ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C I Z I A
NR.393 DOSAR
NR.4556/2002
S-a
luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei
penale nr.253 A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
A lipsit recurentul condamnat C.C., pentru apărarea căruia
s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat P.R.
Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul
condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și
întreruperea executării pedepsei.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr.176 din 8 iulie 2002, Tribunalul Alba a respins cererea
formulată de condamnatul C.C. de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr.82/1989 a Tribunalului Constanța.
Pentru
a pronunța hotărârea, instanța a reținut că expertizarea medico-legală a stării
de sănătate a condamnatului a relevat că maladiile acuzate nu-l pun în
imposibilitatea de a continua executarea pedepsei aplicate și că ancheta
socială efectuată la domiciliul său a concluzionat că familia, compusă din
părinți, copii majori, unul minor și condițiile lor de locuit, nu sunt
„speciale”, astfel cum prevede art.453 alin.1 lit.c din Codul de procedură
penală.
Împotriva
sentinței, condamnatul a declarat apel, motivele invocate fiind, și în această
cale de atac, starea sănătății și condițiile speciale în care se află
familia sa, ceea ce-i impune întreruperea executării pedepsei.
Prin decizia penală nr.253 din 24
septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulțumit
și de această din urmă hotărâre, condamnatul a declarat recurs, motivele
invocate fiind starea sănătății, agravată în perioada scursă de la arestarea
sa, și situația dificilă în care se află familia, rămasă și fără locuință
întrucât cea avută i-a cedat-o mamei sale.
Recursul
declarat de condamnat a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție – Secția
penală, la 1 noiembrie 2002, primul termen de judecată fiind fixat pentru 28 ianuarie
2003.
Citația
întocmită în conformitate cu normele procedurale penale pentru încunoștiințarea
recurentului la locul de detenție (Penitenciarul de maximă siguranță Aiud),
pentru termenul de judecată 28 ianuarie 2003, a fost restituită cu mențiunea că
cel citat a decedat la 4 decembrie 2002, această mențiune fiind certificată de
semnătura și ștampila, necesare considerării documentului ca fiind valabil.
În
aceste condiții, este de reținut că potrivit art.385
6
din Codul de
procedură penală, instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care
l-a declarat ... și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în
proces.
Pe de
altă parte, art.10 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală, prevede că
acțiunea penală ... când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă
... a intervenit decesul ...
Art.11
alin.1 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, stipulează că în cursul
judecății, instanța pronunță ... încetarea procesului penal în cazurile
prevăzute în art.10 lit. ... g ...
Deși în
cauza de față, nu ne găsim, strict, în litera textului procedural penal
invocat, prin analogie, întrucât a dispărut, fizic, persoana care a declarat
recurs, această cale de atac a rămas fără obiect.
În
consecință, se va constata decesul recurentului condamnat și se va proceda
corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Constată decesul recurentului condamnat C.C.
Scoate cauza de pe rol, având ca obiect
recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale nr.253 A din 24
septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Cheltuielile judiciare constând în
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de
150.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28
ianuarie 2003.