ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 111/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 1

iulie 2002 a Tribunalului Alba a fost respinsă cererea formulată de condamnatul

R.C. pentru întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 187/1999 a Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Condamnatul R.C. a solicitat

întreruperea executării pedepsei pe motive sociale, în sensul că executarea în

continuare a sancțiunii ar avea consecințe grave asupra familiei sale. S-a mai

reținut că motivul invocat nu este confirmat de probele administrate în cauză,

ancheta socială efectuată a constatat că situația familială a condamnatului nu

este una care să justifice prezența acestuia, mama sa beneficiind de condiții

optime de trai.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 238 din 19 septembrie 2002, a respins apelul formulat de

condamnat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul care a reiterat motivele invocate în cererea introductivă și

în apel, în sensul că mama sa este grav bolnavă și necesită prezența lui în

familie.

Recursul nu este fondat.

Instanțele, de fond și de apel, au

reținut în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Conform textului arătat,

întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, printre altele, când din

cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Or, ancheta socială efectuată

de Primăria orașului Copșa Mică nu confirmă susținerea condamnatului, motiv

pentru care justificat cererea acestuia a fost respinsă ca nefondată.

În raport de considerentele expuse

recursul declarat nu este fondat, hotărârile pronunțate sunt temeinice și

legale, motiv pentru care va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.C., împotriva deciziei penale nr. 238/ A din 19

decembrie 2002 a Curții de Apel Alba – Iulia.

Obligă condamnatul la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 ianuarie 2003.