ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de revizuienta T.S. împotriva deciziei

penale nr.285/A din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a

prezentat recurenta, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a lăsat la aprecierea instanței, admiterea recursului declarat de revizuientă.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, nefiind îndeplinite condițiile

cerute de art.394 C.proc.pen.

Recurenta

a cerut admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.190 din 29 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba a fost

respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr.56/2001 a Tribunalului

Alba, formulată de condamnata T.S. ca nefondată.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

T.S.

a fost condamnată prin sentința penală nr.56/2001 a Tribunalului Alba la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d și e din Codul penal.

S-a

mai reținut că motivul de revizuire invocat de condamnată, prin care a

solicitat să se constate nevinovăția sa în comiterea infracțiunii de tâlhărie,

nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art.394 din Codul de

procedură penală.

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.285 din 8 octombrie 2002, a respins

apelul formulat de condamnată.

Împotriva

acestei decizii, condamnata a declarat recurs, reiterând aceleași motive pe

care le-a menționat în cererea introductivă și în apel.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art.394 din Codul de procedură penală, cazurile de revizuire sunt expres și

limitativ arătate, printre cele cinci motive neregăsindu-se și cel invocat de

condamnată.

Audierea

unor martori noi pentru dovedirea nevinovăției sale nu constituie o împrejurare

nouă (în sensul art.394 lit.a C.proc.pen.) necunoscută de instanță la

soluționarea cauzei.

Pe

de altă parte, simpla afirmație a condamnatei cu privire la faptul că o anumită

persoană ar avea cunoștință de împrejurarea că partea vătămată ar fi influențat

un martor să declare în favoarea sa, nu se înscrie în cazul de revizuire

prevăzut de art.394 lit.b din Codul de procedură penală, atâta vreme cât nu s-a

pronunțat o hotărâre judecătorească pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă.

De

altfel, toate apărările invocate de condamnată au fost analizate în cursul

cercetării judecătorești în baza căreia a fost pronunțată hotărârea de

condamnare, dar și în căile de atac ordinare, respectiv, în apel și recurs.

În

raport de considerentele expuse, Curtea constată că în mod just cererea de

revizuire a fost respinsă, motiv pentru care recursul declarat de revizuientă

va fi respins ca nefondat, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din

Codul de procedură penală.

Conform

art.192 alin.2 din același cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient T.S. împotriva deciziei penale

nr.285/A din 8 octombrie 2002 a   Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.