ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4562/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 221 din 27 mai 2003

a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art.

2

1

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen. și inculpatul C.C., a fost condamnat la 8 ani închisoare

pentru infracțiunea de tâlhărie.

În temeiul art. 61 alin. (1) C.

pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă

de 539 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 4 luni

închisoare aplicată prin sentința nr. 2849 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Panciu.

Potrivit art. 61 alin. (1) teza II–a

C. pen., au fost contopite pedeapsa de 8 ani închisoare și restul de 539 zile

închisoare rămas de executat, iar rezultanta sporită cu un an închisoare,

inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., a fost menținută starea de arest și computată durata prevenției.

Totodată inculpatul a fost obligat

să plătească despăgubiri civile și să restituie statului cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea cauzei.

Pentru a pronunța astfel, prima

instanță a reținut că în seara zilei de 6 martie 2003, inculpatul aflându-se în

poarta casei, în jurul orelor 19,00, a observat trecând pe drum două persoane

în vârstă care discutau că în situația în care ar fi o mașină care să-i

transporte la domiciliu ar da și 300.000 lei.

Auzind conversația și fiind convins

că au asupra lor o sumă importantă de bani s-a hotărât, ca prin violență să-i

deposedeze de valorile pe care le-ar fi avut asupra lor.

În vederea punerii în

executare a acestei hotărâri infracționale, inculpatul a luat din magazie un

topor după care a plecat în urmărirea lor.

Ajungându-i și profitând de faptul

că era întuneric și nu erau prin apropiere alte persoane, inculpatul le-a lovit

pe la spate cu muchia toporului. Deși au căzut, victimele au încercat să se

ridice motiv pentru care recurentul le-a lovit din nou cu toporul și cu pumnii.

Întrucât se apropia un autoturism,

el le-a târât în șanțul colector de pe marginea drumului și aici profitând de

starea de inconștiență a lor, a luat din buzunarul uneia din victime un

portmoneu și diverse alte bunuri de mică valoare.

Ulterior, el a mers la un bufet unde

a consumat băuturi alcoolice.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bacău a fost admis, hotărârea primei instanțe casată și înlăturate

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar cel al inculpatului respins.

Împotriva hotărârilor, inculpatul a

declarat recurs.

Apărătorul a criticat hotărârile

susținând că ele nu sunt legale, deoarece instanțele au reținut în mod greșit

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât din probele administrate în cauză

fapta comisă de el constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.

208 – art. 209 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 211 C. pen.,

constituie infracțiunea de tâlhărie printre altele furtul săvârșit prin

întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de

inconștiență sau neputință de a se apăra.

Așa cum rezultă din declarațiile

victimelor, inculpatul le-a luat o sumă de bani și alte bunuri ca urmare a

violenței exercitate anterior asupra lor, profitând de neputința lor de a se

apăra.

Instanța reține că declarațiile

acestora exprimă adevărul, deoarece din dosar nu rezultă că victimele ar fi

interesate să-l acuze pe nedrept pe inculpat. (De fapt nici el nu a pretins că

ar fi în ceartă sau în dușmănie cu aceștia chiar el recunoscând că nu le-a

văzut niciodată).

Mai mult decât atât din raportul de

constatare medico – legală rezultă că victimele au prezentat traumatisme cranio

– cerebrale produse cu un corp contondent ceeace confirmă susținerile lor că au

fost lovite în cap cu un topor.

Ca atare, nu se poate susține că

activitatea inculpatului s-a rezumat numai la a-și însuși pe nedrept bunuri

aparținând victimelor, acțiunea lui de a fura realizându-se prin violență și

neputința lor de a se apăra, astfel încât, elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie sunt întrunite.

În consecință recursul urmează să

fie respins.

Întrucât recurentul a fost judecat

în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata

detenției preventive.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 330 din 19 august 2003 a Curții

de Apel Bacău, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2003 la

zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.