ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5202/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 398/PI din

2 iunie 2002, Tribunalul Timiș, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul N.R. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1868 zile închisoare din

pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1583 din 27

noiembrie 1990 a Curții Supreme de Justiție și a dispus contopirea restului

menționat cu pedeapsa pentru noua infracțiune, la care s-a adăugat un spor de 2

ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 14 ani închisoare, cu aplicarea

art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului de la 24 martie 2003 la

zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 24 C. proc. pen. și

art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată B.D. nu s-a constituit

parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în seara zilei de 23 februarie 2003, în jurul orelor 22

00

,

inculpatul N.R. a luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din

locuința părții vătămate B.D. Inculpatul lucrase anterior la partea vătămată și

cunoștea topografia locului. Ca urmare, la data menționată, inculpatul a

pătruns în curtea locuinței părții vătămate, apoi în imobil și, de pe o masă

din coridorul casei, a luat două bucăți de șuncă de porc. La ieșirea din curte,

inculpatul s-a întâlnit cu B.D. și martorul B.M.S.

Pentru a-și asigura scăparea,

inculpatul a trântit victima la pământ. Totuși, victima și martorul B.M. au

urmărit să-l imobilizeze, ulterior la fața locului sosind organele de poliție.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 258/A din 30 iunie 2003, a respins ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Împotriva ultimei hotărâri, N.R. a

declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, reducerea

pedepsei aplicate.

Recursul declarat este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei,

instanțele au avut în vedere numai împrejurările care agravează răspunderea

penală, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, precum

și de persoana inculpatului, care este recidivist.

Din actele și lucrările dosarului,

rezultă că, în speță, nu s-a ținut seama de scopul urmărit, de valoarea

normelor sociale încălcate, respectiv furtul a două bucăți de șuncă, deci

produse alimentare sustrase de către un inculpat care nu avea nici un venit,

întrucât nu avea un loc de muncă.

În plus, martorul B.M. care a văzut

pe inculpat când încerca să fugă, a declarat că, în momentul când i-a spus să

se ducă înapoi și să aștepte poliția” acesta nu a protestat, ba, dimpotrivă

și-a cerut iertare de la partea vătămată”.

Toate aceste împrejurări conduc la

concluzia că pedeapsa de 14 ani (12 ani + 2 ani spor) aplicată inculpatului

este disproporționată în raport de gravitatea concretă a infracțiunii, de modul

și scopul săvârșirii faptei, precum și de atitudinea inculpatului, ulterior

săvârșirii faptei

Desigur, avându-se în vedere că

inculpatul este recidivist și ca urmare a contopirii pedepsei aplicate prin

hotărârea recurată cu restul rămas neexecutat, inculpatului i se va aplica și

un spor de pedeapsă care, însă va fi redus în raport de cel aplicat inițial.

În raport de cele expuse, se va

admite recursul declarat și casa hotărârile pronunțate, în sensul celor ce

urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 30

iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 398/PI din 2 iunie 2003 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la

individualizarea pedepsei și sporul de pedeapsă aplicat.

Înlătură sporul de 2 ani închisoare.

Reduce

pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare.

Contopește

restul de pedeapsă neexecutat de 1868 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani

închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1523 din 27 noiembrie 1990 a

Curții Supreme de Justiție, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să

execute 6 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final 7 ani

închisoare.

Menține restul dispozițiilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 martie 2003 la 13 noiembrie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

13 noiembrie 2003.