ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul A.Gh.

împotriva deciziei penale nr.320 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

S-a

prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din

oficiu, avocat D.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului, față de motivele invocate, a lăsat soluționarea cauzei la

aprecierea instanței.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Condamnatul

și-a susținut cererea de recurs.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.266 din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, a fost

respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.Gh., a sentinței

penale nr.47 din 28 februarie 1996 a aceluiași tribunal prin care a fost

condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea de

omor prevăzută de art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

S-a

apreciat că motivul de revizuire invocat, respectiv reducerea pedepsei nu se

regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel condamnatul susținând că este necesară

audierea unui martor pentru circumstanțierea faptei și reducerea pedepsei

aplicate care este apreciată ca fiind prea severă.

Prin

decizia penală nr.320 din 7 noiembrie 2002 Curtea de Apel Alba Iulia a respins

apelul declarat ca neîntemeiat.

Din

examinarea dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a-e din Codul de procedură penală a

constatat că printre cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătorești nu se

regăsește și cazul de reconsiderare a pedepsei.

Ori,

condamnatul, prin cererea de revizuire formulată a solicitat audierea unui

martor, deținut cu acesta în Penitenciarul Deva pentru circumstanțiere, urmând

ca acest lucru să aibă  drept rezultat reducerea pedepsei aplicate prin

sentința penală nr.47/1996 a Tribunalului Hunedoara pentru infracțiunea de

omor, ceea ce este inadmisibil în această cale extraordinară de atac.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat același motiv,

respectiv audierea unui martor.

Recursul

este nefondat întrucât, astfel cum au reținut cele două instanțe, motivul

invocat nu se regăsește în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de

art.394 Cod procedură penală.

În

consecință, în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală, va

respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale

nr.320 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, cu obligarea

recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat  de condamnatul A.Gh. împotriva deciziei

penale nr.320 din 7 noiembrie 2002  a Curții de Apel Alba Iulia , ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului  550.000 lei,  din care

suma de  150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.