ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul A.Gh. împotriva deciziei penale nr.320 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. S-a prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului, față de motivele invocate, a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat. Condamnatul și-a susținut cererea de recurs.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.266 din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.Gh., a sentinței penale nr.47 din 28 februarie 1996 a aceluiași tribunal prin care a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal. S-a apreciat că motivul de revizuire invocat, respectiv reducerea pedepsei nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul susținând că este necesară audierea unui martor pentru circumstanțierea faptei și reducerea pedepsei aplicate care este apreciată ca fiind prea severă. Prin decizia penală nr.320 din 7 noiembrie 2002 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat ca neîntemeiat. Din examinarea dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a-e din Codul de procedură penală a constatat că printre cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătorești nu se regăsește și cazul de reconsiderare a pedepsei. Ori, condamnatul, prin cererea de revizuire formulată a solicitat audierea unui martor, deținut cu acesta în Penitenciarul Deva pentru circumstanțiere, urmând ca acest lucru să aibă drept rezultat reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.47/1996 a Tribunalului Hunedoara pentru infracțiunea de omor, ceea ce este inadmisibil în această cale extraordinară de atac.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat același motiv, respectiv audierea unui martor. Recursul este nefondat întrucât, astfel cum au reținut cele două instanțe, motivul invocat nu se regăsește în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală. În consecință, în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale nr.320 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de condamnatul A.Gh. împotriva deciziei penale nr.320 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia , ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.