ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 111/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.C.,

împotriva deciziei penale nr.238/A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba

-Iulia.

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de detenție,

asistat de avocat B.G., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului

declarat, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei

pentru motivele arătate în scris la dosarul cauzei.

Procurorul a pus concluzii de respingere ca neântemeiată a

recursului declarat.

Condamnatul a cerut admiterea recursului.

C

U R T E A

Asupra recursului  de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.174 din 1 iulie 2002 a

Tribunalului Alba a fost respinsă cererea formulată de condamnatul R.C., pentru

întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr.187/1999 a Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

Condamnatul

R.C., a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive sociale, în sensul

că executarea în continuare a sancțiunii ar avea consecințe grave asupra

familiei sale. S-a mai reținut că motivul invocat nu este confirmat de probele

administrate în cauză, ancheta socială efectuată a constatat că situația

familială a condamnatului nu este una care să justifice prezența acestuia, mama

sa beneficiind de condiții optime de trai.

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.238 din 19 septembrie 2002, a

respins apelul formulat de condamnat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul  care a reiterat motivele

invocate în cererea introductivă și în apel, în sensul că mama sa este grav

bolnavă și necesită prezența lui în familie.

Recursul

nu este fondat.

Instanțele,

de fond și de apel, au reținut în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală.

Conform

textului arătat, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, printre

altele, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Or, ancheta

socială efectuată de Primăria orașului Copșa Mică nu confirmă susținerea

condamnatului, motiv pentru care justificat cererea acestuia a fost respinsă ca

nefondată.

În

raport de considerentele expuse recursul declarat nu este fondat, hotărârile

pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care va fi respins în temeiul

art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.

Conform

art.192 alin.2 din același Cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.C.,, împotriva deciziei penale

nr.238/A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba –Iulia.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.