ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 16

ianuarie 2003 Tribunalul Hunedoara a respins, ca neîntemeiată cererea de

revizuire formulată de condamnatul G.V.C.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 350/2001

Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul G.V.C. la pedeapsa de 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte,

faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 183 C. pen.

Hotărârea instanței de fond a rămas

definitivă prin neapelare.

A mai reținut tribunalul că, prin

cererea de revizuire formulată condamnatul a solicitat audierea tuturor

martorilor propuși și neaudiați de instanță cu ocazia cercetării judecătorești,

pentru lămurirea tuturor aspectelor, privind săvârșirea faptei, pentru care

inculpatul a fost condamnat.

Prin urmare, prima instanță a apreciat

că aspectele învederate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează

în prevederile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. lit. a) și d), motiv pentru

care a respins-o ca nefondată.

Prin decizia penală nr. 108/ A din

27 martie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat

de condamnatul revizuient, motivând că hotărârea pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică.

Astfel, s-a reținut de către

instanța de control judiciar că, motivul invocat de petent, neaudierea tuturor

martorilor propuși nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire

expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal a declarat recurs

revizuientul condamnat G.V.C., care fără să critice hotărârile atacate în

raport de cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și

motivele de casare cuprinse în dispozițiile art. 385

9

din același cod

a susținut în esență în motivele scrise depuse la dosar, că este nevinovat, iar

oral cu ocazia dezbaterilor a cerut admiterea recursului.

Examinând hotărârile atacate în

raport de susținerile petentului și de dispozițiile legale ce reglementează

această procedură, Curtea, constată recursul declarat nefondat, urmând a-l

respinge pentru următoarele considerente.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 394

C. proc. pen., cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege

iar susținerile condamnatului, nu se regăsesc în nici unul din cele cinci

motive din textul de lege sus menționat.

Motivele invocate de petent, privind

nevinovăția sa, sau completarea probatoriului prin audierea tuturor martorilor

propuși, nu pot forma obiectul cererii de față, neputând fi examinate în

această cale de atac, petiționarul putând uza de dispozițiile art. 409, art. 410

și urm. C. proc. pen.

În consecință, față de motivele

expuse, de faptul că motivele nu se încadrează nici în prevederile art. 385

9

C. proc. pen., text de lege care cuprinde cazurile în care hotărârile sunt

supuse casării, și examinându-se și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de

Justiție, constată că hotărârile atacate sunt legale, motiv pentru care, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient G.V.C., împotriva deciziei penale nr. 108/ A

din 27 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă condamnatul la plata sumei de

650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

iunie 2003.