa 500 m, în apropierea rambleului căii ferate, într-o zonă cu

vegetație abundentă, pentru a nu putea fi observat de alte persoane.

Această împrejurare a fost observată de martorul F.V.A.,

care se afla în apropierea barului, având o spălătorie auto vis-a-vis de acesta.

Martorul nu a intervenit, întrucât victima era o persoană cunoscută în zonă,

obișnuind să cerșească și era cunoscută de inculpat. Ajuns la circa 15 m de

calea ferată, inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale anale cu

victima, încercând să o dezbrace. întrucât minorul s-a opus, inculpatul s-a

enervat, fiind și în stare avansată de ebrietate, 1-a lovit cu pumnul în zona

feței, până la doborât la pământ, după care 1-a presat cu piciorul în zona

gâtului. Observând că victima nu a decedat, s-a deplasat pe terasamentul căii

ferate din apropiere, de unde a luat două pietre, cu muchii ascuțite, cu care

1-a lovit de circa 12 ori în zona capului, lovituri ce au provocat decesul

acestuia, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.

Între aceste leziuni și cauzele decesului există

legătură directă de cauzalitate, iar moartea minorului B.V. a fost violentă,

s-a datorat șocului hemoragie și traumatic, consecința unui traumatism

cranio-cerebral, prin agresiune fizică, leziunile de violență de la nivelul

feței în număr de 12, au fost produse prin lovirea cu un corp dur, respectiv

piatră concasată.

Realizând gravitatea faptelor, inculpatul a

transportat cadavrul circa 10 m într-un loc mai retras cu vegetație mai mare și

1-a abandonat. Imediat după săvârșirea acestor fapte, inculpatul a aruncat

tricoul cu care era îmbrăcat, pe care se aflau urme de sânge ale victimei în

vagonul unui tren de marfă, ce trecea pe calea ferată din apropierea locului

faptei și a abandonat și geaca de culoare neagră cu care a fost îmbrăcat.

Inculpatul s-a dus acasă, unde s-a schimbat de haine și încălțăminte, ieșind în

oraș pentru a discuta cu mai multe persoane.

A doua zi, acesta a mers la Cariera Rovinari pentru a

sustrage fier vechi, iar când a văzut organele de ordine a fugit întrucât a crezut

că este căutat pentru faptele săvârșite.

Inculpatul a fost prins după circa 4 km de către

organele de poliție.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute

în actul de sesizare, instanța de fond a reținut că aceasta este incompletă,

întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (1) C. pen. dat

fiind că, prin sentința penală nr. 2553 din 07 iunie 2006, inculpatul a fost

condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă

continuată, reținându-se starea de minoritate a acestuia prevăzută de art. 99 C.

pen. Ulterior, acesta fost liberat prin sentința penală nr. 201/2008 a

Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. 1964/215/2008, rămânând un rest

neexecutat de 1059 zile și, cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 37

lit. a) C. pen., având în vedere dispozițiile art. 99 C. pen., reținute în

favoarea inculpatului prin sentința menționată, tribunalul în temeiul art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, în sensul că, a reținut în sarcina

inculpatului dispozițiile art. 40 alin. (1) C. pen. pentru fiecare faptă.

În drept, a apreciat că faptele inculpatului B.C. de

a ucide prin cruzimi victima B.V. în vârstă de 5 ani, pentru a ascunde

săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174

raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin.

(1) C. pen. și infracțiunea de tentativă de viol prevăzută și pedepsită de art.

20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza

I

C. pen. cu

aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul B.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a criticat

sentința atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor calificat

în sensul că nu s-au reținut prevederile art. 175 lit. d) C. pen., întrucât

victima avea o vârstă foarte fragedă, de numai 5 ani, neputând opune inculpatului

o apărare eficientă și pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit

individualizată, cu ignorarea pericolului social deosebit al faptelor comise de

inculpat, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav, vârsta foarte fragedă a victimei, actele materiale comise

pentru suprimarea vieții, persoana inculpatului care are mai multe condamnări

anterioare. S-a arătat că pedeapsa de 22 de ani aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav este prea mică și în mod

nejustificat instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor art. 34 lit. b)

C. pen. în sensul aplicării maximului special prevăzut de lege, de 25 de ani,

ce putea fi sporit până la 30 de ani. De asemenea, faptul că instanța trebuia

să dispună prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea

introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., conform art. 7 din Legea nr.

76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date

Genetice Judiciare și că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor judiciare către stat. în ședință publică, procurorul a

invocat un motiv de apel suplimentar, solicitând ca inculpatului să i se

interzică, cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

Inculpatul B.C. a criticat hotărârea primei instanțe

pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost

condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197

alin. (1) și (3) teza

I

C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen., infracțiune

pentru care nu există nicio probă la dosar, iar pedeapsa rezultantă la care a

fost condamnat este prea aspră, impunându-se reducerea acesteia având în vedere

că infracțiunea de omor calificat a fost comisă în stare de ebrietate și sub

imperiul unei puternice tulburări. în subsidiar a solicitat înlăturarea

sporului de 1 an închisoare.

Prin decizia penală nr. 26 din 10 februarie 2011

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale

nr. 258 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, și a respins

apelul inculpatului B.C., ca nefondat.

A desființat în parte sentința, sub aspectul laturii

penale, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și în baza

art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) și h), art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174, art. 175 lit. d) și h), art. 176

lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 25 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C.

pen.

În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și

alin. (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 40 C. pen. coroborat cu art. 61 C. pen.

a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1059 zile rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2553 din 07

iunie 2006 a Judecătoriei Tg. Jiu și a contopit restul cu pedeapsa rezultantă

din prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.C., să execute pedeapsa totală de 25

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d), e) C. pen.

A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit.

a), b), d), e)C. pen. și în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii

profilului genetic în baza de date a S.N.D. G.J.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

privitor la soluționarea laturii civile a cauzei, a dedus în continuare

prevenția, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și 1-a obligat pe

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de prim grad a analizat coroborat

probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăriri penale cât și în faza

cercetării judecătorești și a reținut o situație de fapt corectă. De altfel, cu

privire la infracțiunea de omor, instanța de apel a constatat că inculpatul nu

a contestat că ar fi autorul acesteia, probele care-1 incriminează înlăturând

fără dubiu prezumția de nevinovăție, respectiv declarațiile inculpatului

coroborate cu declarațiile martorilor F.V.A., B.R., B.C., procesul-verbal de

reconstituire, planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală.

În ceea ce privește comiterea tentativei la

infracțiune de viol instanța de apel a constat, la fel ca instanța de fond, că

apărarea inculpatului nu poate fi primită, având în vedere declarațiile date

inițial și înregistrate pe suport audio - video, în sensul că inculpatul a

intenționat să întrețină raporturi sexuale anale cu victima și în acest scop a

încercat să îl dezbrace, iar intenția comiterii omorului a fost adoptată

ulterior, ca urmare a atitudinii acesteia care s-a împotrivit, astfel a

constatat nefondată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru

tentativa la infracțiunea de viol.

De asemenea, instanța de apel a constatat că motivul

de apel formulat de parchet referitor la încadrarea juridică dată faptelor

comise de inculpat, este fondat, fiind incidente și prevederile art. 175 lit. d)

C. pen., deoarece inculpatul a comis omorul profitând de faptul că victima era

un copil, care, datorită vârstei fragede (5 ani), nu se putea apăra.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor

principale a constat ca apelul inculpatului este nefondat fiind însă întemeiate

criticile formulate de parchet, având în vedere pericolul social concret

deosebit de ridicat, reliefat de vârsta victimei și de modalitatea de comitere

a infracțiunii, a apreciat că se impune majorarea pedepsei în cuantumul

maximului special prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul și solicitat admiterea recursului, in temeiul cazului de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei având in

vedere ca pedeapsa aplicata de 25 de ani închisoare este prea mare, arătând ca

a săvârșit infracțiunea sub o puternica stare de beție.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare

invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9

alin. (3) cod de procedură penală, combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.C. este

nefondat pentru următoarele considerente.

Din analiza materialului probator administrat în

cauză, respectiv declarațiile martorilor F.V.A. filele 29-30, 62, F.V., filele

137-142, B.R. fila 52, B.C. fila 63, procesul-verbal de reconstituire, planșele

fotografice, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică, coroborate cu declarațiile inculpatului filele

17-18, 57, 149, 165, 7, 37, 51, 63, 99 și fișa de cazier judiciar a acestuia, Înalta

Curte constată că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului.

Pedeapsa dispusă de instanța de apel, a fost aplicată

ținând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de

pericol social al faptei și nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului

care, a săvârșit infracțiunea de omor calificat - profitând de starea de

neputință a victimei de a se apăra și pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei

infracțiuni și infracțiunea omor deosebit de grav - prin cruzimi, asupra unui

copil în vârstă de 5 ani, care se afla în neputință de a se apăra, nici măcar

prin fugă, avându-se în vedere și condițiile concrete în care a fost săvârșită

fapta. Inculpatul, pe fondul consumului de alcool și al unui intelect limitat,

a condus victima într-un loc izolat, și a lovit victima, inițial, cu pumnul și

piciorul, presându-i gâtul cu piciorul, în final aplicându-i 12 lovituri cu

două pietre, în zona feței, conducând la mutilarea victimei și producându-i

suferințe mari, prelungite în timp, care au depășit cu mult suferințele

inerente ale acțiunii de ucidere.

Chiar inculpatul în declarația aflată la fila 37

dosar de fond arată modul în care a săvârșit fapta „După ce victima a căzut la

pământ i-am pus piciorul pe gât întrucât mai mișca. După aceea am mai lovit

victima de circa 3-4 ori cu o piatră luată de pe calea ferată. Precizez că

piatra cu care am lovit victima era mare și m-am folosit de ambele mâini. Am

lovit victima în mod repetat întrucât vroiam să mă asigur că a decedat."

De asemenea, relevantă în cauză este și conduita

ulterioară a inculpatului, care, imediat după săvârșirea faptei a transportat

cadavrul victimei într-un loc mai retras și 1-a abandonat, s-a dus acasă, unde

s-a schimbat de haine și încălțăminte și a ieșit în oraș; iar a doua zi, când a

văzut organele de poliție în acea zonă a fugit, întrucât a crezut că este

căutat pentru faptele săvârșite.

Totodată, s-a avut în vedere și atitudinea procesuală

a inculpatului, care și-a schimbat declarațiile inițiale precum și faptul că

inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni, fapte

săvârșite în timpul minoratului, așa cum rezultă din fișa de cazier a

inculpatului aflată la fila 14 dosar de urmărire penală.

Cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate

fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, și față

de gravitate faptei săvârșite - omor calificat și deosebit de grav, prin

cruzimi, asupra unui copil în vârstă de numai 5 ani, care a fost în

imposibilitate de a se apăra, Înalta Curte, constată, că pedeapsa de 25 de ani

închisoare, astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C.

pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată

față de dispozițiile mai sus menționate.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima

instanță și de instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de

casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.C.,

potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă

timpul reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2010 la 10 mai 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 26 din 10 februarie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2010 la 10 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțata, în ședință publică, azi 10 mai 2011.