ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1889/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 258 din 07 decembrie 2010 de Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul B.C. a fost trimis în judecată, din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul B.C., la 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav împotriva părții vătămate B.V. În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicare art. 40 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen.

au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și a fost aplicată, în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani ca pedeapsă complementară. În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2553 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Tg-Jiu și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat de 1059 zile cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 22 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

pe o durată de 7 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 06 iunie 2010 la zi. S-a luat act că părinții victimei B.V. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond reținut că inculpatul B.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol, omor deosebit de grav prevăzute și pedepsite de raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

și de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen. reținându-se, în esență, în actul de sesizare al instanței că, în data de 05 iunie 2010 inculpatul a condus victima B.V. în vârstă de 5 ani, împotriva voinței sale, într-o zonă izolată, încercând să întrețină raporturi sexuale anale, iar în urma refuzului acesteia, a lovit victima în mod repetat cu pumnul, cu piciorul și cu o piatră în zona capului, lovituri ce au condus la decesul victimei. În data de 05 iunie 2010, în jurul orelor 19:00, în timp ce se afla la barul SC M.S.C.

SRL (P.D.) din orașul Rovinari, unde practica jocuri electronice de noroc, fiind sub influența băuturilor alcoolice (inculpatul consumând anterior circa 500 ml coniac și bere), între inculpat și victima B.V., în vârstă de 5 ani, a avut loc un conflict generat de faptul că partea vătămată a împiedicat inculpatul să continue jocul, apăsând pe o clapă, împrejurare în care inculpatul a pierdut banii investiți. Inculpatul, în aceste împrejurări, a lovit victima cu palma în zona feței și, profitând de faptul că nimeni nu a intervenit, a tras victima în afara localului, ținând-o strâns de mână, împotriva voinței acesteia, la circa 500 m, în apropierea rambleului căii ferate, într-o zonă cu vegetație abundentă, pentru a nu putea fi observat de alte persoane.

Această împrejurare a fost observată de martorul F.V.A., care se afla în apropierea barului, având o spălătorie auto vis-a-vis de acesta. Martorul nu a intervenit, întrucât victima era o persoană cunoscută în zonă, obișnuind să cerșească și era cunoscută de inculpat. Ajuns la circa 15 m de calea ferată, inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale anale cu victima, încercând să o dezbrace. întrucât minorul s-a opus, inculpatul s-a enervat, fiind și în stare avansată de ebrietate, 1-a lovit cu pumnul în zona feței, până la doborât la pământ, după care 1-a presat cu piciorul în zona gâtului. Observând că victima nu a decedat, s-a deplasat pe terasamentul căii ferate din apropiere, de unde a luat două pietre, cu muchii ascuțite, cu care 1-a lovit de circa 12 ori în zona capului, lovituri ce au provocat decesul acestuia, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.

Între aceste leziuni și cauzele decesului există legătură directă de cauzalitate, iar moartea minorului B.V. a fost violentă, s-a datorat șocului hemoragie și traumatic, consecința unui traumatism cranio-cerebral, prin agresiune fizică, leziunile de violență de la nivelul feței în număr de 12, au fost produse prin lovirea cu un corp dur, respectiv piatră concasată. Realizând gravitatea faptelor, inculpatul a transportat cadavrul circa 10 m într-un loc mai retras cu vegetație mai mare și 1-a abandonat. Imediat după săvârșirea acestor fapte, inculpatul a aruncat tricoul cu care era îmbrăcat, pe care se aflau urme de sânge ale victimei în vagonul unui tren de marfă, ce trecea pe calea ferată din apropierea locului faptei și a abandonat și geaca de culoare neagră cu care a fost îmbrăcat.

Inculpatul s-a dus acasă, unde s-a schimbat de haine și încălțăminte, ieșind în oraș pentru a discuta cu mai multe persoane. A doua zi, acesta a mers la Cariera Rovinari pentru a sustrage fier vechi, iar când a văzut organele de ordine a fugit întrucât a crezut că este căutat pentru faptele săvârșite. Inculpatul a fost prins după circa 4 km de către organele de poliție. Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în actul de sesizare, instanța de fond a reținut că aceasta este incompletă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (1) C. pen. dat fiind că, prin sentința penală nr. 2553 din 07 iunie 2006, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, reținându-se starea de minoritate a acestuia prevăzută de art. 99 C. pen.

Ulterior, acesta fost liberat prin sentința penală nr. 201/2008 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. 1964/215/2008, rămânând un rest neexecutat de 1059 zile și, cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 37 lit. a) C. pen., având în vedere dispozițiile art. 99 C. pen., reținute în favoarea inculpatului prin sentința menționată, tribunalul în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, în sensul că, a reținut în sarcina inculpatului dispozițiile art. 40 alin. (1) C. pen. pentru fiecare faptă. În drept, a apreciat că faptele inculpatului B.C. de a ucide prin cruzimi victima B.V. în vârstă de 5 ani, pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de tentativă de viol prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul B.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a criticat sentința atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor calificat în sensul că nu s-au reținut prevederile art. 175 lit. d) C. pen., întrucât victima avea o vârstă foarte fragedă, de numai 5 ani, neputând opune inculpatului o apărare eficientă și pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, cu ignorarea pericolului social deosebit al faptelor comise de inculpat, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, vârsta foarte fragedă a victimei, actele materiale comise pentru suprimarea vieții, persoana inculpatului care are mai multe condamnări anterioare. S-a arătat că pedeapsa de 22 de ani aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav este prea mică și în mod nejustificat instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor art. 34 lit. b) C. pen.

în sensul aplicării maximului special prevăzut de lege, de 25 de ani, ce putea fi sporit până la 30 de ani. De asemenea, faptul că instanța trebuia să dispună prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare și că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. în ședință publică, procurorul a invocat un motiv de apel suplimentar, solicitând ca inculpatului să i se interzică, cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

Inculpatul B.C. a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen., infracțiune pentru care nu există nicio probă la dosar, iar pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat este prea aspră, impunându-se reducerea acesteia având în vedere că infracțiunea de omor calificat a fost comisă în stare de ebrietate și sub imperiul unei puternice tulburări. în subsidiar a solicitat înlăturarea sporului de 1 an închisoare. Prin decizia penală nr. 26 din 10 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 258 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, și a respins apelul inculpatului B.C., ca nefondat.

A desființat în parte sentința, sub aspectul laturii penale, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) și h), art. 176 lit. a) C. pen. În baza art. 174, art. 175 lit. d) și h), art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 40 C. pen. coroborat cu art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1059 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2553 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Tg. Jiu și a contopit restul cu pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.C., să execute pedeapsa totală de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b), d), e)C. pen. și în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D. G.J. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței privitor la soluționarea laturii civile a cauzei, a dedus în continuare prevenția, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și 1-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de prim grad a analizat coroborat probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăriri penale cât și în faza cercetării judecătorești și a reținut o situație de fapt corectă.

De altfel, cu privire la infracțiunea de omor, instanța de apel a constatat că inculpatul nu a contestat că ar fi autorul acesteia, probele care-1 incriminează înlăturând fără dubiu prezumția de nevinovăție, respectiv declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor F.V.A., B.R., B.C., procesul-verbal de reconstituire, planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală.

În ceea ce privește comiterea tentativei la infracțiune de viol instanța de apel a constat, la fel ca instanța de fond, că apărarea inculpatului nu poate fi primită, având în vedere declarațiile date inițial și înregistrate pe suport audio - video, în sensul că inculpatul a intenționat să întrețină raporturi sexuale anale cu victima și în acest scop a încercat să îl dezbrace, iar intenția comiterii omorului a fost adoptată ulterior, ca urmare a atitudinii acesteia care s-a împotrivit, astfel a constatat nefondată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru tentativa la infracțiunea de viol. De asemenea, instanța de apel a constatat că motivul de apel formulat de parchet referitor la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat, este fondat, fiind incidente și prevederile art. 175 lit. d) C. pen., deoarece inculpatul a comis omorul profitând de faptul că victima era un copil, care, datorită vârstei fragede (5 ani), nu se putea apăra.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor principale a constat ca apelul inculpatului este nefondat fiind însă întemeiate criticile formulate de parchet, având în vedere pericolul social concret deosebit de ridicat, reliefat de vârsta victimei și de modalitatea de comitere a infracțiunii, a apreciat că se impune majorarea pedepsei în cuantumul maximului special prevăzut de lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul și solicitat admiterea recursului, in temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei având in vedere ca pedeapsa aplicata de 25 de ani închisoare este prea mare, arătând ca a săvârșit infracțiunea sub o puternica stare de beție.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) cod de procedură penală, combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.C. este nefondat pentru următoarele considerente. Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor F.V.A. filele 29-30, 62, F.V., filele 137-142, B.R. fila 52, B.C. fila 63, procesul-verbal de reconstituire, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, coroborate cu declarațiile inculpatului filele 17-18, 57, 149, 165, 7, 37, 51, 63, 99 și fișa de cazier judiciar a acestuia, Înalta Curte constată că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Pedeapsa dispusă de instanța de apel, a fost aplicată ținând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei și nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care, a săvârșit infracțiunea de omor calificat - profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei infracțiuni și infracțiunea omor deosebit de grav - prin cruzimi, asupra unui copil în vârstă de 5 ani, care se afla în neputință de a se apăra, nici măcar prin fugă, avându-se în vedere și condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta.

Inculpatul, pe fondul consumului de alcool și al unui intelect limitat, a condus victima într-un loc izolat, și a lovit victima, inițial, cu pumnul și piciorul, presându-i gâtul cu piciorul, în final aplicându-i 12 lovituri cu două pietre, în zona feței, conducând la mutilarea victimei și producându-i suferințe mari, prelungite în timp, care au depășit cu mult suferințele inerente ale acțiunii de ucidere. Chiar inculpatul în declarația aflată la fila 37 dosar de fond arată modul în care a săvârșit fapta „După ce victima a căzut la pământ i-am pus piciorul pe gât întrucât mai mișca. După aceea am mai lovit victima de circa 3-4 ori cu o piatră luată de pe calea ferată. Precizez că piatra cu care am lovit victima era mare și m-am folosit de ambele mâini.

Am lovit victima în mod repetat întrucât vroiam să mă asigur că a decedat." De asemenea, relevantă în cauză este și conduita ulterioară a inculpatului, care, imediat după săvârșirea faptei a transportat cadavrul victimei într-un loc mai retras și 1-a abandonat, s-a dus acasă, unde s-a schimbat de haine și încălțăminte și a ieșit în oraș; iar a doua zi, când a văzut organele de poliție în acea zonă a fugit, întrucât a crezut că este căutat pentru faptele săvârșite. Totodată, s-a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, care și-a schimbat declarațiile inițiale precum și faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni, fapte săvârșite în timpul minoratului, așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului aflată la fila 14 dosar de urmărire penală.

Cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, și față de gravitate faptei săvârșite - omor calificat și deosebit de grav, prin cruzimi, asupra unui copil în vârstă de numai 5 ani, care a fost în imposibilitate de a se apăra, Înalta Curte, constată, că pedeapsa de 25 de ani închisoare, astfel cum a fost individualizată, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului B.C., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2010 la 10 mai 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 26 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2010 la 10 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțata, în ședință publică, azi 10 mai 2011.