ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 16 ianuarie 2003 Tribunalul Hunedoara a respins, ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul G.V.C. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele: Prin sentința penală nr. 350/2001 Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul G.V.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 183 C. pen. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare. A mai reținut tribunalul că, prin cererea de revizuire formulată condamnatul a solicitat audierea tuturor martorilor propuși și neaudiați de instanță cu ocazia cercetării judecătorești, pentru lămurirea tuturor aspectelor, privind săvârșirea faptei, pentru care inculpatul a fost condamnat.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că aspectele învederate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. lit. a) și d), motiv pentru care a respins-o ca nefondată. Prin decizia penală nr. 108/ A din 27 martie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuient, motivând că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. Astfel, s-a reținut de către instanța de control judiciar că, motivul invocat de petent, neaudierea tuturor martorilor propuși nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de legiuitor. Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal a declarat recurs revizuientul condamnat G.V.C., care fără să critice hotărârile atacate în raport de cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. și motivele de casare cuprinse în dispozițiile art. 385 9 din același cod a susținut în esență în motivele scrise depuse la dosar, că este nevinovat, iar oral cu ocazia dezbaterilor a cerut admiterea recursului. Examinând hotărârile atacate în raport de susținerile petentului și de dispozițiile legale ce reglementează această procedură, Curtea, constată recursul declarat nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege iar susținerile condamnatului, nu se regăsesc în nici unul din cele cinci motive din textul de lege sus menționat. Motivele invocate de petent, privind nevinovăția sa, sau completarea probatoriului prin audierea tuturor martorilor propuși, nu pot forma obiectul cererii de față, neputând fi examinate în această cale de atac, petiționarul putând uza de dispozițiile art. 409, art. 410 și urm. C. proc.

pen. În consecință, față de motivele expuse, de faptul că motivele nu se încadrează nici în prevederile art. 385 9 C. proc. pen., text de lege care cuprinde cazurile în care hotărârile sunt supuse casării, și examinându-se și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție, constată că hotărârile atacate sunt legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.V.C., împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 27 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2003.