ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4562/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 221 din 27 mai 2003 a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 2 1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și inculpatul C.C., a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie. În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 539 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 2849 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Panciu.

Potrivit art. 61 alin. (1) teza II–a C. pen., au fost contopite pedeapsa de 8 ani închisoare și restul de 539 zile închisoare rămas de executat, iar rezultanta sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost menținută starea de arest și computată durata prevenției. Totodată inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile și să restituie statului cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că în seara zilei de 6 martie 2003, inculpatul aflându-se în poarta casei, în jurul orelor 19,00, a observat trecând pe drum două persoane în vârstă care discutau că în situația în care ar fi o mașină care să-i transporte la domiciliu ar da și 300.000 lei.

Auzind conversația și fiind convins că au asupra lor o sumă importantă de bani s-a hotărât, ca prin violență să-i deposedeze de valorile pe care le-ar fi avut asupra lor. În vederea punerii în executare a acestei hotărâri infracționale, inculpatul a luat din magazie un topor după care a plecat în urmărirea lor. Ajungându-i și profitând de faptul că era întuneric și nu erau prin apropiere alte persoane, inculpatul le-a lovit pe la spate cu muchia toporului. Deși au căzut, victimele au încercat să se ridice motiv pentru care recurentul le-a lovit din nou cu toporul și cu pumnii. Întrucât se apropia un autoturism, el le-a târât în șanțul colector de pe marginea drumului și aici profitând de starea de inconștiență a lor, a luat din buzunarul uneia din victime un portmoneu și diverse alte bunuri de mică valoare.

Ulterior, el a mers la un bufet unde a consumat băuturi alcoolice. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a fost admis, hotărârea primei instanțe casată și înlăturate dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar cel al inculpatului respins. Împotriva hotărârilor, inculpatul a declarat recurs. Apărătorul a criticat hotărârile susținând că ele nu sunt legale, deoarece instanțele au reținut în mod greșit săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât din probele administrate în cauză fapta comisă de el constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie printre altele furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.

Așa cum rezultă din declarațiile victimelor, inculpatul le-a luat o sumă de bani și alte bunuri ca urmare a violenței exercitate anterior asupra lor, profitând de neputința lor de a se apăra. Instanța reține că declarațiile acestora exprimă adevărul, deoarece din dosar nu rezultă că victimele ar fi interesate să-l acuze pe nedrept pe inculpat. (De fapt nici el nu a pretins că ar fi în ceartă sau în dușmănie cu aceștia chiar el recunoscând că nu le-a văzut niciodată). Mai mult decât atât din raportul de constatare medico – legală rezultă că victimele au prezentat traumatisme cranio – cerebrale produse cu un corp contondent ceeace confirmă susținerile lor că au fost lovite în cap cu un topor.

Ca atare, nu se poate susține că activitatea inculpatului s-a rezumat numai la a-și însuși pe nedrept bunuri aparținând victimelor, acțiunea lui de a fura realizându-se prin violență și neputința lor de a se apăra, astfel încât, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sunt întrunite. În consecință recursul urmează să fie respins. Întrucât recurentul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenției preventive. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 330 din 19 august 2003 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2003 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.