ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2003

D E C I Z I A NR.393 DOSAR NR.4556/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr.253 A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. A lipsit recurentul condamnat C.C., pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat P.R. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.176 din 8 iulie 2002, Tribunalul Alba a respins cererea formulată de condamnatul C.C.

de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.82/1989 a Tribunalului Constanța. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că expertizarea medico-legală a stării de sănătate a condamnatului a relevat că maladiile acuzate nu-l pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei aplicate și că ancheta socială efectuată la domiciliul său a concluzionat că familia, compusă din părinți, copii majori, unul minor și condițiile lor de locuit, nu sunt „speciale”, astfel cum prevede art.453 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală. Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivele invocate fiind, și în această cale de atac, starea sănătății și condițiile speciale în care se află familia sa, ceea ce-i impune întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr.253 din 24 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul. Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, condamnatul a declarat recurs, motivele invocate fiind starea sănătății, agravată în perioada scursă de la arestarea sa, și situația dificilă în care se află familia, rămasă și fără locuință întrucât cea avută i-a cedat-o mamei sale. Recursul declarat de condamnat a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție – Secția penală, la 1 noiembrie 2002, primul termen de judecată fiind fixat pentru 28 ianuarie 2003. Citația întocmită în conformitate cu normele procedurale penale pentru încunoștiințarea recurentului la locul de detenție (Penitenciarul de maximă siguranță Aiud), pentru termenul de judecată 28 ianuarie 2003, a fost restituită cu mențiunea că cel citat a decedat la 4 decembrie 2002, această mențiune fiind certificată de semnătura și ștampila, necesare considerării documentului ca fiind valabil.

În aceste condiții, este de reținut că potrivit art.385 6 din Codul de procedură penală, instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat ... și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces. Pe de altă parte, art.10 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală, prevede că acțiunea penală ... când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă ... a intervenit decesul ... Art.11 alin.1 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, stipulează că în cursul judecății, instanța pronunță ... încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art.10 lit… g ... Deși în cauza de față, nu ne găsim, strict, în litera textului procedural penal invocat, prin analogie, întrucât a dispărut, fizic, persoana care a declarat recurs, această cale de atac a rămas fără obiect.

În consecință, se va constata decesul recurentului condamnat și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Constată decesul recurentului condamnat C.C. Scoate cauza de pe rol, având ca obiect recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale nr.253 A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Cheltuielile judiciare constând în onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 150.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.