ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3763/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 28

februarie 2003, Tribunalul Neamț, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același

cod, a condamnat pe inculpatul C.C., poreclit „S.” la 8 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 717 zile închisoare rămas din

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 205 din 17 mai 2001 a Judecătoriei

Târgu Neamț, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive de la data de 5

decembrie 2002, până la data pronunțării sentinței, 28 februarie 2003.

În temeiul art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile A.V. suma de 8.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reactulizată

la data executării.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului cheltuieli judiciare, în sumă de 5.000.000 lei.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că în ziua de 16 noiembrie 2002, inculpatul C.C. a

exercitat acte de violență asupra părții vătămate A.V., în timp ce, fratele său

minorul C.P.A., la îndemnul inculpatului de a „buzunări” pe partea vătămată, a

deposedat-o de banii pe care-i avea asupra sa, după care au fugit adăpostindu-se

în diverse locuri până când au fost prinși de organele de poliție.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul C.C. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate,

întrucât a manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.

Prin decizia penală nr. 145 din 8

aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea

că instanța de fond a reținut corect situația de fapt dând faptelor încadrarea

legală, iar în cauză s-a făcut și o justă individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal, a declarat recurs inculpatul C.C. criticând-o pentru

netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În raport de probatoriul administrat,

starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu acesta, încadrarea

juridică dată faptei este legală, iar vinovăția recurentului rezultă

neîndoielnic din actele dosarului.

Aspectul netemeiniciei invocat de

recurentul inculpat privitor la proporționalizarea pedepsei se constată că nu

este întemeiat, întrucât instanțele prin considerarea criteriilor de

individualizare au procedat la stabilirea acesteia, evaluând corespunzător atât

gradul de pericol concret pe care l-a prezentat infracțiunea comisă, cât și

datele ce caracterizează persoana sa, cunoscut cu antecedente penale.

Se constată astfel că, pedeapsa de 8

ani închisoare răspunde cerințelor legale și este de natură să asigure

finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru

modificarea ei.

Pentru considerentele ce preced și

cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în

cauză este nefondat și a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 145 din 8 aprilie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 5 decembrie 2002, la 16 septembrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.