ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2561/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 14

ianuarie 2004, Tribunalul Ialomița a respins, ca nefondată, cererea formulată

de condamnatul T.V. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare,

aplicată de aceeași instanță, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea

în care se află soția sa și cei trei copii, nu sunt dintre cele care să

constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei,

să aibă consecințe grave pentru familia sa.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce situația

locativă și cea financiară ale familiei sale, reclamă urgent aportul său fizic

și material, iar executarea în continuare a pedepsei, o prejudiciază.

Prin decizia penală nr. 148 din 2

martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulțumit și de decizia instanței

de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, și în această cale

de atac motivul invocat fiind situația grea în care se află familia sa,

situație ce impune prezența sa pentru a o ajuta.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit prevederilor art. 455 C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și

în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al

acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări

speciale, executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave pentru

familie”.

Raportând la cauză aceste dispoziții

legale, se reține că ancheta socială întreprinsă de Primăria Munteni – Buzău la

domiciliul condamnatului, a înscris că familia acestuia, compusă din soție și

trei copii minori, locuiește într-o cameră închiriată, iar ca sursă de

venituri, beneficiază de ajutor social, copii fiind sprijiniți de autoritățile

locale să continue frecventarea cursurilor școlare, însă este una din familiile

nevoiașe ale comunei Munteni, județul Buzău.

Din cele expuse, se reține că

situația materială grea a familiei condamnatului este ca atare, de mai mult

timp, și de durată și nu poate fi îmbunătățită prin prezența lui la domiciliu

pentru un termen scurt, de maximum 3 luni, motiv ce nu poate fi o împrejurare

specială, de natură a se încadra în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 148 A din 2 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2004.