ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2793/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

La data de 6 martie 2004, numitul

M.A.

a adresat Parchetului de pe

lângă Tribunalul Ialomița, o cerere prin care solicita să se dispună revizuirea

sentinței penale nr. 30/1982, pronunțată de Tribunalul Ialomița și prin care a

fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C.

pen.

În motivarea cererii,

petentul invoca nesinceritatea martorei G.M., pe baza declarației căreia,

instanța a stabilit vinovăția sa. El a cerut să se verifice toate

contradicțiile existente între probele administrate în cauză, să fie reaudiați

și confruntați martorii și să fie identificați adevărații vinovați, care să fie

supuși testului poligraf.

Parchetul a investit

Tribunalul Ialomița cu soluționarea cererii de revizuire, opiniind însă că

aceasta este nefondată, întrucât nu s-au descoperit fapte și împrejurări noi,

care nu au fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza penală.

Prin sentința penală nr. 2

din 5 ianuarie 2005, Tribunalul Ialomița a respins cererea de revizuire, ca

nefondată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., invocate de

revizuient.

Sentința a fost menținută

prin decizia penală nr. 160 din 3 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a

apelului declarat de revizuient.

Împotriva ultimei hotărâri,

revizuientul a formulat recurs, invocând faptul că nu i s-a dat posibilitatea

să fie prezent personal la judecarea apelului, deși solicitase să i se acorde

termen în perioada 1 - 15 mai 2004, când se putea deplasa din Olanda, unde

locuiește, în România.

Pe fond, a invocat aceleași

motive de revizuire, fără a depune acte noi.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, revizuientul

solicitase, printr-o scrisoare, ca instanța de apel să amâne cauza de la

termenul din 17 februarie 2005 până în perioada cuprinsă între 1 - 15 mai 2005,

dar, corect, această cerere a fost considerată neîntemeiată, întrucât nu era

însoțită de nici o dovadă a imposibilității de prezentare în afara acelei

perioade. Mai mult, instanța, apreciind că revizuientul nu-și poate susține

personal cererea, a numit un apărător din oficiu.

Pe fond, apelul a fost legal

respins, ca nefondat, întrucât nu erau îndeplinite niciunul din temeiurile

prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va reține că hotărârea

atacată este legală, o va menține și va respinge recursul revizuientului.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient M.A. împotriva deciziei penale nr.

160/ A din 3 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2005.