ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 726/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 726/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E
C I Z I A
NR.726
DOSAR NR.4967/2001
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul
M.D.C.
împotriva deciziei penale nr.293 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Alba
Iulia.
Au
lipsit: recurentul care a fost reprezentat de apărător din oficiu avocat C.N.,
partea civilă A.E. și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei oraș Calan.
Procedura
de citare îndeplinită.
Apărătorul
a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de
art.211 alin.2 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208
– 209 lit.a,e și g Cod penal și aplicarea unei pedepse corespunzătoare, iar în
subsidiar reducerea sancțiunii penale aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie.
Procurorul
a pus concluzii de respingere.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr.133 din 26 aprilie 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe
inculpatul
M.D.C.
,
la 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută
de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1 și 2 lit.a,d,e Cod penal cu
aplicarea art.75 lit.c Cod penal. S-a făcut și aplicarea art.67 Cod penal în
condițiile art.71 Cod penal.
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei de 28
august 2000, după
ce
inculpatul cu
victima
și
alte
două persoane
– condamnate prin
aceeași hotărâre – au consumat băuturi alcoolice în locuința unei cunoștințe, a
izbucnit un scandal
în
urma
căruia partea vătămată a plecat fiind urmărită de ceilalți. În
momentul
când au ajuns-o, unul din ei a lovit-o cu pumnii în față, iar altul i-a
sustras portmoneul pe care l-a dat recurentului.
Ulterior,
cu toții au mers la domiciliul unuia din ei și acolo și-au însușit o sumă de
bani și actele de identitate ale victimei.
Apelul
declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia penală
nr.293/A/2001 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia.
Împotriva
acestei soluții inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul
inculpatului a criticat hotărârile sub aspectul legalității și temeiniciei,
susținând că în mod greșit fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile
art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1 și 2 lit.a,d,e Cod penal, în
sarcina acestuia neputând fi reținută decât infracțiunea de furt –întrucât nu
s-a dovedit că asupra victimei au fost exercitate violențe. În subsidiar a
solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea în mod corespunzător
a pedepsei aplicate, spre minimul special.
Recursul
nu este fondat.
Analizând
decizia Curții de Apel Alba Iulia, prin prisma motivelor invocate de recurent,
se constată că în mod corect fapta inculpatului a fost încadrată în
infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.a,d și e,
întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că între inculpați a
existat o înțelegere anterioară cu privire la săvârșirea infracțiunii și
recurentul, a fost de față când victima a fost lovită.
Rezultă,
de asemenea, că în timpul exercitării violenței portofelul i-a fost furat și
dat recurentului, faptă ce constituie complicitate la tâlhărie, cum corect au
reținut instanțele.
Cu
privire la solicitarea recurentului referitoare la reducerea pedepsei aplicate,
din probele administrate în cauză nu rezultă împrejurări care să justifice
reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante, având în vedere
și caracterul calificat al infracțiunii.
Față de
cele de mai sus, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile
efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și
onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului
Justiției, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Respinge
recursul declarat de inculpatul
M.D.C.
împotriva deciziei nr.293 din 6
septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.100.000
lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din
oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 februarie 2003.