ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul

N.I. împotriva deciziei penale nr.314/A din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia

.

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare

de arest, asistat de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Recurentul condamnat solicitând cuvântul a arătat că își retrage

recursul.

Procurorul și apărătorul condamnatului au solicitat să se ia

act de declarația inculpatului, în sensul că acesta și-a retras recursul.

C U R T E A

Asupra recursului de față,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr.5272/2002 la Tribunalul

Alba, condamnatul N.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani și

10 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.101/2000 a Tribunalului

Alba.

In motivarea cererii, condamnatul a arătat  că familia sa se

află într-o situație foarte grea și că ar avea de suferit consecințe grave în

cazul în care el ar continua executarea pedepsei și nu ar fi alături de ei

pentru a le oferi sprijinul necesar.

În cauză pentru a se verifica susținerile condamnatului s-a

dispus efectuarea unei anchete sociale care în urma verificărilor făcute a

constatat că acesta trăiește în concubinaj cu numita S.E. cu care are un număr

de 5 copii, toți minori și că aceasta se ocupă  de creșterea și educarea lor.

Aceeași anchetă socială a mai evidențiat faptul că anterior

condamnării , condamnatul nu se preocupa de nevoile acestora în sensul că nu

contribuia din punct de vedere financiar și material la rezolvarea problemelor

familiei sale, nefiind încadrat în muncă, manifestând dezinteres față de

nevoile acestora.

Tribunalul Alba, prin sentința penală nr.237 din 16 septembrie

2002 a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul N.I. cu motivarea

că din ancheta socială efectuată în cauză rezultă dezinteresul pe care acesta

l-a  manifestat  față de familia sa , anterior condamnării, precum și faptul că

familia sa s-a descurcat singură chiar și atunci când condamnatul ar fi putut

să o ajute, dar nu a oferit nici un fel de ajutor.

S-a mai arătat de către prima instanță că anterior prezentei

cereri, condamnatul N.I. a mai solicitat întreruperea executării aceleiași

pedepse pentru aceleași considerente, care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.I. pe

care a criticat-o referitor la greșita respingere a cererii de întrerupere a

executării pedepsei, din moment ce s-a dovedit că familia sa se află într-o

situație grea din punct de vedere material și financiar , în prezent ar putea

atenua această stare de lucruri.

Tribunalul Alba,prin decizia penală nr.314/A din 5 noiembrie

2002 a respins ca nefondat apelul  declarat de condamnatul N.I. cu motivarea că

hotărârea pronunțată de prima instanță este corectă , deoarece aceasta a

apreciat în mod corect, față de constatările anchetei sociale efectuată în

cauză faptul că nici anterior încarcerării condamnatul nu a manifestat interes

față de familia sa că nu sunt temeiuri care să justifice admiterea cererii.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către

condamnatul N.I., care a susținut, în continuare că față de situația grea în

care se  află membrii familei sale se impune admiterea  cererii și întreruperea

executării pedepsei.

Ulterior formulării cererii de recurs, respectiv la data fixată

pentru judecarea acestei căi de atac și anume  25 februarie 2002, condamnatul N.I.,prezent

în instanță, a făcut cunoscut că înțelege să-și retragă recursul declarat.

Asupra cererii de retragere a recursului  de față:

Potrivit art.385

4

alin.2 Cod procedură penală,

părțile pot renunța la recurs potrivit art.368 și pot retrage recursul în

condițiile art.369 care se aplică în mod corespunzător .

Potrivit art.369 alin.1 Cod procedură penală, până la

închiderea dezbaterilor la instanța de apel oricare dintre părți își poate

retrage apelul  declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de  parte

sau prin mandatar special , iar, dacă partea se află în stare de deținere

printr-o declarație consemnată într-un proces verbal de către conducerea

locului de deținere.

Față de cele mai sus arătate, având în vedere și faptul că

dispozițiile legale menționate în baza cărora a persoană își poate retrage

apelul, aplicabile și în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite, în

sensul că, prezent în instanță, condamnatul N.I., aflat în stare de deținere,

și-a exprimat expres dorința de a-și retrage recursul, urmează a se lua act de

această cerere și  a se dispune în consecință,potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul N.I.

împotriva deciziei penale nr.314/A din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.