ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5006/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din 27

februarie 2002, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. i), d) și f), C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) din același cod.

Hotărârea de condamnare a rămas

definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate conform deciziilor

penale nr. 119/ A din 16 mai 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia și nr. 4452 din

22 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

Ulterior, prin cererea adresată

Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, condamnatul D.V. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 63/2002.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a susținut că nu a folosit violența împotriva părții vătămate

R.G.G. și că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, a solicitat rejudecarea

cauzei și prin administrarea și altor probe, să i se reducă pedeapsa.

După efectuarea cercetărilor de

către procuror, procedându-se la soluționarea cererii de revizuire, Tribunalul

Hunedoara prin sentința penală nr. 81 din 26 martie 2003 a respins-o ca

nefondată.

Nemulțumit de hotărâre condamnatul

revizuient a declarat apel.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin

decizia nr. 223/ A din 26 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnat, considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că

probatoriu cauzei trebuia completat și reinterpretat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul revizuient, motivele susținute fiind aceleași din celelalte

faze procesuale.

Recursul declarat este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că materialul probator administrat a conturat starea de fapt, căreia

instanța i-a dat încadrarea juridică legală.

În cauză nedescoperindu-se fapte sau

împrejurări necunoscute de instanțele ce au soluționat și nici nu s-au săvârșit

infracțiuni de mărturie mincinoasă, nefiind deci îndeplinite cerințele art. 394

C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient este nefondat.

În baza prevederilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient D.V. împotriva deciziei penale nr. 223/ A

din 26 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.