ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1546/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 101 din 29 martie 2000, rămasă definitivă, îl condamnă pe inculpatul P.G. la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 71 C. pen., deoarece, la data de 29 august 1999, a sustras, prin violență, de la numitul I.B., suma de 637.000 lei și câteva obiecte de uz personal. La 23 iulie 2002, condamnatul cere revizuirea sentinței, deoarece a comis fapta fără violență, i s-a aplicat o pedeapsă exagerată și vrea să indice locul unde a ascuns obiectele sustrase. Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 331 din 30 octombrie 2002, respinge ca nefondată, cererea condamnatului.

Condamnatul declară apel, reiterând cererea. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 231/ A din 29 iunie 2000, respinge ca nefondat apelul. Condamnatul declară recurs, stăruind în cererea introductivă. Recursul este nefondat. Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi revizuite, în cazurile arătate de art. 392 din același cod. Cazurile invocate de recurent nu se încadrează în art. 394 C. proc. pen., încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 360/ A din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.