ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5497/2003

HOTĂRÂRE
26.11.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5497/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 18

iunie 2003, Tribunalul Sibiu a respins cererea condamnatului S.N. prin care a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 31 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat, că are trei copii

minori, el fiind singurul întreținător al acestora nu conduc la concluzia că

executarea pedepsei are consecvențe grave pentru familia sa.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 291/ A din 2 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului S.N.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal condamnatul care, reiterând aceleași motive, a solicitat

admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Din analiza probelor administrate în

cauză rezultă că nu sunt întrunite cerințele articolului 453 lit. c) C. proc.

pen.

Ancheta socială întocmită de

Primăria comunei Roșia, jud. Sibiu și depusă la dosarul cauzei relevă faptul că

petiționarul S.N. are trei copii minori care se află în îngrijirea concubinei

sale H.F., aceasta gospodărind împreună cu părinții condamnatului.

Condițiile materiale și familiale

ale inculpatului nu sunt de natura unor împrejurări speciale.

Întreruperea executării pedepsei

condamnatului nu ar rezolva favorabil această situație, iar continuarea

executării acesteia nu îl supune pe condamnat sau familia sa unor consecințe

deosebit de grave.

Prin urmare, întreruperea executării

pedepsei solicitată de condamnatul S.N. este nejustificată.

Așa fiind, Curtea constată că

recursul nu este întemeiat și urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

Respinge recursul

declarat de condamnatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 291/ A din 2

septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.

Sursă