ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5202/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 398/PI din 2 iunie 2002, Tribunalul Timiș, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.R. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1868 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1583 din 27 noiembrie 1990 a Curții Supreme de Justiție și a dispus contopirea restului menționat cu pedeapsa pentru noua infracțiune, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului de la 24 martie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 24 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 23 februarie 2003, în jurul orelor 22 00 , inculpatul N.R. a luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate B.D. Inculpatul lucrase anterior la partea vătămată și cunoștea topografia locului.

Ca urmare, la data menționată, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, apoi în imobil și, de pe o masă din coridorul casei, a luat două bucăți de șuncă de porc. La ieșirea din curte, inculpatul s-a întâlnit cu B.D. și martorul B.M.S. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a trântit victima la pământ. Totuși, victima și martorul B.M. au urmărit să-l imobilizeze, ulterior la fața locului sosind organele de poliție. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 258/A din 30 iunie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva ultimei hotărâri, N.R. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere numai împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, precum și de persoana inculpatului, care este recidivist. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că, în speță, nu s-a ținut seama de scopul urmărit, de valoarea normelor sociale încălcate, respectiv furtul a două bucăți de șuncă, deci produse alimentare sustrase de către un inculpat care nu avea nici un venit, întrucât nu avea un loc de muncă.

În plus, martorul B.M. care a văzut pe inculpat când încerca să fugă, a declarat că, în momentul când i-a spus să se ducă înapoi și să aștepte poliția” acesta nu a protestat, ba, dimpotrivă și-a cerut iertare de la partea vătămată”. Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că pedeapsa de 14 ani (12 ani + 2 ani spor) aplicată inculpatului este disproporționată în raport de gravitatea concretă a infracțiunii, de modul și scopul săvârșirii faptei, precum și de atitudinea inculpatului, ulterior săvârșirii faptei Desigur, avându-se în vedere că inculpatul este recidivist și ca urmare a contopirii pedepsei aplicate prin hotărârea recurată cu restul rămas neexecutat, inculpatului i se va aplica și un spor de pedeapsă care, însă va fi redus în raport de cel aplicat inițial.

În raport de cele expuse, se va admite recursul declarat și casa hotărârile pronunțate, în sensul celor ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 398/PI din 2 iunie 2003 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la individualizarea pedepsei și sporul de pedeapsă aplicat. Înlătură sporul de 2 ani închisoare. Reduce pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare. Contopește restul de pedeapsă neexecutat de 1868 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1523 din 27 noiembrie 1990 a Curții Supreme de Justiție, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final 7 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 martie 2003 la 13 noiembrie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 noiembrie 2003.